Un eveniment muzical memorabil cu Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra

”Cea mai veche orchestră simfonică din Rusia a depăşit toate aşteptările… Orchestra Filarmonicii din Sankt Peteresburg a expus muzica în cea mai pură formă posibilă – din sufletul fiecărei partituri direct în inimile ascultătorilor”, nota Washington Post.

Astăzi, la ora 20.00 pe scena Sălii Mari a Palatului, Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Yuri Temirkanov, având-o ca solistă pe celebra pianistă Elisabeth Leonskaja, va oferi un concert extraordinar In memoriam Gheorghe Halmoş.

Enescu în viziune rusească

Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra

În program:

Enescu – Uvertura de concert “Pe teme în caracter popular românesc“ în La Major op. 32

Rachmaninov – Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în do minor op. 18

Rimsky-Korsakov– Suita simfonică op. 35 „Sheherazade”

Istoria primei orchestre simfonice din Rusia, Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra, începe în anul 1882, când a fost înfiinţată în baza Ordinului lui Alexandru al III-lea, având calitatea de Cor al Muzicanţilor Curţii. La începutul secolului XX, corul a interpretat poemele simfonice O viaţă de erou şi Aşa grăit-a Zarathustra de Richard Strauss, Simfonia Nr. 1 de Mahler şi Simfonia a IX-a a lui Bruckner, Poemul extazului de Scriabin şi Simfonia Nr. 1 de Stravinsky, prima dată în Rusia. În acea perioadă, orchestra a fost dirijată de A. Nikisch, R. Strauss, A. Glazunov şi S. Kussevitsky.

În 1921, orchestrei i-a fost pusă la dispoziţie fosta Sală a Adunării Nobilimii şi astfel s-a deschis prima filarmonică a ţării. Împreună cu orchestra au apărut pe scenă dirijori precum B. Walter, F. Weingartner, H. Abendroth, O. Fried, E. Kleiber, P. Monteux şi O. Klemperer şi soliştii V. Horowitz, J. Heifetz, Şostakovici şi Prokofiev. În 1918, orchestra a prezentat premiera Simfoniei clasice a lui Prokofiev, iar în 1926 – Simfonia Nr. 1 de Şostakovici.

În 1934, orchestra – prima din Rusia – a obţinut titlul Orchestră onorată a Republicii. Anul 1938 a reprezentat începutul perioadei cunoscute sub numele de Epoca lui Mravinsky, iar anii de lucru intens i-au oferit orchestrei un loc printre cele mai importante ansambluri din lume. În 1946, orchestra a avut primele concerte internaţionale şi de atunci merge constant în turnee. O alianţă unică şi creatoare s-a format între Şostakovici şi Mravinsky, căruia compozitorul i-a dedicat Simfonia Nr. 8. Printre alţi colaboratori importanţi îi amintim pe K. Sanderling, A. Jansons şi M. Jansons. În acea perioadă, orchestra a continuat să lucreze cu dirijori şi solişti de top. Printre dirijori îi menţionăm pe K. Kondrashin, E. Svetlanov, I. Markevich, Z. Mehta, L. Maazel, Ch. Munch şi Ch. Bruck. Printre solişti au fost G. Gould, V. Cliburn, S. Richter, E. Gilels, D. Oistrakh, L. Kogan, I. Stern şi Menuhin.

Din 1988 încoace, orchestra este condusă de Yuri Temirkanov. Recent, aceasta a fost clasată printre primele douăzeci de orchestre ale lumii (conform revistei Gramophone) şi a avut turnee în Europa, Asia, America, participând şi la prestigioase festivaluri muzicale, în Lucerna, la MiTo, la Verbier şi Annecy. În Sala Mare, orchestra prezintă în continuare premiere ale compozitorilor: lucrări de Penderecki, Nono, Tishchenko, Slonimsky, Segerstam, Obukhov, Korngold, Rota şi Desyatnikov. În Epoca lui Temirkanov, orchestra a fost condusă de C.-M. Giulini, G. Solti, G. Rozhdestvensky, M. Jansons, K. Nagano, A. Wit, I. Marin, V. Jurowski, V. Sinaysky, I. Metzmacher, Jean-Claude Casadesus, M. Tabachnik şi E. Krivin. Numele soliştilor nu sunt cu nimic mai prejos: I. Perlman, D. Norman, Yo-Yo Ma, E. Virsaladze, E. Leonskaya, E. Kissin, D. Matsuev, N. Lugansky, V. Feltsman, E. Grimaud, B. Berezovsky, G. Kremer, V. Repin, N. Gutman, M. Maysky, D. Geringas, A. Knyazev şi E. Glennie.

