Un nou guvern și o nouă pledoarie a lui Nicușor Dan pentru consolidarea prezenței militare americane în România!

Vom ieși, în sfârșit, din „războiul”, aparent doar mediatic, dintre taberele „germanofilă” și „americanofilă” din politica internă? Vom avea o singură voce care va vorbi în plan extern despre prioritățile și direcțiile asumate de România? Cum va arăta SAFE până la final? Se va transforma, în ceea ce privește bucata românească, din „Made in Europe” în „Made in NATO”? Va răspunde nevoilor de înzestrare a Armatei Române pentru războaiele prezentului și viitorului? Va fi un motor pentru restartarea industriei de apărare românești? Pentru că dronele continuă să facă parte din viața noastră, iar Marea Neagră nu pare să mai fie deloc sigură. NATO 3.0 este în chinurile facerii, iar apărarea statelor europene, inclusiv a celor de pe flancul estic al NATO, pare că se „cartelizează” (grupul nordic-baltic-polonez, inițiativa LEAP pentru producția de drone). Iar războiul din Ucraina pare că-l irită pe Trump și că epuizează financiar Uniunea Europeană (Marine Le Pen a anunțat că nu mai vrea să susțină efortul de război, iar Rumen Radev spune că nu mai dă niciun ban în plus)!

Ce mesaje transmite Nicușor Dan despre apărarea României?

Preşedintele semnează un nou articol pentru presa conservatoare din SUA, în care arată că România este dispusă să îşi asume responsabilităţi şi costuri mai mari pe flancul estic al NATO, astfel încât o prezenţă americană consolidată în sectorul românesc al Mării Negre să devină mai puţin costisitoare.

Nicușor Dan îi transmite lui Trump sau oricui vrea să-l audă (să sperăm că măcar Elbridge Colby, cel care va propune câți soldați americani mai rămân în România, va citi articolul!) că suntem „Neclintiţi la margine: România pe flancul NATO de la Marea Neagră”.

Având în vedere ultimele declarații ale lui Trump privind atacul rafinăriilor și petrolierelor rusești de către Ucraina, nu știu cât de entuziasmat va fi acesta de faptul că Nicușor Dan evocă recentele explozii are unor nave în Marea Neagră, poziționându-se fără echivoc de partea Ucrainei: „sunt dovada că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a intrat într-o fază periculoasă de escaladare”. Să fim bine înțeleși, nu spun că nu dronele rusești lovesc navele care transportă cereale ucrainene la limita apelor teritoriale românești! Dar sigur nu dronele rusești au lovit tancurile petroliere rusești care navighează prin Marea Neagră, unele dintre acestea alimentând cu țiței inclusiv rafinăria Petromidia! Ca atare, poate era suficientă o sintagmă de genul “o fază periculoasă de escaladare a conflictului ruso-ucrainean la Marea Neagră, care afectează state membre NATO și parteneri strategici ai SUA”?

La partea referitoare la cât de ferm reacționează România pentru apărarea “pe flancul NATO de la Marea Neagră”, Nicușor Dan nu pare foarte convingător: „În primul rând, şi-a păstrat calmul şi continuă să se consolideze, înţelegând că acţiunile sale contează pentru toţi aliaţii. România rămâne fermă, se apără şi descurajează extinderea războiului, precum şi posibilitatea de a atrage NATO într-un conflict de o amploare potenţial devastatoare”. Deci, doar „ne-am păstrat calmul”? Este bine că Președintele amintește că am doborât drone deasupra Mării Negre dar nu ar fi trebuit să evidențieze, mai concret, cum România “continuă să se consolideze” şi „descurajează extinderea războiului”?

Lărgind cadrul de analiză, Nicușor Dan amintește de faptul că România a răspuns solicitărilor lui Trump, către aliaţii europeni, de a creşte cheltuielile militare și că a achiziţionat echipamente militare, însă doar „cel mai adesea americane”. Poate nu era momentul să-i aducem aminte lui Trump de achizițiile făcute de România prin programul SAFE (unde contractele cu firme americane s-au împotmolit)!

Pe dimensiunea Parteneriatului Strategic cu SUA, Nicuşor Dan este convingător în susținerea faptului că prezenţa militară americană serveşte şi intereselor SUA, nu doar securităţii României. Astfel, Nicușor Dan îi transmite lui Trump că această prezență permite SUA să-şi urmărească interesele în teatre de operaţiuni, precum operațiunea „Epic Fury” împotriva Iranului.

