Regele sprintului, Usain Bolt are şi o variantă feminină. Surpriză uriaşă la ştafeta feminină de 4 X 400 metri. Multe nume mari au dezamăgit. Stele ale atletismului au „căzut” înainte de competiţie din cauza accidentărilor sau testelor pozitive. Recorduri ale atleţilor din fostele ţări socialiste nu pot fi bătute nici după 25 de ani.
Top 10 recorduri mondiale istorice
Campionatele mondiale de atletism de la Moscova s-au încheiat duminică seara după 9 zile de întreceri interesante. În proporţie de 60-65% favoriţii au confirmat şi au obţinut rezultatele scontate. La ediţia din acest an (a 14-a din 1983 de când se desfăşoară competiţia) nu s-a egalat şi nu s-a bătut niciunul dintre recordurile mondiale de la cele 24 de probe masculine şi 23 feminine. (Doar la mondialele din 2007 de la Osaka şi 2003 de la Paris s-a mai înregistrat o situaţie similară). În schimb, acum la Moscova s-au înregistrat cele mai bune performanţe ale anului, în 11 probe la masculin la masculin şi în 7 la feminin.
În ceea ce priveşte recordurile mondiale, avem de-aface cu unele de-a dreptul istorice, mai ales la feminin. Aici avem 10 recorduri mondiale înregistrate înainte de anul 1990, cel mai vechi datând de acum 30 de ani, mai precis din 26 iulie 1983. Inutil să mai spunem, pe primele poziţii în top 10 al recordurilor feminine sunt atleţi din ţări comuniste, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Bulgaria şi URSS.
Nici la masculin top 10 nu diferă prea mult. Dacă la „fete” poziţia a 10-a „datează” din 1988, la „băieţi” ultima poziţie din top este ceva mai recentă – 1996. Dar şi la masculin primele poziţii sunt date de ţări comuniste.
Faptul că mai multe recorduri istorice sunt deţinute de sportivi din ţările comuniste este explicabil: atleţii din aceste ţări deşi figurau ca amatori erau profesionişti în toată regula, pentru că regimurile comuniste îşi făceau propagandă şi imagine prin sport şi în foarte multe situaţii utilizau stimulente. În fosta RDG, dopingul a devenit politică de stat, în laboratoare medicale perfecţionate fiind produse pe bandă rulantă substanţe stimulative extrem de greu de depistat la controalele anti doping. Cei din RDG i-au bătut la acest capitol şi pe „fraţii” din URSS, iar Bulgaria avea de asemenea sisteme performante de dopaj. Nici Republica Socialistă România nu a făcut excepţie de la regulă, dar la noi mijloacele de dopaj nu au atins nivelul de „performanţă” din celelalte ţări comuniste, motiv pentru care mulţi sportivi au „căzut” după testele anti doping.
Faptul că RDG a perfecţionat sistemul de dopaj se poate observa şi în clasamentele pe medalii la ediţiile din 1983 şi 1987, când este germanii au ocupat locul 1, în faţa celor două mari puteri, SUA şi URSS. În 1991, Germania (cu mulţi sportivi din fosta RDG) a ocupat locul 3 în clasamentul pe medalii, după care, în 1993 – după ce au apărut dezvăluirile privind dopajul – a obţinut rezultate mult mai modeste, chiar dacă a fost ţară gazdă.
Prin faptul că la Moscova nu s-a înregistrat niciun record mondial, IAAF a făcut economii serioase de bani, pentru că orice nou record mondial se premiază cu 100.000 de dolari.
