Arestarea şi eliberarea lui Sorin Ovidu Vîntu au scos la iveală un lucru şocant. Că Sorin Ovidu Vîntu a avut o înţelegere cu Traian Băsescu. S-au întâlnit în perioada premergătoare referendumului din 2007 şi au discutat despre susţinerea acordată de grupul Realitatea-Caţavencu în timpul respectivei campanii. S.O. Vîntu a făcut această mărturisire pentru a sublinia relaţiile dintre el şi preşedinte şi, mai ales, pentru a ne arăta că preşedintele a trădat în raport cu un angajament făcut la mare înghesuială. Părerea mea că trădările lui Traian Băsescu sunt deja plictisitoare. Sunt mişcările unei vulpi politice preocupate doar de lungimea cozii sale. În rest, poveşti pentru proşti şi pentru adormit copiii!
Mult mai plină de semnificaţii este iluzia lui Vîntu. Scăpat din furcile FNI, de problema BID şi aflat la conducerea unui trust de presă din ce în ce mai puternic, Sorin Ovidiu Vîntu a trăit un moment de mare trufie. A crezut că este egalul preşedintelui României. Şi-a imaginat că poate negocia cu el chiar şi proiecte generoase pentru ţară. Nimic mai fals. Ce a cerut el şi ce a promis Vîntu? Economie de piaţă, democraţie, fiscalitate stabilă? În primul rând, încălcarea Constituţiei, pentru care Traian Băsescu fusese suspendat, nu se întâlnea în nici un fel cu cele 9 puncte negociate cu Vîntu. A încălcat preşedintele Constituţia sau nu? Aceasta era întrebarea şi la asta trebuia să răspundă populaţia. Ce treabă avea suspendarea cu progresul, cu influenţarea mass-media şi cu sprijinul promis în schimbul respectării celor 9 puncte? Promisiunea era un fals. Un discurs de vulpe fericită că poate vinde albastrul cerului contra unei armate media care să o apere la un moment de mare strânsoare. Iar Vîntu a muşcat. Trufia sa de tycoon trecut prin toate şi implicat într-un moment istoric l-a costat enorm. Nu era treaba lui să se amestece într-o operaţiune iniţiată de Parlamentul României. Nici măcar mediatic!
Chiar şi cu sentimentul că întreprinde ceva măreţ pentru ţară tot nu avea ce să caute cu sprijin într-un asemenea război politic. Era vorba de 9 puncte vitale pentru progresul României! Frumos banc! Vulpea l-a vrăjit cu o poveste spusă mieros iar Vîntu, în loc să şuiere, s-a văzut călare pe mai mulţi cai decât era şi a promis cu mândrie un sprjin de pomană. Adică nu! Am câştigat în materie de haos şi sărăcie! Şi pentru victoria preşedintelui la referendum a instalat un comando pro-Băsescu la ziarul Cotidianul, a lăsat vocile mieroase să curgă pe micul ecran la Realitatea TV (uneori eram şocat şi nu înţelegeam nimic!) şi poate spune că a pus umărul la salvarea lui Traian Basescu în 2007. Adică la concretizarea celor 9 puncte! Fiecare poate încerca să scrie o listă cu beneficiile României şi ale românilor după câştigarea respectivei consultări a electoratului. Şi le poate compara cu cele 9 puncte negociate de Sorin Ovidiu Vîntu. Ce-a ieşit? Un banc prost! Mass-media s-a amestecat nepermis în politică într-un moment în care trebuia să stea cât mai departe.
Din acest punct de vedere, Vîntu a pierdut enorm iar promisiunile vulpii Traian Băsescu s-au împlinit pe dos. Ce a urmat după această negociere aiuritoare? Proprietarii de media, mai ales Sorin Ovidiu Vîntu, trebuie să fi învăţat măcar un lucru: cariera lor de jucători din spatele politicienilor a cam luat sfârşit pe termen nelimitat!
