Lichidatorii de la Cernobîl, persoanele carora autorităţile sovietice le-au cerut să rămână la faţa locului după accidentul din 1986, sunt alături de japonezii care încearcă să controleze radiaţiile de la Fukushima si isi exprima speranta ca ei nu vor fi uitati de guvern, asa cum s-a întâmplat în cazul Cernobîl.
„Inima mea este alături de poporul japonez. Eu primesc o pensie lunară de 200 de dolari şi după ce plătesc utilităţile nu mai rămâne nimic pentru medicamente, cu atât mai puţin pentru mâncare”, spune Nina Maiakovskaya. În vârstă de 60 de ani, Maiakoskaya era gestionară în Pripyat, oraşul aflat la 3 kilometri de centrala de la Cernobîl, în momentul accidentului din 1986. Autorităţile i-au cerut să rămână în oraş şi să ajute la operaţiuni. Acum ea suferă de o boală de rinichi.
„Cred că japonezii au enorm de lucru, dar cred că vor reusi, cu multa muncă şi sacrificii”, spune Oleg Goncearov, 40 de ani, fost locotenent care a ajutat la transportul materialelor radioactive la Cernobîl.”Ne-am riscat vieţile, dar asta n-a fost important pentru cei din guvern. Am fost trimişi drept carne de tun, oamenii s-au sacrificat pentru că altfel nu se putea controla accidentul”, spune Goncearov.