Top 10 Feminin
• 800 m: 1:53,28 – Jarmila Kratochvilova (Cehoslovacia) – 26 iulie 1983 (Munchen)
• 400 m: 47.60 – Marita Koch (RDG) – 6 octombrie 1985 (Canberra)
• Aruncarea greutăţii: 22,63 m – Natalya Lisovskaya (URSS) – 7 iulie 1987 (Moscova)
• Săritură în înălţime: 2,09 m – Stefka Kostadinova (Bulgaria) – 30 august 1987 (Roma)
• Săritură în lungime: 7,51 m – Galina Chistyakova (URSS) – 11 iunie 1988 (Leningrad)
• Aruncarea discului: 76,80 m – Gabriele Reinsch (RDG) – 7 iulie 1988 (Neubranderburg)
• 100 m: 10.49 – Florence Griffith Joyner (SUA) – 16 iulie 1988 (Indianapolis)
• 100 m garduri: 12.21 – Yordanka Donkova (Bulgaria) – 20 august 1988 (Stara Zagora)
• Heptatlon: 7.291 puncte – Jackie Joyner Kersee (SUA) – 24 septembrie 1988 (Seul)
• 200 m: 21.34 – Florence Griffith Joyner (SUA) – 29 septembrie 1988 (Seul)
Top 10 Masculin
• Aruncarea discului: 74,08 m – Jurgen Schult (RDG) – 6 iunie 1986 (Neubranderburg)
• Aruncarea ciocanului: 86,74 m – Yuriy Sedych (URSS) – 30 august 1986 (Stuttgart)
• Aruncarea greutăţii: 23,12 m – Randy Barnes (SUA) – 20 mai 1990 (Westwood)
• Săritură în lungime: 8,95 m – Mike Powell (SUA) – 30 august 1991 (Tokyo)
• 400 metri garduri: 46.78 – Kevin Young (SUA) – 6 august 1992 (Barcelona)
• Săritură în înălţime: 2,45m – Javier Sotomayor (Cuba) – 27 iulie 1993 (Salamanca)
• 4 X 400 m: 2:54,29 – SUA (Valmon, Watts, Reynolds, Johnson) – 22 august 1993 (Sturrgart)
• Săritură cu prăjina: 6,14 m – Sergey Bubka (URSS/Ucraina) – 31 iulie 1994 (Sestriere)
• Triplu salt: 18,29 m – Jonathan Edwards (Marea Britanie) – 7 august 1995 (Gotheborg)
• Suliţă: 98,48 m – Jan Zelezny (Cehia) – 22 mai 1996 (Jena)
Usain Bolt: 14 „aur” –uri din 15 posibile
„Fenomenul” din Jamaica, Usain Bolt, a câştigat fără probleme cele două probe de mare viteză din atletism, 100 m şi 200 m, unde era cotat ca mare favorit. La „100 m”, proba atletică „regină” a tuturor competiţiilor, Bolt a avut un singur „nume” drept adversar, pe americanul Justin Gatlin, cel de la care a preluat acum câţiva ani „coroana” de rege al sprinterilor. Bolt a câştigat lejer, cu 9,77 secunde, faţă de 9,85 secunde ale americanului. De menţionat o premieră pentru o finală la 100 de metri: din cei 8 finalişti, 4 proveneau din aceiaşi ţară, Jamaica, locurile ocupate fiind 1, 3, 4 şi 5. Până în prezent, SUA de trei ori şi Jamaica o singură dată au avut câte 3 finalişti în această probă.
Şi la 200 de metri Bolt a câştigat fără probleme, 19,66 secunde, faţă de conaţionalul său Warren Weir, care a terminat cu 19,79 secunde. De menţionat că în ambele finale nu a fost prezent niciun sprinter din Trinidat Tobago, ţară care de regulă dădea câte unul sau chiar doi finalişti în cele mai rapide curse. Şi, evident, cu Bolt în ultimul schimb, ştafeta de 4 X 100 de metri a statului Jamaica şi-a asigurat aurul şi în această cursă, ultima probă a ediţiei 2013 a campionatelor mondiale.
Prin cele trei medalii de aur obţinute în cele 3 curse în care a alergat, Usain Bolt îşi menţine invincibilitatea în sprintul mondial, el cucerind 14 medalii de aur din 15 posibile, la ultimele 5 competiţii majore: 2008 – jocurile olimpice de la Beijing, 2009 – campionatele mondiale de la Berlin, 2011 – campionatele mondiale de la Daegu (Koreea de Sud), 2012 – jocurile olimpice de la Londra şi acum în 2013 la Moscova. Doar la Daegu, Bolt nu a câştigat cursa de 100 de metri, el fiind descalificat în finală pentru două starturi false. Deci nici în acest caz nu se poate spune că Bolt a fost întrecut în cursă de vreun concurent.
