Apelul unui mare patriot și inginer geolog

Excelenţei sale domnului Traian Băsescu, Preşedintele României

Spre ştiinţă:

Excelenţei sale domnului Emil Boc, Primul Ministru al Guvernului României

Excelenţei sale domnului Laslo Borbely, Ministrul Mediului şi Pădurilor

de la Justin Andrei, cercetător ştiinţific gradul I, pensionar, fost director ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada 08.01.1990-15.06.1999, domiciliat în Buftea, str. Ştirbei Vodă nr. 7, telefon mobil 0735525766.

În perioada august 2006-august 2011 am luat de nenumărate ori atitudine sub formă de memorii adresate conducerii politice, inclusiv Preşedintelui României, articole în presa scrisă şi vorbită şi articole ştiinţifice împotriva proiectului minier promovat de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC)-Gabriel Resurces (GR) privind exploatarea în cariere a mineralizaţiei auro-argentifere reziduale (in principal diseminată) de la Roşia Montană, şi de procesare a rocilor mineralizate cu cianuri de Na. Experienţa mea de aproape 50 de ani în prospectarea geologică şi geofizică a zonei Roşia Montană-Roşia Poieni şi Bucium, succesele mele profesionale în descoperirea sau doar intuirea de noi zăcăminte aurifere şi cuprifere-aurifere (vezi c.v. anexat) în zona sus menţionată şi în alte arii ale Munţilor Metaliferi şi-a spus greu cuvântul în trecutul apropiat. Aşa s-a întâmplat la începutul lunii ianuarie 2010 când m-am adresat cu un memoriu tuturor membrilor civili ai Consiliului Superior de Apărare a Ţării (CSAT), în frunte cu excelenţa sa domnul Traian Băsescu Preşedintele României, precum şi preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului României. Acest demers a avut atunci urmări salutare, CSAT nemailuând în discuţie proiectul Roşia Montană.

Se părea că puterea argumentelor ştiinţifice şi-a spus cuvântul, că potenţialul minier naţional trebuie într-adevăr valorificat dar fără să se aducă nicio atingere vestigiilor noastre istorice, sănătăţii mediului ambiant şi dezvoltării noastre economice sănătoase prezente şi viitoare (am citat o afirmaţie făcută de către Preşedintele României, excelenţa sa domnul Traian Băsescu, în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2009).

Recent, excelenţa sa domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, a luat în mod deschis apărarea proiectului RMGC, aducând în repetate rânduri argumente din panoplia acestei societăţi, deşi cu un an în urmă nu le agrease. Să analizăm în spirit ştiinţific aceste argumente.

Aprecieri critice asupra proiectului RMGC de la Roşia Montană

Marele zăcământ aurifer-argentifer Roşia Montană este de tip epitermal, fiind alcătuit iniţial spre suprafaţă din filoane şi volburi cu un conţinut extrem de bogat (probabil peste 30 g/t Au ) dar cu o tendinţă evidentă de scădere a conţinutului de metale nobile cu adâncimea. Întradevăr, exploatările miniere au demonstrat că la adâncimi de 660-680 m conţinutul de Au şi Ag din filoane şi volburi dispare, fiind înlocuit prin lamprite (pirită+arsenopirită, calcopirită, sfalerit şi galenă). Exploatările antice începute în microcariere şi galerii apropiate de suprafaţă de către Agatârşi (eventual şi Celţi), Daci şi Romani au permis astfel extracţia unor cantităţi foarte mari de Au şi Ag. Acestea aparţin istoriei. Proiectul RMGC precum şi cel anterior, antamat de statul român în anul 1970, se bazează pe exploatarea în cariere cu preponderenţă a mineralizaţiilor diseminate de Au şi Ag. Subliniem ferm că mineralizaţia diseminată de Au şi Ag se dezvoltă până la adâncimi mult mai mici. Astfel, în cariera Cetate diseminările de Au au avut în intervalul 900-1000 m conţinuturi de 2-3 g/t Au, de unde metalele nobile au scăzut sub adâncimea de 846-795 m (în funcţie de natura rocii gazdă) la conţinuturi mai mici de 0.5 g/t Au (limita de exploatabilitate fiind de 0.6 g/t Au). În consecinţă, afirmaţia RMGC că atât cariera Cetate, cât şi cea din dealul Cârnic vor coborâ până la cota 660 m constituie un fals flagrant. Pentru cariera Cetate am dispus de informaţii autorizate (ing. Adriana Golgoţ, fost geolog şef al carierei Cetate până la abandonarea lucrărilor miniere din anul 2006) şi ing. Aurel Sântimbrean (fost, 40 de ani, geolog şef al Exploatării Miniere Roşia Montană).

