Ziua Națională sau Ziua acoperiților?

Este firesc de Ziua Națională să defileze armia română cu înzestrările logistice de care dispune. E dreptul românilor să vadă pe ce se cheltuiesc banii publici, cât și obligația beneficiarilor să vină cu dovezile acestor investiții privind siguranța statului. Ziua Națională la Centenar este un eveniment cu semnificații concrete și înruriri care vor schimba raportarea la multe obiective, în prezent aflate în batjocura clasei politice. Militarii noștri luptă și cad uneori la datorie în teatrele de operațiuni pentru cauze nu întru totul naționale. România, țară membră a UE, cu drepturi depline, nu are în prezent, și nu sunt semne nici pentru viitorul îndepărtat, dreptul de-a gestiona dreptul la călătoria liberă în SUA. Centenarul, la rândul său, a fost sărbătorit prin alocare de fonduri pentru un adevărat dezmăț. De la ultima primărie la ministerele de resort, Guvern, sau alte entități ale statului, a fost o revărsare financiară contrară situației bugetare, cât și spiritului Centenarului. România este mult mai jos decât în 1918, sub multe aspecte. Forța interioară, morală și intelectuală a românilor a slăbit sub amenințarea fostei dictaturi și a urmașilor acesteia. România “ dodoloață” este în așteptare, cu o hartă încă masiv zdrențuită de pacte unanim denunțate prin prisma crimelor contra umanității. Actualul președinte Klaus Iohannis nu a scos o vorbă, în tâmpinarea Centenarului, asupra situației Basarabiei, fiind prin comportament un aliat frățesc de nădejde al președintelui Dodon. Românii din provinciile istorice nu sunt doar abandonați, sunt chiar expuși prin comportamentul reprezentanților statului român actual.

Ziua Națională, la Centenar, prăbușește în români așteptări pe care dispariția comunismului le-ar fi făcut realizabile. Societatea a fost din nou pusă în exercițiul vechilor coterii, imposibil de surmontat prin alegerile democratice, acestea fiind încă sub monopulul miezului dur al regimului anterior transformat în mediul infracțional cu imunitate. 1918 a devenit din “clipă astrală” o moștenire de care se bucură centralismul, administrația nereformată, afilierea la UE ca taxă pentru circulația liberă și traficul de influență transfrontalier. Centenarul ar trebui să trezeacă forțele de a pune capăt vidului din politica internă și cea externă. M-a surprins cum o întreagă istorie culturală, științifică, morală din interbelic și din perioada atroce a comunismului nu a fost adusă în planul dezbaterii și cunoașterii axiomatice. Suntem un stat cu resurse umane excepționale, o țară care trebuie să ieșim din condiționările sistemului mafiot. Am fost un stat și o societate care și-au dovedit afirmarea internațională acum praf și pulbere.

Din păcate, din varii motive, la Centenar ne-am prezentat într-o superficialitate absolută. Cei care gestionează în acest moment oficial România sunt niște nimeni. Președintele s-a dovedit a fi un nimeni în raport cu Cenenarul, Guvernul s-a dovedit a fi un nimeni în raport cu Centenarul, societatea civilă s-a dovedit a fi pe nicăieri în raport cu Centenarul. Nici propaganda pretins “ naționalistă”, cu gura atât de mare, în mod legic n-a reușit nimic. Istoria profundă a României a fost o probă greu de preluat de către metabolismul încă dramatic dezechilibrat al istoriei în care ne găsim acum .

In fața alinierii la evenimentele sărbătoririi Centenarului, armata română, la nivelul unităților din sud, a considerat necesar să scoată din hangare cam toate utilajele de care probabil dispune. Deja sute, dacă nu cumva mii, de amfibii, tancuri, platforme cu mitraliere, ATV-uri, camioane se pregătesc de defilare, de parcă am fi în preajma unui război contra nouă înșine. Până și însituația, de conflict, ar trebui să avem oarecare chibzuială în scoaterea întregului arsenal la vedere. Această logistică scoasă acum pe străzile Bucureștiului, pentru familiarizare cu exercițiul oficial care va urma în 1 Decembrie, este evident achiziționată din banii publici. N-am văzut în capitalele occidentale, unde armatele sunt infinit mai dotate decât noi, la români, o asemenea desfășurare de forțe la vedere în stradă. Parcă nici la Moscova, una dintre marile forțe militare ale lumii, nu se arată atâta logistică. Statul român actual are mari probleme, undeva la vârful său, fapt care se arată cu asupra de măsură în toate. Ziua Națională, a Centenarului, este o zi întru celebrarea țării, a oamenilor, a strămoșilor, a cunoașterii, a culturii, a științei, a bucuriei de a fi cetățeni ai României. Cerul brăzdat de avioane de luptă la fiecare minut, logistica scoasă pe străzi, cu interzicerea circulației, nu arată decât o foarte slabă coordonare la nivelul superior al statului, și o jalnică administrare a marelui eveniment.

La o asemenea desfășurare de forțe lipsesc suspect agenții acoperiți și neacoperiți, magistrații acoperiți, politicienii acoperiți, mafioții din structurile publice, dacă nu cumva întregul sistem. Ne aflăm în fața unui grav deficit de reprezentare. Nu știu dacă în tribune vor fi foști deținuți politici, scriitori, artiști, oameni de știință, ziariști, victime ale regimului. Cu siguranță nu, decât dacă sunt acoperiți. Or, în România Centenarului, multă lume este acoperită, iar acest fapt este poate simbolul confiscării Centenarului. Centenarul nu poate fi livrat exclusiv demonstrațiilor militare, mafioților politici, pentru că numai în lumea a treia, eterna lume a treia, evenimentele naționale se săbătoresc cu mâna la chipiu.

Asta nu ne împiedică să credem în România, în forța morală și intelectuală care va limita acest crescendo al subminării interesului național și social.