Mohamed „Mo” Farah – „regele” fondiştilor
„Corespondentul” lui Usain Bolt dar în probele de alergare fond – 5.000 şi 10.000 de metri – este britanicul (născut în Somalia), Mohamed „Mo” Farah. Acesta a realizat „dubla” la Moscova şi „tripla” ţinând cont de ultimele competiţii majore: CM 2011, JO 2012 şi CM 2013. „Mo” Farah a luat aur la 5.000 m şi argint la 10.000 m la Daegu în 2011, aur la ambele probe la olimpiada de la Londra şi acum aurul în cele două probe de fond, la Moscova. Farah a câştigat şi el fără probleme cele două curse, nelăsând nicio şansă „armatelor” de kenieni şi etiopieni, atleţi prin excelenţă născuţi pentru alergările de fond.
Shelly-Ann Fraser-Pryce varianta feminină a lui Usain Bolt
Indiscutabil, atleta regină a mondialelor de la Moscova a fost jamaicanca Shelly-Ann Fraser-Pryce. Ea şi-a trecut în palmares trei medalii de aur, la 100 de metri, 200 de metri şi ştafetă 4 X 100 de metri. Pryce a câştigat categoric cele două cursele individuale de sprint. Este adevărat, la 200 de metri, principala contracandidată, Americana Allyson Felix (multiplă medaliată cu aur la olimpiade şi mondiale) a călcat greşit pe turnantă şi a făcut întindere, fiind nevoită să abandoneze. Dar, reluarile TV au arătat că la momentul respectiv Pryce avea 4-5 metri avans în faţa lui Felix şi este greu de crezut că ar fi pierdut cursa. De asemenea se mai poate invoca prestaţia modestă a Carmelitei Jeter la 100 de metri (doar medalie de bronz) şi absenţa gazelei negre, Veronica Campbell-Brown, depistată pozitiv în luna iunie. Dar toate acestea nu scad cu nimic meritele celei mai rapide femei din lume. Frase-Pryce mai are în parlamres aurul olimpic în 2008 şi 2012 la 100 de metri, precum şi două medalii de aur la 100 metri şi 4 X 100 metri la mondialele din 2009. De asemenea, la JO de la Londra din 2012, a luat argintul la 200 metri plat.
Au realizat „tripla”: aur la CM 2011 – JO 2012 – CM 2013
• Ezekiel Kemboi (Kenya) – la 3.000 de metri obstacole
• Ştafeta de 4 X 100 metri a Jamaicăi masculin (Nesta Carter şi Usain Bolt au făcut parte din toate cele trei ştafete)
• Robert Harting (Germania) – la aruncarea discului
• Brittney Reese (SUA) – la săritura în lungime feminin.
• Valerie Adams (Noua Zeelandă) – câştigătoare la aruncarea greutăţii feminin.
• Tatyana Lysenko (Rusia) – câştigătoare la aruncarea suliţei feminin.
Au relizat „dubla”: aur la JO 2012 – CM 2013
• Ashton Eaton (SUA) – a câştigat proba de decathlon masculin
• Meseret Defar (Ethiopia) – a câştigat proba de 5.000 de metri feminin.
• Tirunesh Dibaba (Ethiopia) – a câştigat proba de 10.000 de metri feminin.
• Elena Lashmanova (Rusia) – a câştigat proba de 20 km marş feminin.
• Sandra Perkovic (Croaţia) – a câştigat proba de aruncare a discului feminin.
Şi-au păstrat titlul cucerit în 2011
• Asbel Kiprop (Kenya) – aur la 1.500 de metri
• Ştafeta de 4 X 400 de metri a SUA masculin (LaShawn Merritt a concurat şi în 2011)
• David Storl (Germania) – aruncarea ciocanului
• Edna Kiplagat (Kenya) – a câştigat proba de marathon feminin.
Marile surprize
• Teddy Tamgho (Franţa) – câştigător al probei de triplu salt cu a treia performanţă mondială a tuturor timpurilor, 18,04 metri
• Viteyslav Vesely (Cehia) – câştigător al probei de aruncare a suliţei
• Eunice Jepkoech Sum (Kenya) – câştigătoare a probei de 800 metri feminin.