Pentru cariera Cârnic, planificată de către RMGC, nu dispun de date certe privind conţinuturile de Au şi Ag diseminate spre adâncime, dar, prin similitudine cu situaţia de la Cetate, nu credem să existe o rezervă de aur mai mare de 150 t.

Exploatarea carierei Cetate s-a realizat cu utilaje de mică capacitate. De exemplu basculantele puteau transporta 16 t rocă mineralizată. Din acest motiv nu s-au înregistrat accidente de muncă. În schimb RMGC intenţionează să utilizeze utilaje de mare capacitate, de exemplu basculante de 150 t sau mai mari. Atât în sectorul Cârnic exploatat de Romani, cât şi în partea de NE a dealului Cârnic, exploatat în Evul Mediu, prezenţa unor goluri imense la mică adâncime, provenind de la volburi exploatate şi nerambleiate (neumplute cu roci sterile pentru stabilitatea pereţilor excavaţiilor), constituie un pericol uriaş pentru utilajele supergrele care urmează să fie utilizate. Ritmul alert al exploatărilor planificate de către RMGC ar determina adevărate dezastre.

RMGC afirmă că centrul istoric al Roşiei Montane nu va fi afectat de cariera Cârnic, aflată în strictă vecinătate. În condiţiile în care respectiva carieră, care ar urma să fie săpată în dacite puternic silicifiate, plasate la 120-400 m de principalele edificii istorice, exploziile diurne le vor pune în scurt timp la pământ. Dar există un pericol şi mai mare. În partea de nord a sectorului Cârnic exploatat în Evul Mediu, majoritatea filoanelor sunt orientate aproximativ N-S, fiind prezente peste 10 galerii direcţionale cu orientări submeridiane, dar intersectate de alte galerii cu diverse orientări. Exploziile din sectorul respectiv vor determina astfel un „val de foc” şi un bombardament cu blocuri de dacite puternic silicifiate dirijate de către galeriile direcţionale respective spre centrul istoric al Roşiei Montane. Această „canonadă” va lovi tot centrul istoric şi va face praf atât case reconstruite de către RMGC, cât şi pe cele neconsolidate, precum şi cimitirul istoric, în care îşi doarme somnul de veci Popa Balint, tribunul lui Avram Iancu. Va distruge tot.

Aceasta ar fi perspectiva centrului istoric al Roşiei Montane dacă mâna de fier a poporului român nu va opri la timp o asemenea catastrofă. Conducătorii poporului român, precum şi presa cinstită din România trebuie să înteleagă toate aceste mari pericole pe care RMGC le trece sub tăcere. Acea presă cinstită trebuie să le înţeleagă şi să le combată cu necruţare şi să-i facă şi pe oamenii politici să priceapă că nu tot ce zboară se mănâncă.

Preşedintele României, excelenţa sa domnul Traian Băsescu ne-a adus la cunoştinţă că există o poluare actuală cu apele de mină istorice. Asemenea surse de poluare sunt prezente în toate galeriile din regiunile cu trecut minier. Atunci când se va trece la amenajarea Roşiei Montane pentru organizarea unui turism cultural, inginerii minieri vor găsi soluţii şi pentru limitarea, cu fonduri private şi europene, a acestor surse de poluare strict locale.

Domnul Preşedinte al României s-a mai întrebat retoric unde sunt turiştii care doresc să viziteze galeriile antice. Îi aduc aminte ca domnul inginer Aurel Sântimbrean a prezentat recent un plan de amenajare a unor circuite turistice pe bani puţini prin galeriile romane, tăind galerii de legătură. Soluţii simple şi ieftine se găsesc, dar cu o singură condiţie: să nu se amestece organele locale, aflate la discreţia RMGC, care sabotează orice măsură care nu îi este favorabilă. Dacă dimpotrivă, Ministerul Turismului, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Culturii, vor căuta soluţii practice şi simple care să încurajeze asemenea măsuri, turismul cultural şi turismul rural se vor dezvolta.

