”Unde e Nancy?” – un joc neoconservator pentru Joe cel Ezitant

O zi întreagă, presa lumii a încercat să afle unde este Nancy Pelosi, lidera Camerei Reprezentanților din Congresul SUA. Vizita ei în Malaezia (parte a unui turneu care include, oficial, și Singapore, Coreea de Sud și Japonia) a fost urmărită pas cu pas, inclusiv pe radar. Încotro se îndreaptă avionul șefei Camerei Reprezentanților? Va ateriza în Taiwan? Va duce asta la o ripostă militară a Chinei, așa cum a avertizat Beijingul?

Indiferent încotro se îndreaptă avionul în care se află delegația condusă de Nancy Pelosi, o confruntare între Statele Unite si China este tot mai probabilă, câtă vreme Washingtonul și-a extins foarte mult sistemul de alianțe și garanțiile de securitate într-o zonă care este revendicată aproape în întregime de Beijing.

Asta nu înseamnă că saga turneului lui Pelosi în Asia nu trebuie urmărită, dimpotrivă. Nu poate fi exclusă ipoteza forțării mâinii președintelui Joe Biden de către cele mai radicale elemente neoconservatoare din cadrul administrației. De ce? Nu a existat nici cea mai mică sugestie on the record din partea vreunui oficial american cu privire la o vizită a lui Pelosi în Taiwan. Informația a fost publicată de Financial Times, în urmă cu o săptămână, iar apoi a fost rostogolită de toate marile agenții de presă, forțând astfel nu numai o luare de poziție din partea administrației americane, cât și din partea Beijingului. Odată început acest joc de-a ”unde e Nancy”, miza s-a ridicat și ține de control accesului în Taiwan (un mare producător de semiconductori, unde sunt înregistrate și unele dintre marile companii de transport maritim din lume, un teritoriu cu statut ambiguu unde se fac averi): dacă Pelosi clipește și nu face deplasarea în Taiwan (fie că a avut-o în vedere, fie că nu), atunci China va dovedi întregii lumi că deține controlul asupra accesului pe această insulă.

Președintele Joe Biden și Pentagonul nu au părut să fie de acord cu provocarea Chinei prin vizita lui Pelosi. ”Armata crede că nu este o idee bună în acest moment”, a spus Biden în fața reporterilor. Președintele Xi Jinping a fost mai puțin timid și, în ultima sa convorbire telefonică cu omologul american a spus: ”Cine se joacă cu focul, de foc va pieri. Sper că Statele Unite sunt conștiente de asta”. Apoi au urmat o serie de exerciții militare în Marea Chinei de Est și s-au apropiat de Taiwan și singurele două portavioane chineze, alături de cele mai mari feriboturi din China (fapt ce a dus la speculații privind o potențială invazie cu un număr mare de trupe). Ba chiar au apărut avertismente voalate în presa chineză despre o posibilă lovitură ”legitimă” asupra avionului care ar aduce-o pe Pelosi în Taiwan.

Jocul ”Unde e Nancy” a fost condimentat din plin cu citate ample de pe blogurile și portalurile de știri preferate de expații care lucrează pentru multinaționale în Taiwan. ”De asta ne-a fost frică de ani de zile, de un atac militar masiv al unei Chine agresive, represive și autoritare. Acum facem afaceri în această țară liberă, democratică și în mod fundamental umană, țară numită Taiwan. Iar peste un minut viața este dată peste cap. Cad bombe, rachete, mor oameni, sunt distruse afaceri și poate întregul vis taiwanez”, scrie blogul Thecultureshack. Alte publicații oferă posibile scenarii – de la ocuparea de către China a insulelor mici din Strâmtoarea Taiwan, la un război hibrid care să afecteze economia insulei și până la o invazie masivă sau distrugerea completă a insulei prin bombardamente.