Criticii exigenţi scriu despre orchestră cu respect statornic: „Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg nu reprezintă numai gloria ce încununează cultura rusească, ci şi cel mai bun reprezentant al Statului – astfel a fost sub domnia ţarilor, sub conducerea sovietică şi rămâne astfel până astăzi… Temirkanov şi membrii orchestrei au atins un asemenea nivel de înţelegere reciprocă încât aceştia par o prelungire a mâinilor sale… această orchestră a devenit un ambasador fundamental al şcolii simfonice ruseşti pe plan mondial”, scria cronicarul de la Le Figaro, în 2013.

Elisabeth Leonskaja, ”Leoaica claviaturii”

Elisabeth Leonskaja. Foto Dan Eftenie

De multe decenii, Elisabeth Leonskaja este printre cei mai admiraţi pianişti ai vremurilor noastre. Într-o lume dominată de media, Elisabeth Leonskaja a rămas devotată sieşi şi muzicii ei şi prin aceasta a mers pe urmele marilor muzicieni din epoca sovietică, printre care se numără David Oistrah, Sviatoslav Richter şi Emil Gilels, care nu şi-au mutat niciodată atenţia de la chintesenţa muzicii, în ciuda faptului că lucrau într-un mediu politic extrem de dificil. Modestia ei aproape legendară o face să rămână şi acum oarecum timidă în faţa presei. Însă, de îndată ce iese pe scenă, publicul simte forţa care vine din faptul că muzica este şi a fost mereu munca ei de o viaţă.

Născută la Tbilisi, în Georgia, dintr-o familie rusă, a fost considerată un copil minune şi a dat primele concerte la vârsta de 11 ani. Talentul ei excepţional a adus-o curând la studii la Conservatorul din Moscova. În timp ce era încă studentă acolo, a câştigat premii importante la competiţiile internaţionale George Enescu, Marguerite Long şi Queen Elizabeth.

Dezvoltarea muzicală a lui Elisabeth Leonskaja a fost modelată sau influenţată în mod decisiv de colaborarea cu Sviatoslav Richter. Profesorul i-a recunoscut talentul excepţional şi i-a favorizat dezvoltarea nu doar prin ceea ce a învăţat-o şi prin sfaturile lui, ci şi invitând-o să cânte numeroase duete împreună cu el. Un eveniment muzical memorabil! Parteneriatul muzical şi prietenia personală dintre Sviatoslav Richter şi Elisabeth Leonskaja a durat până la moartea lui Richter în anul 1997. În 1978, Elisabeth Leonskaja a părăsit Uniunea Sovietică şi s-a stabilit la Viena. Concertele ei senzaţionale de la Festivalul Salzburg din 1979 au marcat începutul carierei permanent ascendente de pianistă de concert în Occident.

Elisabeth Leonskaja a apărut ca solistă cu practic toate orchestrele importante ale lumii, cum ar fi New York Philharmonic, Los Angeles Philharmonic Orchestra, Cleveland Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, BBC Symphony Orchestra Londra, Zürich Tonhalle Orchestra, Berlin Philharmonic Orchestra, Gewandhausorchester Leipzig, Orchestrele Radio din Hamburg, Köln şi München, Czech Philharmonic Orchestra şi multe altele, sub bagheta unor dirijori de seamă precum: Kurt Masur, Sir Colin Davis, Christoph Eschenbach, Christoph von Dohnanyi, Kurt Sanderling, Maris Jansons, Yuri Temirkanov, Horia Andreescu şi mulţi alţii.

Elisabeth Leonskaja este un oaspete frecvent şi îndrăgit la festivaluri muzicale prestigioase, cum ar fi cele din Salzburg, Viena şi Lucerne, Schleswig-Holstein Festival, Schubertiade din Hohenems şi Schwarzenberg. De asemenea, oferă recitaluri în cadrul Piano Series din principalele centre muzicale ale lumii, adică la Paris, Madrid, Barcelona, Londra, Edinburgh, München, Zürich şi Viena.

În ciuda programului ei încărcat de solistă, muzica de cameră a jucat mereu un rol proeminent în munca ei creativă, şi are apariţii frecvente alături de cvartetele Emerson, Borodin şi Artemis.

