Un ”pitic politic”, o ”râmă militară” și un gigant economic tot mai nesigur

Problemele vaccinării și criza economică ce vine ar putea aduce nu sfârșitul UE, ci sfârșitul proiectului federalizării Europei

Un ”pitic politic”, o ”râmă militară” și un gigant economic tot mai nesigur

Problemele vaccinării și criza economică ce vine ar putea aduce nu sfârșitul UE, ci sfârșitul proiectului federalizării Europei

În 1991, în toiul primului război din Golf, Comunitatea Economică Europeană, ce urma să devină la scurt timp Uniunea Europeană, a arătat că este divizata când Belgia a blocat exportul de muniție în Marea Britanie. Ulterior, ministrul de Externe belgian Mark Eyskens, a spus: ”Europa este un gigant economic, un pitic politic și o râmă militară”.

Nimic nu pare să se fi schimbat până astăzi, ba chiar și statutul de „gigant economic” începe să se erodeze, după ce Marea Britanie, a cincea economie a lumii, a părăsit UE. Și încă ar fi bine dacă ar fi vorba doar despre Brexit, însă urmează o criză economică generată de efectele pe două paliere ale măsurilor de combatere a pandemiei.

Primul palier ține de imaginea UE, căreia generațiile de birocrați de la Bruxelles i-au dat o importanță uriașă. Pandemia a provocat daune mari imaginii UE. La început a fost interdicția exportului intra-UE de materiale de protecție sanitară, o decizie luată de Germania și Franța împotriva Italiei suferinde, decizie care a năruit mitul solidarității europene. După ce Berlinul a încercat repararea acestei grave erori preluând pacienții din Italia, a venit eșecul campaniei de vaccinare, despre care până și un federalist European convins precum Guy Verhofstadt spunea, în urmă cu mai bine de o lună, că este ”un fiasco”. Lentoarea campaniei europene de vaccinare, la care se adaugă disputa comercială și diplomatică cu Marea Britanie din cauza vaccinului AstraZeneca și nefericitele decizii de a interzice exportul de vaccinuri, a făcut să se evapore imagimea UE ca bloc economic dinamic care stabilește standardele internaționale. Cum va mai putea să pozeze UE în cel mai virtuos susținător al „sistemului internațional bazat pe reguli”, câtă vreme interzice exportul de vaccinuri și iscă scandaluri pentru a distrage atenția de la lentoarea cu care birocrații europeni au negociat contractele pentru vaccinuri?

Un al doilea palier al crizei ce vine este cel al marilor probleme economice create de măsurile extrem de dure pentru combaterea pandemiei. În toamna anului trecut, marile economii europene au decis să recurgă, din nou, la izolare. Scăderea numărului de cazuri în Germania și Franța a fost efemeră, la fel și în Italia și Spania. Acum, aceste țări recurg la un al treilea val de măsuri de izolare. Economistul Daniel Lacalle atrage atenția că închiderea economiilor pe perioade mari de timp generează efecte secundare pe piața muncii și în creșterea economiei, efecte care vor duce la o recuperare economică lentă și la probleme sociale. Tot el atrage atenția că economia zonei euro se confrunta cu probleme serioase înainte de pandemie, cu o creștere economică apropiată de zero și un șomaj care nu voia să scadă, în ciuda unor dobânzi negative și în ciuda mult trâmbițatului plan de refacere economică lansat de fosta Comisie Juncker, un plan acum uitat și care a avut rezultate cel puțin dezamăgitoare, daca nu dezastruoase.

Acum, UE a adoptat un pachet de stimulare a economiei în valoare de 750 de miliarde de euro, numit pompos „Next Generation EU”. Dincolo de asta, Banca Centrală Europeană a început să arunce ”din elicopter” sute de miliarde de euro. Apoi, la nivelul fiecărei mari economii europene s-a recurs la stimuli fiscali și la injecții de lichidități care au ajuns la 10% din PIB în Spania și la 50% din PIB în Germania. Însă, atrage atenția același Daniel Lacalle, nu este important doar cât de mult se cheltuiește pentru relansarea economiei, ci și unde și când se investesc acești bani. Este extrem de important de notat că stimulul fiscal din Spania și Italia este folosit pentru menținerea cheltuielilor guvernamentale și că doar în Germania acest stimul va da o mână de ajutor și companiilor. În plus, măsurile repetate de izolare a populației pot zădărnici aceste încercări de a reface economia și pot duce la o criză a insolvenței, context în care ajutoarele financiare nu vor face decât să transforme mii de companii în „zombie” – companii care nu mai pot produce niciun profit și care trăiesc perfuzate, doar pentru a-și acoperi cheltuielile.