Domnule Preşedinte al României să nu uitaţi că viitorul de aur al Roşiei Montane nu stă în exploatarea unor rezerve de metale preţioase (nu atât de mari pe cât afirmă RMGC), ci în organizarea unui turism cultural de care vor beneficia roşienii mâine, poimâine şi în mileniile viitoare. Da, galeriile antice au fost tăiate în roci puternic silicifiate, care stau în picioare de două milenii. Pentru asta păstraţi Roşia Montană cu tot cadrul ei mirific.

Viitorul minier al regiunii Roşia Montană, Roşia Poieni, Bucium Şasa, Bucium Rodu şi Bucium Tarniţa

Domnule Preşedinte al României aveţi perfectă dreptate. Salvarea Roşiei Montane, localitate minieră multimilenară trebuie să fie realizată pe termen scurt tot prin proiecte miniere. Dar nu prin proiectul distructiv al RMGC. Aţi afirmat că aţi consultat specialiştii de la Ministerul Industriilor şi de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Scuzaţi-mă, dacă aţi citit răspunsurile acestor specialişti bănuiesc că ati remarcat o similitudine a acestora. Nu ar fi de mirare deoarece aceste răspunsuri au fost redactate de aceeaşi mână: mâna RMGC.

Dacă doriţi să rezolvaţi problema mineritului din regiune trebuie să vă adresaţi specialiştilor de la Institutul Geologic al României şi de la Universitatea din Bucureşti. Aceşti specialişti, unii sub îndrumarea subsemnatului, se preocupă de aproape 50 de ani de resursele de aur, argint, cupru, molibden şi a unor elemente rare şi disperse, evidenţiate prin cercetări geofizice şi geologice.

Primul obiectiv îl constituie partea estică a corpului dacitic de Cârnic, mascat de andezitele sterile de Rotundu. După opinia mea, perspectivele acesteia pot fi foarte mari, deoarece avem de aface cu o structură metalogenă tot atât de bogată în aur si argint ca şi corpul dacitic din dealul Cârnic în faza iniţială preromană. Căile de prospectare nu sunt eminamente geologice, ci se bazează pe investigaţii geofizice ample şi ultramoderne. În mod asemănător, aceleaşi andezite şi piroclastite de tip Rotundu maschează la NV de acest vârf, spre localitatea Vârtop, o serie de alte corpuri de dacite de tip Cârnic, dar de dimensiuni mai mici, care ar conţine mineralizaţii auro-argentifere aşa cum au demonstrat cu 75 de ani în urmă marii geologi metalogenişti profesorii Toma Petre Ghiţulescu şi Mircea Socolescu. Tentative de a descoperii asemenea mineralizaţii auro-argentifere s-ar realiza tot prin investigaţii geofizice complexe ultramoderne.

La NE de Roşia Montană se află cel mai mare zăcământ diseminat cuprifer-aurifer din România, cel de la Roşia Poieni, exploatat în carieră din 1988. Acest zăcământ interesant şi pentru acumulări de molibden, a fost descoperit prin foraje de către Remus Ştefan şi Traian Cristescu. Subsemnatul a fost primul geolog şi geofizician care l-a conturat cu multă acurateţe. Rezervele acestui uriaş zăcământ (la suprafaţă are un diametru de aproximativ 900 m, iar spre adâncime depăşeşte 1200 m) asigură o exploatare în carieră şi apoi în subteran, pentru o perioadă de peste 50 de ani. Se va recupera cuprul (cu conţinuturi până la 1.2%) aur, argint, molibden şi posibil o serie de elemente rare şi disperse.

Subsemnatul am descoperit şi explorat în perioada 1972-1983 zăcământul diseminat cuprifer-aurifer, cu conţinut de argint şi molibden de la Bucium Tarniţa, al doilea de acest tip în ierarhia naţională. Până la adâncimea de 1000m, acest zăcământ conţine 2.700.000 t cupru şi 120 t aur. Forajele şi galeriile proiectate de mine au fost efectuate de către IPEG „Hunedoara”.

În sfârşit, în sectorul Bucium Rodu – dealul Frasin-Valea Şasa, apar o serie de mineralizaţii auro-argentifere, diseminate dar în parte şi filoniene, cu un potenţial probabil dublu sau mai mare în raport cu aurul diseminat de la Roşia Montană, pe care RMGC vrea să îl extragă distrugând galeriile antice.