Numeroase înregistrări stau mărturie pentru realizările artistice remarcabile ale acestei pianiste şi i-au fost acordate premii pentru ele, cum ar fi Caecilia Prize pentru Sonatele de pian ale lui Brahms sau Diapason d´Or pentru înregistrarea cu lucrări de Liszt. Alte înregistrări remarcabile includ Concertele pentru pian ale lui Ceaikovski cu New York Philharmonic Orchestra cu Kurt Masur, Concertele pentru pian ale lui Chopin cu Czech Philharmonic Orchestra, dirijor Vladimir Ashkenazy, şi Concertele pentru pian ale lui Şostakovici, cu Saint Paul Chamber Orchestra.

În patria ei adoptivă, Austria, realizările remarcabile ale lui Elisabeth Leonskaja i-au adus o largă recunoaştere. A devenit Membru de Onoare al Konzerthaus din Viena. În 2006, i-a fost decernată decoraţia Crucea Austriacă, Clasa Întâi, pentru serviciile aduse vieţii culturale din ţară – cel mai înalt titlu de acest tip din Austria.

Astăzi, “Leoaica claviaturii” s-a maturizat, devenind o pianistă excepţională, care nu mai are nevoie să-şi scoată în evidenţă virtuozitatea şi se bucură de cea mai caldă primire oriunde ar apărea.

“Calea lui Leonskaja merge doar pe culmi. Prin autodepăşire, exigenţă, pasiune şi inteligenţă, ea se plasează în rândul celor mai mari, nu numai de azi, ci şi din trecut: este la nivelul Clarei Haskil, al lui Lipatti, la care se adaugă modernitatea“, scria Andre Boucourechliev în Diapason.

Un dirijor elegant, Yuri Temirkanov, ale cărui gesturi dezvăluie pulsul muzicii

Un numeros public în sala de concert. Foto Andrei Gîndac

Începând cu 1988, Yuri Temirkanov a fost director artistic şi prim dirijor al Orchestrei Filarmonice din Sankt Petersburg, cu care desfăşoară în mod regulat turnee şi înregistrări internaţionale majore.

Născut în oraşul caucazian Nal’chick, Yuri Temirkanov a început studiile muzicale la vârsta de 9 ani. Când a împlinit treisprezece ani, a urmat Leningrad School for Talented Children, unde a continuat studiile la vioară şi violă. După absolvire, a urmat Conservatorul din Leningrad, unde a terminat studiile la violă, iar mai târziu s-a întors pentru a începe studiile de dirijat, absolvind în 1965. După ce a câştigat prestigiosul concurs All-Soviet National Conducting Competition în 1966, Temirkanov a fost invitat de către Kirill Kondrashin să întreprindă împreună un turneu în Europa şi Statele Unite, cu violonistul legendar David Oistrakh şi Moscow Philharmonic Orchestra.

Yuri Temirkanov şi-a făcut debutul cu St Petersburg Philharmonic Orchestra (fosta Filarmonică din Leningrad), la începutul anului 1967 şi a fost apoi invitat să se alăture orchestrei ca dirijor asistent al lui Yevgeny Mravinsky. În 1968, el a fost numit dirijor principal la Leningrad Symphony Orchestra, unde a rămas până la numirea sa ca director muzical al Teatrului de Operă şi Balet Kirov (în prezent Teatrul Mariinsky) în 1976. A rămas în această poziţie până în anul 1988, iar producţiile sale cu Evgheni Oneghin şi Dama de pică au devenit legendare în istoria teatrului.

Maestrul Temirkanov este un dirijor frecvent invitat de orchestre importante din Europa, Asia şi Statele Unite. El a fost primul artist rus căruia i s-a permis să concerteze în Statele Unite, după ce relaţiile culturale au fost reluate cu Uniunea Sovietică la sfârşitul războiului din Afganistan în 1988. S-a aflat la pupitrul unor orchestre europene majore, inclusiv Berlin Philharmonic, Vienna Philharmonic, Dresden Staatskapelle, London Philharmonic, London Symphony, Philharmonia Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, Accademia di Santa Cecilia, Roma, Teatro alla Scala din Milano…

După ce şi-a făcut debutul la Londra cu Royal Philharmonic Orchestra în 1977, maestrul a fost numit dirijor invitat principal, iar apoi în 1992, a fost numit dirijor principal, o poziţie pe care a deţinut-o până in 1998. Între 1992 şi 1997 el a fost, de asemenea, dirijor invitat principal la Dresden Philharmonic Orchestra şi între 1998 şi 2008, dirijor invitat principal la Danish National Radio Symphony Orchestras. Un vizitator obişnuit în SUA, el dirijează orchestre importante din New York, Philadelphia, Boston, Chicago, Cleveland, San Francisco şi Los Angeles. A fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Baltimore din anul 2000 până în 2006, şi dirijor invitat principal al Teatrului Bolşoi până în 2009. Între 2010 şi 2012 a fost director muzical al Teatrului Regio di Parma.