Pe cale de consecință, Nicușor Dan promite că România este dispusă să suporte responsabilităţi şi costuri suplimentare pentru a facilita consolidarea prezenţei americane: „Îşi va asuma responsabilităţi şi costuri mai mari, astfel încât o prezenţă americană consolidată în sectorul românesc al Mării Negre să devină strategic mai utilă şi mai puţin costisitoare”. Foarte bine, ar putea spune Trump, dar ce va face România, la modul concret? Pentru că nu reiese deloc din mesajul transmis de Nicușor Dan! 

Dacă lui Trump îi face o ofertă de nerefuzat, de la NATO cere sprijin la Marea Neagră!

Dar ce să mai înțeleagă Trump, dacă va face o analiză comparativă a articolului menționat și a unei postări a lui Nicușor Dan pe Facebook (aproape sincronă cu apariția articolului) în care se referă la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic pentru a evalua ultimele evoluții din Marea Neagră?

Pentru că, în această postare, Nicușor Dan spune că “așteptăm un sprijin mai puternic prin capacități suplimentare de combatere a dronelor, de supraveghere, recunoaștere și expertiză, precum și o postură NATO adaptată și consolidată în regiune”. 

Iar pentru noi, cei de acasă, mesajul transmis de Nicușor Dan este că: O concluzie clară a ședinței de ieri este că solidaritatea aliaților este de neclintit. Angajamentul de a apăra fiecare teritoriu aliat, inclusiv apele și spațiul nostru aerian, este împărtășit de întreaga Alianță”. 

Cred că atât românii cât și Trump așteaptă să vadă în ce se va concretiza “solidaritatea aliaților” la Marea Neagră!

Cum sunt transpuse promisiunile făcute de Nicușor Dan în noul program de guvernare?

Noul guvern promite că va crește cheltuielile de apărare spre 5% din PIB, în cadrul NATO și UE și prin Parteneriatul Strategic cu SUA. Mai concret, guvernul „va depune  eforturi  pentru  îndeplinirea tuturor obiectivelor din SAFE”! Foarte bine am spune, dar mai avem bani și de alte înzestrări din SUA? Poate că nu, dar sperăm să luăm pe datorie, dat fiind că programul de guvernare vorbește de faptul că ne dezvoltăm cooperarea cu SUA pentru înzestrarea Armatei Române, folosind „instrumentul financiar FMF Loan oferit de SUA”. Nu zic nu, dacă vom bate la uși deschise, că parcă tare am avea nevoie, foarte rapid, măcar de niște drone interceptoare care să ne apere!

Despre cooperarea pentru apărare și securitate maritimă la Marea Neagră, nu prea înțeleg ce vrea să spună programul de guvernare! Vrem o prezență americană mai solidă la Marea Neagră sau vrem să “extindem  cooperarea  de  apărare  cu  partenerii  din  NATO  și  UE,  mai  ales  Franța, Germania, Italia, Polonia, Regatul Unit și Turcia pentru securitatea Mării Negre, prin proiecte comune de pregătire, înzestrare și sprijin logistic”? Pentru că nu văd ca SUA să fie pomenită la capitolul „mai ales”!

Mai realistă mi se pare ideea de a continua „participarea la Grupul Operativ pentru Combaterea Minelor Marine din Marea Neagră, înființat de România, Turcia și Bulgaria în 2024”. Doar că nu înțeleg de ce menționează doar continuarea și nu extinderea acestei participări, măcar pe coordonatele stabilite la summit-ul anual NATO de la Ankara, dacă nu chiar extinderea cooperării pentru a răspunde recentelor explozii ale unor nave comerciale în Marea Neagră.

În loc de o concluzie, că tot avem un nou guvern! 

Ar putea decidenții noștri să fie mai clari cu privire la modul în care România își asigură securitatea și apărarea? Până la urmă ne consolidăm singuri și facem Parteneriatul strategic cu SUA mai puțin costisitor sau suntem nevoiți să cerem ajutor de la NATO? Pentru apărarea la Marea Neagră ne bazăm pe parteneriatul cu SUA sau îi așteptăm (și) pe ceilalți? Oare Turcia ce părere are despre o prezență militară a Franței, Germaniei, Italiei, Poloniei și Marii Britanii la Marea Neagră? Dar oare Germania și Polonia nu sunt cam ocupate cu asigurarea securității Mării Baltice?