O serie de mineralizaţii importante polimetalice şi auro-argentifere mai apar în sectoarele dealul Boteş şi Bucium Poieni.

Toate aceste zăcăminte vor relansa mineritul din această zonă , fără a utiliza cianuri de Na şi fără a distruge sfântul nostru patrimoniu.

Problema iazului de decantare de pe valea Corna, adevărata sursă majoră de poluare din zona Roşia Montană.

Prin bararea văii Corna cu un dig care în final va atinge înălţimea de 185 m s-ar crea volumul necesar depozitării celor circa 215.000.000 t de reziduuri nocive planificate. Această nocivitate rezultă din procesul de cianurare a întregii mase miniere, fără a executa o flotare prealabilă. Vechea tehnologie, aplicată până în 2006, inclusiv în cazul carierei Cetate, presupunea separarea sulfurilor aurifere sau slab aurifere (aprox. 2-3% din masa rocilor, precum şi a granulelor de aur liber) prin flotare, urmată de cianurarea acestui concentrat. Acesta era apoi tratat prin procedee pirometalurgice care distrugeau compuşii cianometalici obţinându-se acid sulfuric. Astfel, în iazul de decantare se depozita un steril foarte sărac în sulfuri şi total lipsit de cianuri. Este drept, aici rămânea şi 20% din cantitatea de aur iniţială, conţinută în cuarţ şi în celelalte minerale de gangă.

Nocivitatea procedeului de cianurare a întregii mase miniere rezidă deci atât în cianurile metalice care rămân în iazul de decantare, cât şi în faptul că aici se regăseşte o cantitate importantă de acid sulfuric, metale grele toxice (mercur, plumb, cadmiu etc.) şi arsen, de pe seama sulfurilor neseparate în prealabil. Pentru a evita infiltraţiile în patul şi în versanţii iazului de decantare se preconizează o izolare cu argilă compactată şi folii de plastic (operaţie care nu era prevăzută în proiectul din 2006, ca fiind nerentabilă). Această soluţie este un paliativ, plasticul nerezistând mult timp la acţiunea corozivă a soluţiilor acide, iar patul de argilă nu este stabil la unghiurile mari de pantă şi la condiţiile climatice specifice zonei. Proiectantul a scontat în special pe caracterul impermeabil al rocilor de pe fundul şi versanţii iazului de decantare. Pe rama de vest a iazului acest deziderat pare respectat, dar în partea sa estică apar gresii, în proporţie de aproximativ 80%, de vârstă cretacic superioară cu o porozitate ridicată.

Aşa zisa soluţie cu patul de argilă compactată de pe fundul şi de pe versanţii iazului de decantare este un alt bluf al RMGC. Aceşti maeştriii ai mistificării nu intenţionează să aducă de nicăieri cei peste 70 milioane m.c. de argilă necesari proiectului (nici nu ar avea de unde să o procure pe o rază de 100-150 km). Pur şi simplu vor să folosească rocile de pe viitoarea platformă a uzinei de cianurare (argile cu intercalaţii de gresii şi calcare), evident improprii.

Studii tectonice mai vechi (Bordea et al., 1979) şi foarte recente (Andrei, 2011) au demonstrat că tot bazinul văii Corna este puternic afectat de un sistem de falii cu orientare generală NV-SE, plasate la o distanţă medie de 235 m. Trasarea acestor falii, dispuse perpendicular pe valea Corna între bazinul V. Abruzel şi cel al V.Abrudului, s-a realizat în 2011 în special cu ajutorul hărţii topografice la scara 1:10.000, elaborată, de către S.C. IPROMIN S.A. Bucureşti, pe baza fotogramelor la comanda R.M.G.C. Totuşi R.M.G.C. nu menţionează în documentaţiile prezentate, din 2006 până în 2010, această situaţie dezastruoasă pentru construcţia bazinului de decantare pe amplasamentul proiectat. De asemenea, R.M.G.C. nu a specificat nici faptul că în versantul estic al văii Corna nu sunt prezente argile compacte (ca în versantul drept), ci un fliş grezo-şistos în care gresiile (nu prea compacte) au o frecvenţă de aproximativ 80% (Sever Borlea, comunicare verbală 2006), ceea ce ar determina o infiltrare puternică, în acviferele de adâncimea, a soluţiilor nocive din iazul de decantare. În zadar ni se demonstrează cu lux de amănunte soliditatea barajului – argumentele fiind furnizate de un institut geotehnic competent din Norvegia -, dacă nu ni se spune de fapt că nimeni nu a studiat situaţia geologică (litologică şi tectonică) a bazinului de decantare care, aşa cum am menţionat mai sus, este de-a dreptul dezastroasă, atât în versantul stâng (pe criterii litologice şi tectonice), cât şi în cel drept (pe criterii tectonice). Oare avem de-a face doar cu incompetenţă geologică sau şi cu mascarea conştientă a unei situaţii extrem de grave pentru sănătatea mediului ambiant ?