Ca și în cazul eșecului campaniei de vaccinare, Lacalle arată că vinovată de problemele economice foste și actuale este birocrația excesivă.

Să ne îndreptăm acum atenția asupra statutului de „pitic politic” al UE, despre care vorbea fostul premier belgian Eyskens. Ei bine, UE nu a reușit să se ridice în ultimele decenii, iar acum îi este subminat până și statutul de pitic politic. Așa-zisa ”soft power” în care s-a specializat UE contează doar dacă este dublată de o putere hard, pe care Bruxellesul nu o are. Regimul de la Beijing a remarcat acest lucru și a decis să acționeze mult mai dur decât o face Rusia în disputele cu Bruxellesul. În momentul în care, pentru prima data după 1989, Europa a decis să impună sancțiuni Chinei, împotriva a patru oficiali și a unei instituții chineze, Beijingul a ripostat expulzând zece diplomați europeni și sancționând patru instituții europene. În plus, atunci când a fost convocat pentru a da explicații pentru asta la Ministerul francez de Externe, ambasadorul chinez la Paris a spus că agenda sa este prea plină. În schimb, ambasadorul UE la Beijing s-a prezentat la o convocare la Ministerul de Externe chinez, aproape de miezul nopții.

În plus, cotidianul chinez Global Times l-a umilit pe „piticul politic” spunând că UE ”caută să-și sublinieze existența politică făcând apel la sancțiuni legate de «drepturile omului» împotriva Chinei și Rusiei, pentru că Europa consideră că drepturile omului sunt o armă. Motivul pentru care Bruxellesul face asta este că UE nu are puterea financiara și militară a Washingtonului”. Adică UE este o „râmă militară”.

Liderii campaniei de vaccinare sunt Israel, Marea Britanie, Chile, SUA, Serbia. UE se află la mare distanță. Campania de vaccinare a demonstrat că statul națiune se poate descurca mai repede și mai bine decât o entitate supranațională, birocratică și opacă.

Asta nu înseamnă sfârșitul UE, la fel cum nici criza economică nu înseamnă sfârșitul UE. Amintitul Daniel Lacalle consideră că zona euro are un potențial uriaș și ar putea deveni lider la atragerea investițiilor, însă pentru asta ar fi necesare reducerea birocrației și reducerea taxelor.

Revista britanică The Spectator propune un scenariu pentru evoluția UE post-pandemie. UE poate învăța ceva din criza vaccinurilor și din criza economică ce va veni: ”Liderii europeni ar putea începe să-și dea seama că centralizarea cât mai puternică – preluarea prerogativelor statelor națiune și transferarea lor la Bruxelles și Strasbourg – nu este răspunsul cel mai bun. Statul națiune este pe cale să se reafirme în întreaga Europă”.

Viteza diferită cu care statele UE vor ieși din restricțiile pandemiei și necesitățile diferite ale fiecărui stat membru UE în următorii cinci ani ar putea face ca federalismul să devină mai puțin atractiv. Există posibilitatea ca justiția germană să împiedice Bruxellesul să coordoneze modul în care vor fi cheltuite cele 750 de miliarde de euro pentru refacerea economiei. (Sesizată de partidul Alternativa pentru Germania, Curtea Constituțională a Germaniei a blocat ratificarea noului cadru financiar, cu cei 750 de miliarde pentru relansarea economică a UE. Motivul ține de mutualizarea datoriilor statelor membre, care încalcă Tratatul UE. Verdictul este așteptat în următoarele săptămâni. Indiferent de decizia Curții, relansarea a pornit deja cu întârziere).

”Reducerea atractivității soluției federale, nu va însemna însă spargerea Uniunii Europene, pentru că piața unică este extrem de importantă, pentru că banii pe care îi primesc statele eurosceptice din Europa de Est sunt la fel de importanți. Se va renunța doar la federalism, iar asta ar aduce UE mai aproape de conceptul de la origini, de zona de liber schimb. Iar odată ce Bruxellesul va renunța la tentativele de preluare a prerogativelor statelor națiune, UE ar putea deveni din nou atractivă pentru Marea Britanie. Cei care au optat pentru Brexit vor spune că, odată ieșită din UE, Marea Britanie nu se va mai întoarce. Însa o Uniune Europeană mai puțin restrictivă cu statele națiune ar putea schimba dramatic această ecuație”, scrie The Spectator.

 

Distribuie articolul pe:

16 comentarii

  1. UE nu este o federatie !UE este Germania si COLONIILE EI. Bruxelles Este colonizarea Europei de carte Belgique.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.