Numele lui Vincențiu Babeș s-a legat, între altele, de mișcarea națională a românilor din imperiul habsburgic în secolul al XIX-lea. Bănățeanul Vincențiu Babeș se numără printre politicienii patrioți care au luptat pentru emanciparea românilor din Transilvania. De-a lungul a peste 40 de ani de strădanii a reușit să împletească politica și publicistica, astfel a coordonat publicistica românească din Austria și Austro-Ungaria, îndeosebi ca redactor al Albinei. Imaginea sa în istoria politică și culturală a poporului român este a unui patriot devotat neamului său, Vincențiu figurând printre cei mai importanți deputați ai naționalităților din parlamentul maghiar, pronunțându-se pentru întocmirea și votarea unei legi drepte a naționalităților în 1868, împotriva dualismului, a opresiunii naționale și sociale. În afara parlamentului, Vincențiu se numără, în 1869, printre inițiatorii și creatorii Partidului Național al românilor din Banat și Ungaria și printre organizatorii acțiunii memorandiste. Vincențiu Babeș a fost membru fondator al Academiei Române, fiind un orator desăvârșit, susținând cauza poporului român pentru emancipare până la sfârșitul vieții sale.
Nu încercăm să expunem pe larg activitatea intelectualului bănățean, întrucât acest lucru nu este deloc facil, ținând cont de faptul că Vincențiu a avut, de-a lungul vieții, o carieră îndelungată, dar și de faptul că s-a mai scris despre acest subiect. În demersul nostru încercăm să surprindem ultimii ani din viața lui Vincențiu Babeș, punând accent și pe descoperirea omului din umbra politicianului. Vincențiu a avut o familie foarte numeroasă, formată din nouă copii. Așadar a fost toată viața un om cu multe responsabilități, o personalitate complexă care a îmbinat activitatea politică și spirituală cu viața personală. Deși nu și-a neglijat familia, totuși Vincențiu a fost un om activ, tot timpul pe drumuri, mărturisind chiar el, în corespondența către prieteni, că nu are timp suficient pentru familia sa. Soția sa de origine austriacă, care provenea dintr-o familie erudită vieneză, a dus greul educației copiilor, în lipsa tatălui. Abia spre sfârșitul vieții Vincențiu începe să-și petreacă mai mult timp cu familia sa.
În 1869 Vincențiu Babeș s-a stabilit definitiv cu familia la Budapesta. Acest lucru nu l-a făcut nici în 1861, când se afla „în aplicare la Tabla Septemvirală din Pesta”, nici în 1863, când a fost numit judecător la Tabla Regească din Pesta, cu care prilej îi scria lui Titu Maiorescu, ci în anul în care Albina lui nu a mai putut pătrunde în Ungaria. Mai mulți ani viața lui se desfășurase mai mult între Viena, Karlovitz, București, Sibiu, Timișoara decât acasă. Munca sa l-a ținut departe de familia sa numeroasă. Sfârșitul carierei politice îl găsește în Budapesta, unde, bătrân și bolnav, rămâne cu ai săi.
După ce a pierdut postul din justiție în 1869, Vincențiu Babeș și-a deschis o cancelarie ca avocat în Budapesta, dar grija banilor l-a preocupat până la sfârșitul vieții. Situația familială îl obligă în 1882 să ceară, fără a obține, o bursă pentru fiul său Corneliu care, ca și Titus, era la studii. În acel an era îngrijorat și de două fiice ale lui, fiecare văduvă cu câte un copil (Alexandrina și Angelina). Deși avea acțiuni la banca Albina și la Someșana, Silvania, Timișana, Arieșana, Lugojana, multe dintre aceste bănci aveau un capital redus. În data de 22 noiembrie 1889, Coriolan Brediceanu îi scria lui Vincențiu Babeș că „Lugojana ducea lipsă de bani și că afacerile nu prosperau”.
Vincențiu Babeș s-a născut în 1821 și a murit în anul 1907, dar, deși a trăit mult, nu a avut niciodată o sănătate robustă. Starea sănătății sale s-a înrăutățit grav prin 1884, când îi scria lui George Barițiu că nu putea sta mai mult de o oră-două la masa de scris. Bolnav, afectat de moartea unor copii, de probleme morale de natură politică, toate acestea l-au epuizat fantastic spre sfârșitul vieții. Cercetarea istorică, lecturile și alte activități culturale au înlocuit, în ultimii ani de viață, activitatea politică neobosită de dinainte. Vincențiu lucra din ce în ce mai greu, scrisul din acești ani este foarte greu lizibil. În ianuarie 1894 îi scria lui Alexandru Mocioni că zilele iernii, prea scurte, îl împiedicau să muncească, întrucât seara și noaptea nu mai putea nici să scrie, nici să citească. Din 1892 nu mai putea merge nici la București, la Academia pe care, alături de alți intelectuali patrioți, o fondase după 1866.
La începutul anului 1894 s-a îmbolnăvit foarte grav Emil Babeș, unul dintre fiii săi. Bătrânul Vincențiu afectat de starea fiului său îi scria lui Alexandru Mocioni aproape cu disperare. Are însă și mici bucurii. La sfârșitul lui 1895 îi scria lui Victor Babeș (faimosul microbiolog) , la București, că Sever, fratele lui mai tânăr, a obținut diploma de doctor în drept. La începutul anului 1902 Vincențiu Babeș s-a îmbolnăvit grav, fiind la un pas de moarte. “Cu sănătatea – scria Babeș – sunt din ziuă în ziuă tot mai rău, cu reglarea afacerilor aproape desperat!”