Această situaţie va determina contaminarea apelor subterane de pe raza satelor: Bucium Rodu, Bucium Sat, Cerbu, Cărpiniş precum şi a oraşului Abrud. Avem de a face cu o „bombă ecologică” ce va acţiona continuu, unda de poluare avansând lent dar implacabil până în bazinul Arieşului. Acest dezastru ecologic va stopa frumoasa dezvoltare a turismului din această parte a Ţării Moţilor. Într-un timp, fireşte, greu de evaluat, unda de poluare va ajunge în Mureş, cu efecte uşor de prevăzut în ţările prietene Ungaria şi Serbia. Nu trebuie să fii mare specialist ca să realizezi că acest dezastru ecologic care acţionează asupra apelor subterane scapă de sub orice control şi este practic intratabil. În consecinţă, realizarea iazului de decantare pe amplasamentul propus pe V. Corna nu poate fi acceptată de nicio autoritate care are cel mai elementar spirit civic.

În legătură cu proiectul de exploatare prin cianurare de la Roşia Montană nu trebuie să neglijăm efectul dezastros de imagine asupra turismul din Munţii Apuseni, care ar apărea în faţa potenţialilor turişti ca munţi otrăviţi cu cianură. Nu doar excursiile în aceste locuri ar fi prezentate de companiile turistice concurente din străinătate ca nerecomandabile, dar şi produsele alimentare ecologice, apa plată sau plantele medicinale din Apuseni ar fi considerate potenţial nocive. Într-o lume în care imaginea multimedia contează mai mult decât realitatea de pe teren, însăşi imaginea României ca ţară care-şi periclitează o regiune întreagă pentru un pumn de dolari, care nu reprezintă nimic în raport cu cheltuielile uriaşe pe care România ar trebui să le suporte după încheierea proiectului R.M.G.C. – G.R. Roşia Montană, ar fi un semnal de slăbiciune pentru concurenţii şi adversarii patriei noastre.

O ultimă remarcă. În cursul secolului XX, până la abandonarea în 2006 a carierei Cetate, extracţia aurului şi argintului la Roşia Montană s-a făcut prin procedeul flotării, cu un randament de 80% (A. Sântimbrean, comunicare verbală). Prin aplicarea procedeului cianurării asupra întregii mase de rocă mineralizată se estimează un randament de extracţie a aurului de 90-92%. Deci, toate problemele de mediu, sociale, politice, economice etc., trebuie suportate de statul român şi de populaţia din Munţii Apuseni, şi nu numai, pentru a oferi domnilor de la R.M.G.C. un surplus de beneficiu de 10-12%. Oare merită?

Consideraţiile de mai sus sunt deja cunoscute de către Consiliul de Avizare Tehnică (C.A.T.) din Ministerul Mediului şi Pădurilor (M.M.P.) fiind prezentate acestui for de către domnul Acad. Ionel Haiduc ca punct de vedere oficial al Academiei Române (membră a C.A.T.) în februarie 2011. Ulterior acest punct de vedere a fost prijinit oficial şi de către Institutul Geologic al României.

Documentul sus-menţionat a propus, în final, în cel mai pertinent mod posibil, ca M.M.P. să finanţeze un studiu complex geologic-geotehnic, realizat cu mijloace geologice şi geofizice. Având în vedere importanţa majoră a acestui studiu pentru soarta zonei Roşia Montană – Corna, s-a solicitat ca studiul respectiv să fie efectuat de către Institutul Geologic al României, care dispune de cei mai competenţi specialişti pe plan naţional.