Mai multă lumină aruncă însă un articol publicat de neoconservatorul John Bolton, fost ambasador al SUA la ONU. Bolton concluzionează că vizita lui Pelosi în Taiwan este mai mult decât necesară. De ce? Nu neapărat pentru a reînnoi angajamentele de Securitate ale SUA, cât pentru a forța administrația Biden să adopte o poziție mult mai hotărâtă față de China și să renunțe la tradiționala ambiguitate strategică în privința Taiwanului. ”Administrația Biden este ezitantă, supusă și nestatornică. Fie că este vorba despre schimburile de prizonieri cu Rusia, de reintrarea SUA în acordul nuclear cu Iranul semnat în 2015 sau despre vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan, Casa Albă arată că cedează la presiune. Slăbiciunea și nesiguranța în aceste chestiuni aparent fără legătură dau încredere adversarilor și îi alarmează pe prietenii noștri”, scrie John Bolton.

”A te teme atunci când China își încordează mușchii, fără să faci o analiză limpede a realității aduce aminte de modul în care Biden s-a opus transferului MiG-urilor poloneze în Ucraina și de ezitarea să atunci când Kievul a cerut arme mai performante, totul de teamă să nu provoace o escaladare din partea Rusiei. Fibrilațiile administrației legate de vizita lui Pelosi în Taiwan sunt văzute de întreaga lume și îi demoralizează pe prietenii noștri, în timp ce sporesc apetitul adversarilor”, mai scrie Bolton. Mesajul neoconservatorilor (fie că au pus la cale acest joc ”de-a unde este Nancy?”, fie că nu au făcut-o) este limpede: nu există semnale despre o amenințare reală din partea Chinei, iar administrația Biden trebuie să fie mult mai dură.

Lucrurile sunt puse într-o cu altă lumină de jurnalistul Pat Buchanan. ”Reacția Beijingului pare autentică și este de înteles”, scrie el. ”Dacă Pelosi amână vizita, totul va fi interpretat ca o cedare în fața Chinei și ca un afront adus prietenilor noștri din Taiwan. Indiferent ce variantă va alege, SUA plătesc prețul pentru strategia adoptată în urmă cu decenii, o politică de ridicare a Chinei în speranța că Beijingul va fi un rival benign și un competitor care respectă regulile”.

”În 1979, președintele Jimmy Carter a rupt relațiile cu Taiwanul, a recunoscut China comunistă și a abrogat tratatul de securitate cu Taipeiul semnat în 1954. În ultimii 30 de ani, SUA au importat produse din China și au transferat în China o buna parte din industria americană, pentru a profita de mâna de lucru ieftina. Asta a adus Chinei surplus comercial de mii de miliarde de dolari și astfel a devenit o superputere asiatică.

Între timp, Joe Biden spune că SUA vor lupta pentru a apăra Filipinele, dacă se va întâmpla o coliziune cu China în Marea Chinei de Sud. Vom lupta pentru a apăra și insulele japoneze Senkaku. Și, chiar dacă echipa sa a încercat să nu adopte o poziție clară, Biden a spus că vom lupta și pentru a apăra Taiwanul. În aceste condiții, pare inevitabilă o coliziune SUA-China undeva în Pacificul de Vest. Singura întrebare este unde și când”, scrie Buchanan.

Turneul lui Pelosi în Asia și toate analizele și relatările despre posibila sa escală în Taiwan par să fi urmat cu atenție calendarul politic din China, unde se apropie al 20-lea Congres al Partidului Comunist, care ar trebui să decidă realegerea lui Xi Jinping pentru al treilea mandat de președinte, ceva fără precedent de la Mao Zedong încoace. În aceste condiții, regimul Xi este obligat să răspundă cât mai dur la orice provocare americană.

Un posibil război în Taiwan ar decurge în mod asemănător cu cel din Ucraina, cu multă propagandă despre cum China este zdrobită economic și militar. Dar, în cele din urmă, China este în imediata apropiere a Taiwanului, așa cum Rusia este la granița cu Ucraina. La fel, faptul că obsesia legată de Taiwan este rodul unei propagande comuniste de decenii nu anulează avantajul strategic al Chinei, în cazul în care SUA ar fi atrase într-un nou război, în care nu este limpede cât de important va fi ajutorul din partea aliaților regionali Japonia și Coreea de Sud. Pentru a nu mai vorbi despre aportul aliaților europeni, care văd cum moneda euro le este devorată de dolarul american și se pregătesc pentru o gravă criză energetică și economică datorată în bună măsură unor sancțiuni impuse Rusiei dorite mai mult de Washington decât de Bruxelles, Paris sau Berlin.