Un dement

Poate nici n-ar trebui să discutăm despre asta. De fapt, poate cel mai potrivit ar fi să nu mai discutăm deloc. Despre nimic. Ar fi mai bine să ne interesăm dacă s-au copt căpşunile în Spania, dacă are cine-i şterge la cur pe moşii şi babele din Italia sau dacă în Germania e nevoie de ospătari. Dar discutăm. Atât mai facem. Atât mai putem.

La Miercurea Ciuc, un imbecil a găsit potrivit să recurgă la acest gest. Pe scurt, un cretin pe nume Csibi Barna, funcţionar în cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Harghita, a socotit potrivit să ofere un spectacol care sfidează orice epitet: spânzurarea unei păpuşi care ar fi trebuit să-l reprezinte pe Avram Iancu. Din ştire rezultă că imbecilul are antecedente.

Desigur, e nepotrivit să facem din ţânţar armăsar, nu trebuie generalizat, nu e prudent să scârţâim struna naţionalismului extremist, nu e înţelept să ne inflamăm vadimian. Dar! Dar nici nu cred că e potrivit să ne tot prefacem că nu vedem. Nu cred că se cade să facem războaie din atât, dar nici nu e firesc să admitem la nesfârşit toate porcăriile.

Avram Iancu este un simbol naţional, nu doar o figură oarecare din manualul de istorie. Sigur, nu e definit de constituţie, nu are acest statut enunţat legal, dar pentru români reprezintă un simbol. Iar mizeria comisă de acel nemernic este un atac deliberat la simbolurile naţionale. În România aşa ceva este posibil, ca un funcţionar al statului român să comită asemenea gesturi scandaloase. Fără a se teme de urmări. Pentru că, în România, instituţiile statului, practic, nu mai există. Pentru că UDMR se află veşnic la putere. Pentru că parchetul şi serviciile specializate sunt preocupate de alegerile din PDL şi de fugărirea membrilor opoziţiei. Pentru că România e condusă de un inconştient. Pentru că noi toţi ne-am învăţat să credem că toleranţa e o formă de nesimţire, că de dragul toleranţei putem sacrifica orice. Pentru că noi înşine nu mai credem în simboluri.

De ce ne-am indigna când un descreierat atentează la simbolurile naţionale, când mulţi dintre noi le batjocorim în fiecare zi? Hai să vede, mai bine, ce mai fac Iri şi Moni.

http://moshemordechai.wordpress.com