Am văzut-o pe Viorica Dăncilă mergînd cu bicicleta spre o realizare a guvernului său. N-am reținut denumirea și importanța obiectivului. Am reținut doar mersul cu bicicleta, așa cum n-am reținut motivul pentru care Klaus Iohannis a călărit o bicicletă pentru a juca un rol într-o întîlnire întîmplătoare cu ziariștii în preajma Arcului de Triumf, regizată grosier de niște mediocri. Este aceeași bicicletă, chiar dacă una a fost de damă, cealaltă pentru bărbați. Chiar nu pricep cum de amîndoi nu au realizat că sunt implicați într-un truc ieftin de a construi o știre și de a transmite un mesaj pregătit de echipele de campanie.
Să-l lăsăm însă pe Klaus Iohannis în plata Domnului. Are destule servicii și țuțări politici care să-i poarte de grijă! Nedumerirea mea este că Viorica Dăncilă, intrată în cursă cu un handicap important, recurge la aceleași trucuri mici pentru a reface diferența. Viorica Dăncilă a jucat tenis de masă pentru a doua oară, de parcă ar candida pentru președinția Comitetului Olimpic Român, nu pentru președinția României. Mie unuia, campania prezidențială a Vioricăi Dăncilă mi se pare monocordă. Întîmplările cu bicicleta și cu tenisul abia scot în evidență acest lucru. Adică lipsa de imaginație a echipei sale de campanie. Dacă tot vorbim despre campanie și despre publicul țintă, mă așteptam ca Viorica Dăncilă să se întîlnească repetat și spectaculos cu electoratul rural sau cu pensionarii din orașele mici pe care PSD-ul l-a sprijinit în toată politica sa. Nu văd de ce s-ar duce Viorica Dăncilă în multinaționalele pline cu tineri împachetați ca sardelele la mesele de calculator și fluturând badge-urile de la gît ca semn al apartenenței la o religie a inculturii. Aceștia ar huidui-o de la intrare sau ar refuza să participe la o întîlnire cu ea. La fel, nu văd de ce ar adopta formula cretină a a lui Dan Barna de a oferi trecătorilor autografe. Feștila aceasta născută din partidele de intelligence se crede vedetă pentru că a apărut de cîteva ori la televizor, o dată cu o poveste despre cum a fost recunoscut la o frizerie și, după ce a tocat bani europeni cu inconștiență, el este așa de admirat încît poate oferi autografe.
Tristă imagine despre glorie și succes. Sau ce viziune prostească asupra simpatiei și respectului. Liberalii mai au în experiența lor propagandistică împărțitul de flori la trecătorii care îi bagă în seamă. Nici asta n-ar merge în cazul candidatului PSD.
Din păcate, mesajele Vioricăi Dăncilă poartă amprenta aceluiași stil monocord. Cu cît au majorat punctul de pensie, cu cît au crescut salariile, ce fonduri au primit localitățile defavorizate etc, de parcă am asista la un soi de bilanț al unui contabil al României pe cale să iasă la pensie. Și, de la capăt, în orașul următor. Ce a făcut ea, ce a făcut PSD-ul! Și ce mari prostii a pus la cale guvernul Cioloș!
Mai nou, Viorica Dăncilă a împrumutat ceva din stilul lui Klaus Iohannis. A început să-i toace pe președinte și pe liberali. Dar nu mărunt și hotărît, la rădăcină, la legăturile și la suportul din partea serviciilor secrete. Doar așa, pe lîngă, ca să nu se supere prea tare! Spre deosebire de acuzațiile violente ale președintelui (inadmisibile într-o țară europeană !), Viorica Dăncilă îi întoarce niște acuzații pe post de mîngîieri. Să zicem că este o doamnă și nu coboară sub un anume standard. Pot să înțeleg asta. Dar nu pot accepta lipsa de viziune, de proiect, de ideal din discursul ei.
Viorica Dăncilă, speriată de adversari și de lucrături, nu are curajul să gîndească viitorul pentru România și nici să ne propună un proiect. Parcă s-ar teme de idei. Sărăcia asta în materie de viziune ține de inhibiție și de sărăcia proiectului. Oamenii din preajma sa nu pricep că populația României nu poate fi redusă la punctul de pensie și la majorarea de salarii. Ca să o susțină, ca să o urmeze, electoratul mai are nevoie de un strop de speranță, de ceva în care să creadă, de o imagine frumoasă asupra viitorului. Adică de încredere în România. Or, tot discursul Vioricăi Dăncilă nu atinge asemenea corzi. E mai degrabă de inventar, de contabil, de om speriat sau incapabil să viseze pentru toți.
În parte, norocul Vioricăi Dăncilă vine de la faptul că și Klaus Iohannis este la fel de uscat, de sec, de lipsit de creativitate și fantezie, poate mai lipsit de patriotism decât arată dînsa.
După părerea mea, Viorica Dăncilă mai are doar cîteva zile, cel mult două săptămîni, ca să adauge un strop de speranță și de culoare românească la discursul său monocord. Dacă nu cumva este prea tîrziu!
@Charlie, ta’tu ala cu „TREI licente” asa te-a educat, sa jignesti, sa insulti pe cei care au alta opinie sau pe tine nu te duce neuronul din dotare si executzi „ordinul de zi” de la Sputnyk sau din Kiseleff? Tu esti o „secatura” de „stanga”, sa nu spun bolshevika!Mai asta cu postarile „patriotice”, pentru tine, bunici mei au fost printre cei care au facut Marea Unire, iar unul din ei, un strabunic, si-a perdut viata, iar apoi cind a venit „stalin si poprul rus fericire ne-a adus” si cu „guvernul de larga democratie populara” a agentului NKVD petru groza, au devenit „dusmani ai poporului”!