R.M.G.C. s-a oferit să finanţeze studiul solicitat de către Academia Română în problema condiţiilor de mediu la iazul de decantare de pe valea Corna sperând probabil că de pe poziţia de beneficiar al cercetării îi va fi mai uşor să influenţeze rezultatele studiului. Când a înţeles că cercetătorii I.G.R. nu sunt doar foarte competenţi, dar şi de o integritate desăvârşită, R.M.G.C. a întrerupt brusc tratativele.

Sper că M.M.P. va da urmare solicitării Academiei Române pentru elaborarea studiului sus-menţionat şi, în felul acesta, va închide cu demnitate pentru România o perioadă neagră întinsă pe 15 ani.

Da Domnule Preşedinte Traian Băsescu, aveţi din nou dreptate. Un stat suveran ca România nu trebuia să lungească 15 ani o problemă ca cea de la Roşia Montană, care trebuia de la început respinsă, ca să nu lăsăm impresia că suntem o fostă republică bananieră din America Centrală, deoarece nici acolo demnitatea numai este de vânzare. Dar nici în aceste foste republici bananiere din America Centrală istoria nu consemnează vreo târguială pentru comercializarea ruinelor toltece, aztece şi maiaşe.

În încheiere, să ne întoarcem la recomandarea dumneavoastră de acum aproape doi ani. Suntem o ţară cu resurse încă foarte mari în exploatarea metalelor nobile, ca şi a cuprului, molibdenului şi a unor elemente rare şi disperse. Mai sunt specialişti din cercetare şi învăţământul superior (nu cei de la Ministerul Industriilor şi A.N.R.M. care sunt oameni politici şi funcţionari) care cunosc la perfecţie trecutul geologic şi arta de a folosi în prospecţiuni metodele geofizice ultramoderne. Folosiţi-i cât mai sunt în viaţă, ajutaţi-i, nu permiteţi să li se pună beţe în roate. Aceşti oameni pricepuţi şi entuziaşti vor şti să pună în practică recomandarea dumneavoastră ca exploatarea resurselor miniere să nu aducă nici cea mai mică atingere gloriosului nostru trecut istoric, sănătăţii mediului ambiant şi dezvoltării economice prezente şi viitoare.

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Ing. Justin ANDREI, cercetător ştiinţific gradul I, pensionar.

Fost director ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada 1990-1999.

Cine este inginerul Justin Andrei?

Repere esenţiale din activitatea de cercetare în domeniul geologiei economice

Prenume: Justin VasileNume: AndreiData şi locul naşterii: 01 ianuarie 1934, Piatra NeamţStarea civilă: căsătorit, văduvStudii: Institutul de Mine Bucureşti, Facultatea de Geologie, Secţia de

Geofizică, 1951-1956 – inginer geofizician.

Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie – doctorand din 1968. Din 1972 conducătorul de doctorat Prof. dr. doc. Liviu-Titus Constantinescu m.c. al Acad. RPR a acceptat schimbarea titlului tezei în: Studiul petrofizic şi geofizic al mineralizaţiilor „ porphyry copper” din Munţii Metaliferi. Deşi am descoperit un număr remarcabil de asemenea mineralizaţii, inclusiv cea de la Bucium – Tarniţa ( al doilea zăcământ de acest tip în ierarhia naţională) şi am avut o contribuţie decisivă la conturarea marelui zăcământ de la Roşia Poieni, deşi am fost premiat de către Academia RSR pentru elaborarea unui capitol important al disertaţiei, am renunţat la elaborarea şi susţinerea tezei de doctorat, deoarece în perioada 1983-1984 am fost atenţionat în repetate rânduri că, din motive legate de originea mea socială şi de antecedentele politice ale tatălui meu, Prof. dr. Victor Andrei, nu este momentul să solicit susţinerea tezei de doctorat. M-am hotărât atunci să abandonez orice tentativă de a mai obţine vreodată titlul de doctor. În 1997 la solicitarea expresă a conducătorului de doctorat am fost pe punctul de a abandona hotărârea mea din 1984, dar decesul prematur al Acad. Liviu Constantinescu, care a survenit câteva luni mai târziu, m-a determinat să renunţ pentru totdeauna la un asemenea proiect.