Numeroasele sale înregistrări includ colaborări cu St Petersburg Philharmonic, New York Philharmonic, Danish National Radio Symphony Orchestras şi Royal Philharmonic Orchestra, cu care a înregistrat lucrările complete pentru balet de Stravinski şi simfoniile lui Ceaikovski.

Timp de zece zile pe parcursul vacanţei de Crăciun, maestrul Temirkanov găzduieşte în fiecare an Festivalul de Iarnă din Piaţa de Artă, din Sankt Petersburg. Unic în conceptul său, Festivalul reuneşte artişti de cel mai înalt nivel ai oraşului, confirmând statutul oraşului Sankt-Petersburg ca una dintre capitalele culturale ale Europei. Punctul focal al ediţiei XIV a Festivalui este celebrarea aniversării a 75 de ani a lui Temirkanov şi 25 de ani de conducere a St Petersburg Philharmonic. Marea deschidere, realizată de Mariss Jansons şi Nikolai Alexeev, a fost dedicată maestrului, şi a constat într-un un concert grandios de gală cu participarea lui Yuri Bashmet, Paata Burchuladze, Elisso Virsaladze, Natalia Gutman, Yevgeny Kissin, Denis Matsuev, Vadim Repin, Sayaka Shoji şi Viktoria Yastrebova.

Violonistul Valeriy Sokolov

Maestrul Temirkanov a primit numeroase premii în Rusia. În 2003, preşedintele Vladimir Putin i-a acordat maestrului Medalia Preşedintelui. În 2002, el a primit premiul Abbiati pentru cel mai bun dirijor, iar în 2003 a fost numit Dirijorul Anului în Italia. Recent, el a devenit Academician de Onoare la Santa Cecilia. În 2012 a fost distins cu Înaltul Ordin Steaua Solidarităţii Italiene, în grad de Comandor.

Vineri seară, la Sala Palatului, la ora 19:30, puteți de asemenea urmări Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra, avându-l la pupitru pe Yuri Temirkanov.

În program:

Ceaikovski – Concertul pentru vioară şi orchestră în Re Major op 35

Solist: Valeriy Sokolov, laureat al Concursului Internaţional George Enescu, dar şi al Premiului Special al Juriului pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a III-a, ”în caracter popular”

Şostakovici – Simfonia nr. 10 în mi minor op.93

”Ca să descriem felul în care cântă la vioară Valeriy Sokolov, trebuie să folosim toate superlativele din dicționar…”, Classic FM Magazine.

Pianistul Andrei Licareţ

”Mă simt foarte onorat că voi cânta în Festivalul Enescu, mai ales în această conjunctură, având alături unul dintre cei mai mari dirijori ai timpului nostru, un specialist în Ceaikovski”, declara Valeriy Sokolov.

Astă-seară, în cadrul Concertelor de la Miezul Nopţii, Cvartetul Voces. Invitat: Andrei Licareţ.

În program

Schumann – Cvintetul în mi bemol major cu pian op 44

Brahms – Cvintetul în fa minor cu pian op.34

La Ateneul Român, mâine, carismaticul dirijor Horia Andreescu

Dirijorul Horia Andreescu

În cadrul Recitalurilor şi Concertelor camerale, vineri, la ora 16.30, Horia Andreescu se va afla la pupitrul Konzerthausorchester Berlin.

În program:

Dvorak – Simfonia nr. 9 în mi minor op.95

Brahms – Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră în Si bemol Major op.83

Solist: Rudolf Buchbinder

”Horia Andreescu abordează fiecare partitură cu afecţiune evidentă şi cu un extraordinar simţ rafinat de perspectivă fonetică”, scria în Gramophone din 2015.

Dirijorul Horia Andreescu s-a născut în Braşov (România), a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia dirijat. A urmat apoi cursuri de măiestrie la Viena (cu Swarowsky şi Östereicher), la Trier şi München (cu Celibidache).

În perioada 1976 –1987 afost Dirijor Principal al Orchestrei Filarmonicii din Ploieşti, iar din1987 adirijat Orchestra Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti (unde a fost numit director adjunct din 1987 până în 1990) şi Orchestra Naţională Radio (în calitate de prim dirijor).

Publicul a ovaţionat îndelung prestaţia London Symphony Orchestra

A format Virtuozii din Bucureşti, ansamblu cu care a susţinut numeroase concerte şi turnee.

