Alba Iulia, 1 Decembrie 1990. Peste 100.000 de români erau pe platoul din oraşul Marii Uniri. Era tot Ziua Naţională a României. A fost ovaţionat Ion Iliescu, apoi a fost adulat Petre Roman. Cînd a luat cuvîntul Corneliu Coposu, întreaga mulţime a început să-l huiduie şi să-l fluiere dispreţuitor.
Unde sînt acum acei compatrioți? Credeţi că s-au sinucis în anii următori, cînd şi-au dat seama cît rău şi-au făcut singuri atunci? Nici vorbă. Erau atît de tineri încît cred că nici măcar nu s-au stins de moarte bună, ci trăiesc printre noi şi se bat în piept cu cărămida, spunînd că-şi iubesc nespus ţara.
Cei mai mulţi poate că sînt pensionari şi se plîng că nu le ajunge pensia, că abia au bani să-şi cumpere medicamente şi că nu înţeleg de ce, după 25 de ani de la Revoluţie, o duc atît de rău. Nici unul dintre ei nu a venit la televizor să spună: „Iertaţi-mă, am greşit cînd l-am huiduit pe Coposu”! N-o fi ştiut omul atunci, în 1990, că Seniorul făcuse 18 ani de puşcărie pentru că a fost secretarul personal al lui Iuliu Maniu, cel care – culmea! – făcuse Marea Unire pe care o sărbătorea huiduind şi ţipînd din toţi bojocii ca marele om politic Corneliu Coposu să coboare de pe scenă. Dar n-a aflat între timp cît de mult a greşit atunci? Nu le-a spus nimeni cine a fost Corneliu Coposu? Ba da, au aflat şi au tăcut. Iar acum se întreabă de ce viaţa lor este atît de grea, fără să-şi dea seama cît de vinovați sunt chiar ei pentru felul în care arată viaţa lor acum.
Alţii, care erau atunci foarte tineri, poate că sînt acum şomeri şi nici ei nu înţeleg de ce ţara nu le asigură un loc de muncă pentru a-şi putea întreţine familia şi să-şi trimită copiii la şcoală. Nici dintre aceştia nu am văzut pe nimeni să vină la televizor şi să spună: „Iertaţi-mă, am greşit cînd l-am huiduit şi eu pe Coposu”! Nici ei n-au aflat prin ce chinuri a trecut Corneliu Coposu în cei 18 ani de puşcărie? Nu le-a spus nimeni nici lor că Seniorul este unul dintre marii eroi ai neamului şi că tinereţea lui a fost sacrificată pentru binele ţării lui? Ba da, şi ei au aflat între timp cine a fost acest Corneliu Coposu pe care l-au huiduit minute în şir şi au tăcut pînă în ziua de azi. Iar acum strigă în gura mare că vor transparenţă, că vor adevăr, că nu mai vor politicieni, deşi au răguşit atunci ovaţionîndu-i pe Ion Iliescu şi Petre Roman, păstrînd ultimele rezerve de energie pentru a-l huidui în final pe Corneliu Coosu.
De mînă cu acei oameni care l-au huiduit pe Corneliu Coposu în 1990 se aflau mulţi dintre copiii acestora. Poate că nu-şi mai aduc aminte feţele desfigurate ale părinţilor lor, cînd hiduiau şi fluierau, mirîndu-se că bătrînul acela continua să le vorbească, deşi ei îi cereau să plece din Alba Iulia. Dar acum, cînd sînt oameni maturi, şi-au întrebat oare părinţii ce a fost în capul lor atunci, de Ziua Naţională a României, cînd, practic, şi-au semnat sentinţa de a-l avea în fruntea ţării încă zece ani pe Ion Iliescu? Nici vorbă! Aş fi vrut ca măcar unul – unul, singur! – să apară acum la televizor şi să spună calm, senin, că-şi cere scuze în numele părinţilor sau bunicilor lor pentru acele imagini în-fi-o-ră-toa-re cînd Corneliu Coposu şi-a ţinut discursul sub potopul de înjurături şi huiduieli. Ei au acum 30-35-40 de ani, ştiu bine cine a fost Corneliu Coposu pentru istoria acestei ţări şi ce nedreptate i s-a făcut în acei ani, dar tac, într-o complicitate scîrboasă cu părinţii lor. Aşteaptă, în schimb, ca ţara să le ofere o viaţă mai bună, fără să-şi dea seama că toţi cei care azi o conduc şi pe care acum ei, cei tineri, îi votează an de an, sînt tot dintre aceia care, la fel ca părinţii şi bunicii lor, îl huiduiau pe Corneliu Coposu în 1990, chiar de Ziua Naţională!