• Abeba Aregawi Gebretsadik (Suedia) – câştigătoare a probei de 1.500 metri feminin.
• Brianna Rollins (SUA) câştigătoare la 100 metri garduri, învinsa fiind super-favorita, Sally Pearson (Australia), campioana mondială din 2011 şi campioana olimpică din 2012.
• Zuzana Hejnova (Cehia), învingătoare la 400 metri garduri în faţa dublei campioane mondiale Lashinda Demus (SUA), care a ocupat doar locul 3.
• Victoria stefetei feminine de 4 X 400 metri a Rusiei în faţa stafetei SUA. Cea mai mare surpriză a competiţiei; americancele au pierdut locul 1 din cauza a două schimburi defectuoase de stafetă.
• Christina Obergfoll (Germania) – câştigătoare a medaliei de aur la suliţă feminin.
Dezamăgirile ediţiei
• Kirani James (Granada) – aur la CM 2011 şi JO 2012 la 400 de metri – loc 5 la Moscova.
• Jason Richardson (SUA) – aur la CM 2011 şi argint la JO 2012 la 110 metri garduri – loc 4 la Moscova.
• Dai Greene (Marea Britanie) – argint la CM 2009 şi aur la CM 2011 la 400 metri garduri – eliminat în semifinale la Moscova.
• Jesse Williams (SUA) – aur la CM 2011 la săritura în lungime – eliminat în calificări.
• Dwight Phillips (SUA) – aur la CM din 2009 şi CM 2011 – loc 11 la Moscova (nu s-a refăcut complet după accidentul de maşină din 2012)
• Christian Taylor (SUA) – aur la CM 2011 şi JO 2012 la triplu salt – loc 4 la Moscova.
• Andreas Thorkildsen (Norvegia) – aur la CM 2009 şi argint la CM 2005, 2007 şi 2011 la suliţă – locul 7 la Moscova.
• Trey Hardee (SUA) – aur la CM 2009 şi CM 2011 la declathlon – nu a terminat competiţia la Moscova
Marile reveniri
• LaShawn Merritt (SUA) – aur la JO 2008 şi CM 2009 la 400 de metri – aur la Moscova
• Christine Ohuruogu (Marea Britanie) – aur la CM 2007 şi aur la JO 2008 la 400 de metri – aur acum la Moscova.
• Yelena Isinbayeva (Rusia) – aur în 2003, 2005 şi 2007 la CM şi aur la JO 2004 şi 2008 la săritură cu prăjina – aur acum la Moscova.
Marii absenţi
• David Rudisha (Kenya) – aur la CM 2011 şi JO 2012 la 800 de metri, deţinătorul recordului mondial al probei – accidentat.
• Abel Kirui (Kenya) – aur la CM 2009 şi CM 2011 la marathon – accidentat.
• Valeriy Borchin (Rusia) – aur la CM 2009 şi CM 2011 la 20 km marş – neselecţionat.
• Sergey Bakulin (Rusia) – aur la CM 2011 la 50 km marş – neselecţionat.
• Matthias de Zordo (Germania) – aur la CM 2011 la suliţă – accidentat.
• Vivian Cheruiyot (Kenya) – campioană mondială în 2011 la 5.000 şi 10.000 de metri – însărcinată.
• Veronica Campbell-Brown (SUA) – multiplă medialiată cu aur şi argint la mondiale şi JO la 100 şi 200 de metri – depistată pozitiv în iunie 2013.
• Yuliya Zaripova (Rusia) – campioană mondială în 2011 li campioană olimpică în 2012 – oficial, accidentată cu două zile înaintea începerii competiţiei, neoficial circulau zvonuri privind unele teste care nu au ieşit cum trebuie.
• Olga Kaniskina (Rusia) – campioană mondială la 20 km marş în 2007, 2009 şi 2011, argint la JO din 2012 – oficial s-a anunţat că s-a retras din motive de sănătate; neoficial zvonuri despre alte “probleme”.
• Sanya Richards (SUA) – multiplă medaliată mondială şi olimpică la 400 de metri – nu a reuşit să treacă de trialul din SUA pentru mondialele din 2013.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.