Timp de peste 12 ani a fost Dirijor Principal (invitat) al Berliner Rundfunk Orchester, Schwerin Staatskapelle şi Dresden Staatskapelle, având totodată angajamente cu Berlin Staatskapelle, Orchestrele Simfonice din Berlin, Viena, Ierusalim şi Gewandhaus – Leipzig, BBC Scotland, Orchestrele Radio din Madrid, Lisabona, Leipzig, Hamburg, Copenhaga, Reykjavik, Orchestrele Filarmonice, Simfonice şi de Cameră din Olanda, Copenhaga (Collegium Musicum), Israel Chamber Orchestra, Filarmonicile din Londra şi Budapesta.

A colaborat cu solişti celebri ca Anne-Sophie Mutter, Maxim Vengerov, Misha Maisky, Viktor Tretiakov, Elisabeta Leonskaia, Uto Ughi, Zoltan Kocsis etc.

A fost frecvent invitat la renumite festivaluri printre care amintim: Wien Modern, Wienerfestwochen, Europa Musicale – München, Berlin Contemporary Music Biennial Festival, George Enescu – Bucuresti, la Festivalurile din Dresda, Copenhaga, Santander, Istanbul.

Bogata sa discografie include numeroase înregistrări cu Orchestrele Radio din Bucureşti, Berlin, Cologne, BBC Scotland, Madrid, Suisse Romande şi peste 50 de lansări la Marco Polo/Naxos, Bayer Record, Aksak-Franţa, Attacca-Olanda, Q Disc – Olanda, Olympia – Londra, Erki Tonlist – Islanda, “Kultur und Media”, Electrecord. În 2004 alansat un nou CD (Hastedt, Germania) cu lucrări de Pascal Bentoiu interpretate de WDR Köln Orchestra. A urmat un alt CD alături de Radio Berlin Symphonic Orchestra pentru CPO. În 2005 RCA-Red Seal a lansat un CD cu muzică contemporană (cu Orchestra Radio din Berlin).

Este profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

A obţinut numeroase premii, cum ar fi Critique Award la Berlin Biennial (1981), Meritul Cultural în Grad de Cavaler, Premiul UNESCO (2003).

Rudolf Buchbinder. Foto Marco Borggreve

Rudolf Buchbinder e considerat unul dintre cei mai importanţi pianişti de pe scena internaţională. Admis la Şcoala Superioară de Muzică din Viena la vârsta de 5 ani, rămâne cel mai tânăr student din istoria instituţiei. Invitat deseori să concerteze alături de orchestre renumite, cum ar fi Filarmonica din Berlin, cea din Viena sau New York, Orchestra Naţională a Franţei, Filarmonica din Londra, Simfonia Naţională sau Orchestra din Philadelphia, Buchbinder a colaborat de-a lungul timpului cu dirijori celebri, precum Abbado, Dohnányi, Dudamel, Frühbeck de Burgos, Giulini, Harnoncourt, Maazel, Masur, Mehta, Saraste, Sawallisch şi Thielemann.

În discografia lui se regăsesc peste 100 de înregistrări, printre care şi ciclul complet al Sonatelor şi Concertelor lui Beethoven, toate Concertele pentru pian ale lui Mozart, Compoziţiile pentru pian ale lui Haydn, ambele Concerte ale lui Brahms şi Variaţiunile Diabelli, o colecţie la care au participat 50 de compozitori austrieci şi care e rareori interpretată. Setul de 18 discuri conţinând opera lui Haydn i-a adus prestigiosul Grand Prix du Disque în Franţa, premiu acordat pentru cele mai bune înregistrări. Iar Concertele pentru pian ale lui Mozart, înregistrate live alături de Orchestra Simfonică din Viena la Viena Konzerthaus, au fost numite de Joachim Kaiser “discul anului”.

Rudolf Buchbinder a mai înregistrat live şi Concertele pentru pian ale lui Brahms, alături de Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, condusă de Nikolaus Harnoncourt, iar numele său – în calitate de solist şi dirijor – se regăseşte şi pe setul cu toate Concertele lui Beethoven, înregistrat împreună cu Orchestra Simfonică din Viena.

Rudolf Buchbinder este şi director artistic şi fondator al Festivalului de Muzică Grafenegg – organizat anual din 2007 lângă Viena – care a devenit în scurt timp unul dintre cele mai importante festivaluri pentru orchestre din lume. Buchbinder acordă o importanţă considerabilă studiului meticulos al surselor muzicale, deţine 35 de ediţii complete ale sonatelor lui Beethoven, cât şi o vastă colecţie de partituri cu autograf şi documente originale sau ediţii prime.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.