Am revăzut acum acele imagini de la mitingul de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1990. Vorbiseră mai întîi Ion Iliescu şi Petre Roman în ovaţiile mulţimii. Ca la un semn, cînd a început să vorbească Seniorul Corneliu Coposu, toată mulțimea (sau o mare parte din ea) s-a năpustit în huiduieli şi fluierături, scandînd să plece, să plece, să plece! Nu s-a oprit o secundă, nici cînd i-a rugat Ion Iliescu, nici cînd le făcea semne Petre Roman. Era fericită că face parte din Corul detractorilor şi sînt absolut sigur că, în drum spre casă, alături de copiii lor, în braţe cu nepoţii lor, rîdeau cu gura pînă la urechi: „Bă, ce i-am făcut lu’ Căposu ăla!”
Am revăzut acele imagini şi nu-mi vine să cred că nu a apărut nici unul din acea mulţime de români patrioți să spună simplu: „Îmi pare rău, eram dezinformat, nu ştiam cine a fost Corneliu Coposu, dar acum am aflat şi îmi este ruşine”! N-a venit nimeni, absolut nimeni, ca şi cum toţi aceia s-ar fi topit fără urmă, deşi cei mai mulţi sînt printre noi. Pentru ce au făcut atunci nu există pedeapsă cu închisoarea, nici măcar cu amendă şi, totuşi, tac.
Şi mă întreb: nu cumva şi atunci, după 1945, cînd ruşii au ocupat ţara şi ne-au trimis cohortele de stalinişti să ne aducă „binecuvîntarea” comunismului, la fel au făcut şi părinţii şi bunicii lor? Am văzut documentarele vremii şi nu vreau să mă mint: erau zeci de mii de români care-i ovaţionau pe comunişti, la fel cum au făcut şi ăştia în 1990, la Alba Iulia, cu Ion Iliescu şi Petre Roman. Amîndoi – fiii staliniştilor care aduseseră comunismul în România! Exact în acele vremuri, cînd tatăl lui Ion Iliescu şi tatăl lui Petre Roman erau adulaţi de părinţii şi bunicii celor prezenţi la Alba Iulia în 1990, Corneliu Coposu era arestat, condamnat şi aruncat pentru 18 ani în închisorile comuniste!
Au trecut 25 de ani de la ruşinea aceea din 1 Decembrie 1990, de la Alba Iulia, cînd unul dintre eroii închisorilor comuniste era răstignit a doua oară sub potopul de huiduieli şi înjurături, şi noi tot ne mai mirăm de ce nu avem politicieni care să vrea binele ţării şi al oamenilor ei.
Pînă cînd unul, măcar unul, dintre aceia care l-au huiduit pe Corneliu Coposu nu va veni să-şi ceară iertare, mi-e teamă că toţi vom fi nevoiţi să suportăm consecinţele acestui blestem nerostit, neînţelegînd cum dracu facem noi de-i alegem să ne conducă tocmai pe aceia pe care-i vom acuza apoi, după cîţiva ani, că şi-au bătut joc de viaţa noastră!
Să revedem scena ruşinoasă de la 1 Decembrie 1990 de la Alba Iulia şi să privim chipurile acelor compatrioti, ca şi cum ne-am uita într-o oglindă, căci şi astăzi avem din aceia printre noi: https://youtu.be/wTPkKQ9j4AA.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.