Bătrânețea îl face tot mai pesimist și deprimat, Vincențiu nu mai părăsește cercul familiei sale, cum făcea înainte când era tot timpul pe drumuri, într-o constantă fugă.
Vincențiu Babeș a murit la 3 februarie 1907 și a fost înmormântat în 5 ale lunii în cripta familiei de la Albertfalva, lângă Budapesta.
Pe 6 februarie, Gazeta Transilvaniei publica necrologul lui Vincențiu Babeș, lăudând munca lui de o viață închinată propășirii poporului român și lupta lui neobosită pentru emanciparea românilor transilvăneni. Peste ani, în 1936, osemintele lui Vincențiu Babeș au fost deshumate și depuse în satul său natal, Hodoni. Tot din acel an datează bustul lui din parcul central al Timișoarei, făcut de Aurel Pop. Vincențiu Babeș deși s-a ridicat din popor, demonstrând că dacă ai voință poți să îți depășești condiția socială, a devenit un intelectual de marcă și și-a slujit, de-a lungul vieții, neamul. Vincențiu Babeș a rămas în conștiința posterității drept cel mai demn patriot, un intelectual desăvârșit, care a pus bazele Academiei Române într-o perioadă în care Regatul României abia începea să se contureze și modernizeze.
Bibliografie: George Cipăianu, „Vincențiu Babeș (1821-1907)”, Editura Facla, Timișoara, 1980;
Sabin Ionel, „Hodoni. Istorie și cultură”, Editura Politehnică, Timișoara, 2018.
Foto: Vincențiu Babeș (Colecția Muzeului Victor Babeș)
Articol scris de Oana Panait, muzeograf Muzeul Victor Babeș, Muzeul Municipiului București
Asa arata Romania Educata !
Acesta este unul dintre adevaratii sfinti ai neamului la care trebuie sa se faca pelerinaje si sa-i fie pupate moastele , simbolic cel putin !
„Imaginea sa în istoria politică și culturală a poporului romîn este” INEXISTENTĂ! El aparține istoriei Banatului și Transilvaniei mari, NU ȘTIE NIMENI DE EL în afara arcului carpatic!
Partida Națională Română din Ungaria și Transilvania este subiectul URII valahistanezilor de azi și dintotdeauna, iar Biserica Greco-Catolică transilvăneană LA FEL! Faceți un sondaj: ce știu ei despre ~, și ce părere au despre ~.
„…membru fondator al Academiei Romîne”, ca și alți mulți transilvăneni cooptați ATUNCI (de 100 de ani sunt SISTEMATIC IGNORAȚI!), pentru că VaIahistanul nu avea prea mulți oameni instruiți (să ne amintim că limba română literară, apărută în Transilvania în secolul XVI și folosită în secolul XIX în peste 3500 de școli și licee transilvănene organizate și susținute majoritar de Biserica Greco-Catolică transilvăneană, în nou-înființatul sistem de învățămînt valahistaneza fost introdusă „dăcît” la 1860 de armeanul Spiru Haret!), șî pen’că IREDENTISMUL dă Bukale începea deja de atunci să se manifeste, ca într-o țară baIkanikă săracă, condusă de o famiglie de bandiți brătieni, ce își dorea cu ardoare anexarea unei provincii mari și bogate conectată 1000 de ani la civilizația și cultura Europei Centrale.
din Ardeal , cu dragoste – eu fac o distinctie neta intre Biserica romano catolica si Biserica Greco catolica ! Ramura crestina a romano catolicismului a fost de la inceputuri si pina aproappe de epoca moderna , o organizatie religioasa criminala , vezi cruciadele insotite de jafuri crime si violuri asupra Constantinopolului si altor teritoriibizantine . Cruciatii ( adunaturi la initiativa papei , din toata pleava Europei , criminali , hoti , violatori etc ) precum si Templierii , inainte de a porni spre ,,eliberarea ” Tarii Sfinte treceau mai intii prin Constantinopol , pt jaf si distrugere ! Urmeaza razboiul impotriva protestantilor , razboiul dde 30 de ani cu moartea a o treime din populatia Europei centrale , Inchizitia , arderea pe rug a oamenilor de stiinta , etc Lista faradelegilor romano catolicismului este prea lunga …Oricum biserica romano catolica devine o institutie cit de cit demna de bagat in seama , politic doar nu si spiritual , de abia incepind cu papa Woitila -Ioan Paul al II lea si continuind cu actualul papa Francisc . Greco Catolicismul transilvan este cu totul alta ,, republica ” , aparuta dupa 1700 din initiativa unui grup de ierarhi ortodoxi ardeleni cu scopuri precise de aparare a romanismului , a culturii si limbii romanii in fata actiunilor habsburgice de desnationalizare si distrugerea culturiii si traditiilor romanilor asupriti … In privinta ,,Valahistanului ” aveti dreptate , este o provincie cu un mare procent de tzigani si rumani tziganizati in proportie de 90% . Dintre valahistani sau ruminii tziganizati care au contribuit la mentinerea in intuneric a intregii Romanii , cel putin in ultimii 50 de ani , putem aminti familia de idioti Ceausescu , rromii Iliescu , A Nastase , Dragnea , Citzu etc, etc