Xi se bucură de atenție în timp ce îl găzduiește pe Putin. Toate drumurile duc acum la Beijing

După vizita lui Donald Trump, Xi Jinping l-a primit acum la Beijing și pe Vladimir Putin, într-o demonstrație de forță diplomatică atent regizată.

Copii care aclamă — bifat. Gardă militară de onoare — bifat. Salve de tun și fanfară militară — bifat. Primirea lui Vladimir Putin în fața Marii Săli a Poporului a fost aproape o copie fidelă a recepției oferite lui Donald Trump săptămâna trecută, scrie BBC.

Pentru China, aceste vizite sunt dovada că, datorită economiei sale uriașe și influenței diplomatice recent dobândite, toate drumurile duc acum la Beijing.

„Noua eră a afacerilor mondiale este mai puțin centrată pe Occident”, spune Samir Puri de la King’s College London. „China are foarte multă putere latentă pe scena mondială. Nu o folosește neapărat direct pentru a rezolva conflicte; stilul Chinei este mai degrabă să își folosească statutul într-un mod gradual.”

Xi, între vizitele lui Trump și Putin. Asemănări și deosebiri

Imaginile au fost izbitor de asemănătoare — Xi sigur pe sine, în centrul atenției, în rol de gazdă. Dar politica din spatele celor două vizite a fost foarte diferită.

Putin, care a vizitat China de peste 20 de ori, pare să aibă o relație personală apropiată cu Xi. Însă războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale l-au făcut să depindă tot mai mult de Beijing, care este acum principalul partener comercial al Rusiei și cel mai mare cumpărător al petrolului și gazelor sale.

Este de ceva timp un parteneriat inegal, iar acest lucru s-a văzut și astăzi. Discuțiile s-au încheiat cu peste 20 de acorduri privind comerțul și tehnologia, dar fără aprobarea conductei de gaz rusești blocate de ani de zile, pe care Putin o promovează insistent. Nici declarația comună foarte lungă nu a adus progrese majore.

„Atât China, cât și Rusia au nevoie una de cealaltă, dar Rusia are clar mai multă nevoie de China decât înainte, pe scena globală”, spune dr. Zheng Runyu, de la Centrul pentru Studii Ruse al Universității East China Normal din Shanghai.

„În contextul internațional actual, cooperarea profundă cu China este extrem de importantă pentru Rusia în gestionarea numeroaselor sale provocări.”

Beijingul s-a regăsit pe picior de egalitate cu Washingtonul

Liderul chinez a părut să aibă o poziție puternică și în negocierile cu președintele american. Relațiile comerciale mai solide cu restul lumii și dominația Chinei în domeniul mineralelor rare și al producției avansate i-au oferit influență.

Beijingul s-a regăsit pe picior de egalitate cu Washingtonul pe fondul impredictibilității lui Trump. Iar în discuțiile atât cu Trump, cât și cu Putin, Xi s-a confruntat cu lideri implicați în războaie costisitoare care durează mai mult decât anticipaseră.

Pentru Trump, războiul din Orientul Mijlociu s-a transformat într-o criză globală care i-a afectat serios popularitatea internă. Pentru Putin, invazia Ucrainei, ajunsă în al cincilea an, a izolat Rusia și a provocat pierderi devastatoare chiar propriului popor.

În ambele cazuri, a devenit evident că acum China are puterea de a stabili tonul și condițiile implicării sale pe scena globală.

Visul chinez al lui Xi

Aceasta este o schimbare remarcabilă pentru o țară care, acum doar cinci ani, părea aproape izolată diplomatic.

Frontierele sale erau închise din cauza pandemiei, pe care Trump o numise „virusul chinezesc”. Relațiile cu Occidentul se deterioraseră puternic pe fondul așa-numitei diplomații „wolf warrior”, în care diplomații chinezi și presa de stat foloseau o retorică agresivă împotriva criticilor occidentali.

Existau și critici internaționale tot mai puternice privind abuzurile grave asupra drepturilor omului din Xinjiang și controlul crescând al Beijingului asupra Hong Kongului, iar guvernele occidentale au impus sancțiuni și restricții comerciale asupra produselor chinezești. China a răspuns cu contramăsuri.

