Vânare de vânt

Anul trecut am fost indexat de algoritmii Facebook pentru opiniile mele. Mi s-a limitat automat extensia postărilor. Tot anul trecut, din când în când, plăteam nişte postări, pe care le consideram foarte importante, pentru a putea ajunge la cât mai mulţi destinatari. Ştiţi toţi: când un mesaj apare cu menţiunea “sponsored”, primul sentiment este de rejectare. Din acest motiv, dar şi pentru a nu fi acuzat inutil de trollii bancari că îmi fac publicitate, am folosit această “unealtă” o singură dată într-un an, luând de bun “cadoul” de 10 dolari cu care te “creditează” cu generozitate Facebook, ca să îţi stârnească interesul de a plăti mult mai mult şi mai frecvent “sponsorizări”. Pentru că nu am mai sponsorizat Facebook, postările mele au fost, din nou, limitate de boţii Facebook. Am făcut anul trecut o acţiune în răspundere contra Facebook, pentru încălcarea dreptului meu la răspândirea ideilor şi a operei. Şi-a luat nişte avocaţi şi a recurs, aşa cum fac băncile, la arma cea mai puternică de intimidare: cheltuielile de judecată enorme. Ca să nu periclitez şansele de salvare de la faliment ale Parakletos, am decis că, dacă am nişte bani de sponsorizare, atunci mai bine sponsorizez Parakletos, şi nu avocaţii Facebook. Am renunţat la acţiune.

Ce se întâmplă acum este că modelul de business al Facebook este pe cale de deces. Informaţia înspăimântătoare privind utilizarea nelegală a datelor cu caracter personal ale unui număr de peste 50 de milioane de inşi în campania pentru prezidenţialele din 2016 din SUA devine un tsunami. Oamenii pot vedea acum şi cum face bani Facebook, şi care sunt riscurile de a-şi pune sufletul pe Facebook. Iar patronul Facebook nu are răspunsuri, ci lungi tăceri sau explicaţii încâlcite şi confuze. Acţiunile Facebook au căzut cu peste 8% într-o săptămână. Cred că serviciile secrete americane trebuie să îşi fabrice rapid un alt instrument de colectare a datelor cu caracter personal pe care bizonul planetar să le poată pune la dispoziţia lor de bunăvoie, cu plăcere, căci Facebook se îndreaptă către extincţie.

Pe Twitter, compania rivală, face furori o campanie negativă (care va declanşa un mega-proces de daune) care îndeamnă oamenii să îşi şteargă paginile de Facebook. Se numeşte chiar aşa: #deleteFacebook. Principalul promotor al campaniei este un co-fondator al WhatsApp, Brian Acton. Ironia mileniului este că tipul a vândut WhatsApp, mesageria instant pe internet, fix către Facebook. Suma obţinută este mai mare de un miliard de dolari. Acton este cel care l-a provocat pe Elon Musk să şteargă paginile de Facebook ale Tesla şi SpaceX, care aveau multe milioane de urmăritori. Şi Musk, care nu era oricum în relaţii nemaipomenite cu Zuckerberg, a răspuns pozitiv provocării. A dat deleteFacebook.

Între timp, Europa se pregăteşte să taxeze mogulii IT, inclusiv Facebook, cu o taxă de 3% pe cifra de afaceri. Gata cu optimizarea fiscală care îi permitea lui Zuckerberg să nu plătească aproape deloc taxe în Europa.

În final, câteva poveţe pentru cei care fac din bani şi controlul maselor unicul lor raison d’etre:

Proverbe, 26,12

Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.

Proverbe, 26,27

Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Timotei I, 6,10

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

Eclesiastul, 4, 8-10

Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?”. Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.

Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!