Și totuși, cinci ani mai târziu, China s-a repoziționat drept un centru indispensabil al diplomației și comerțului mondial.

În loc să fie tratată ca o problemă ce trebuie limitată, China a devenit o putere cu care trebuie negociat.

Beijingul și-a moderat stilul diplomatic, probabil realizând unele realități incomode. Încetinirea economică înseamnă că are nevoie de mai multe investiții și comerț extern, ceea ce necesită relații stabile. În plus, confruntarea excesivă împingea parteneri comerciali importanți din regiune — precum Coreea de Sud, Filipine și Vietnam — mai aproape de Washington.

Dar și momentul este esențial. De când SUA l-au ales pe Trump, China și-a reparat relațiile cu Australia, Canada și Marea Britanie — toți aliați-cheie ai SUA.

Lideri mondiali, inclusiv din Canada, Marea Britanie și Germania, au pășit pe covorul roșu de la Beijing pentru a încheia acorduri cu a doua economie a lumii.

În ultimul deceniu, Xi le-a promis chinezilor că va lucra pentru „marea renaștere a națiunii chineze”, iar ultima săptămână a fost o extraordinară piesă de propagandă internă: liderul chinez a părut omul pe care toată lumea vrea să îl întâlnească. Dar această vizită evidențiază și limitele puterii diplomatice chineze.

O sârmă diplomatică subțire

Xi a menționat un singur război — conflictul din Orientul Mijlociu. El i-a spus lui Putin că o încheiere completă a războiului cu Iranul este „de maximă urgență”, fără însă a face vreo referire la invazia rusă din Ucraina.

Xi și Putin au condamnat împreună „loviturile militare trădătoare împotriva altor state, folosirea ipocrită a negocierilor ca acoperire pentru pregătirea unor astfel de lovituri, asasinarea liderilor unor state suverane, destabilizarea situației politice interne din aceste state și provocarea schimbării de regim, precum și răpirea flagrantă a liderilor naționali pentru a fi judecați”.

Acest lucru a fost șocant și ar putea avea consecințe dincolo de Marea Sală a Poporului.

În timp ce China cere încetarea conflictelor în alte regiuni și critică acțiunile SUA, tăcerea sa privind Ucraina — unde au murit sute de mii de oameni — va ridica întrebări în Europa despre cât de dispusă sau capabilă este Beijingul să acționeze ca un actor global cu adevărat echilibrat.

Xi, poziționări diferite față de războaiele din Iran și Ucraina

Beijingul a încercat să păstreze o poziție neutră în războiul din Ucraina, deși atât SUA, cât și Europa au cerut Chinei să înceteze sprijinul economic oferit Moscovei.

Însă China se teme să nu piardă un aliat-cheie dacă Putin pierde războiul. Și este preocupată de orice instabilitate într-un vecin atât de mare.

„Evident, Xi Jinping ar putea alege varianta mai ușoară și să nu spună nimic despre asta”, afirmă Samir Puri. „Desigur, implicit asta înseamnă: Rusia, continuați invazia.”

„Dacă există vreo discuție despre cum ar putea arăta un armistițiu sau perioada postbelică, aș fi surprins. Cred că este încă foarte ambiguu dacă China vrea să își folosească influența în privința războiului Rusiei în Ucraina.”

În schimb, războiul cu Iranul afectează direct interesele Chinei. Beijingul are rezerve de petrol, dar criza care a blocat Strâmtoarea Hormuz nu pare să se apropie de sfârșit.

Faptul că cere încetarea unui război, dar nu și a celuilalt, afectează credibilitatea lui Xi, în timp ce China încearcă să joace un rol mai central pe scena mondială.

De asemenea, pune în pericol relațiile cu Europa într-un moment în care Beijingul încearcă să le consolideze pentru a-și susține economia dependentă de exporturi.

Oricât de impresionantă pare această săptămână de diplomație la nivel înalt, Xi are încă o misiune dificilă înaintea sa, deoarece conducerea autoritară a Chinei — devenită și mai puternică sub Xi — rămâne controversată și privită cu neîncredere de mulți.