Distincţii ştiinţifice:

Premiul Academiei R.S.R. Gheorghe Murgoci pe 1975 pentru lucrarea „Studiul mineralizaţiilor „ porphyry copper” Roşia Poieni şi Bucium-Tarniţa, cu ajutorul modelării 3D a surselor potenţiale” , la propunerea Prof. dr. doc. Liviu Constantinescu, m.c. al Acad. R.S.R.

Acelaşi premiu a fost acordat în 1989, pentru lucrarea „Studiul geofizic al provinciei banatitice din România” unui colectiv condus de subsemnatul, la propunerea Acad. Sabba Ştefănescu.

În 2000 cu ocazia Simpozionului anual al SEG, care s-a desfăşurat la Bucureşti, mi s-a acordat „Certificatul SEG pentru contribuţii remarcabile la prospectarea geofizică în România„ .

Nu are rost să înşir nici realizările mele ştiinţifice nici să prezint lista lucrărilor tipărite sau rămase în manuscris. Din 1956 când am fost angajat inginer geofizician stagiar la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Laboratoare „ Prospecţiuni” din Bucureşti şi apoi din 1967 când am fost transferat la Institutul de Geofizică Aplicată până astăzi, am avut în permanenţă două obiective: descoperirea a noi resurse ale subsolului românesc şi, în limita posibilităţilor, transmiterea către generaţiile mai tinere a unei experienţe care creşte an de an. În ceea ce priveşte prima preocupare voi prezenta mai jos lista zăcămintelor şi mineralizaţiilor descoperite de mine, adesea în colaborare cu un colectiv deosebit de valoros (ing. Elvira Ciucur, tehn. Nicolae Rusu, tehn. Gh. Musteţea, tehn. Vasile Covaci, tehn. Eugen Gherman). În ceea ce priveşte a doua preocupare, din 1966 m-am implicat în conducerea efectivă a proiectelor de diplomă a nenumărate generaţii de absolvenţi ai învăţământului superior geologic, iar din 1984, chiar la dirijarea din „umbră” a câtorva lucrări de doctorat. Aceste preocupări mi-au adus mari satisfacţii morale şi renumele meu neoficial de „profesor”. Poate că din aceste motive am suportat cu multă degajare hotărârea mea din 1984 de a nu mai candida la titlul de doctor (doctori geofizicieni or fi mulţi în România, dar Justin Andrei este unul singur).

Evenimentele din decembrie 1989 m-au propulsat în colectivul de conducere al Institutului de Geologie şi Geofizică (redevenit ulterior Institutul Geologic al României), fiind ales la 07.01.1990 de către plenul salariaţilor I.G.G. ca director ştiinţific. Acest post nu mi-a adus satisfacţii personale, dar poate a fost util instituţiei.

Lista zăcămintelor şi mineralizaţiilor descoperite (1957-1988)

În 1957, zăcământul de CO2 pur de la Nădăştia de Sus (jud. Hunedoara).

În 1959-1960, zăcământul de sare Rotileşti –valea Mirăoarei-vala Lărguţei

În 1961-1962 zăcămintele de ţiţei şi condensat de la Slănic – Cerdacu şi Slănic – Biserica, astăzi Cireşoaia (primele zăcăminte descoperite pe V. Slănic Moldova).

În 1972 – 1974 zăcământul cuprifer – aurifer de tip „ porphyry copper „ Bucium – Tarniţa. Până la adâncimea de 1000 m conţine 2700000 t. Cu şi 120 t. Au.

În 1973, zăcămintele „ porphyry copper” cu aur de la Remetea – Rovina, Colnic – Rovina şi Bolcana – Troiţa.

În 1974, zăcămintele cuprifere – aurifere porphyry copper Valea Arsului şi Musariu.

În 1974, mineralizaţia plumbo – zinciferă de la Măgura Ţebii.

În 1974, împreună cu colectivul Ion Berbeleac, mineralizaţia adânc îngropată de tip „ porphyry copper” cu segmente bogat mineralizate cu aur de la Voia – Măcriş.

În 1975 – 1976, mineralizaţia molibdeniferă de la nord de valea Marianda – Moldova Nouă.

În 1982, mineralizaţia „porphyry copper” îngropată Trâmpoiele – Valea Pâraielor, străbătută de câteva filoane cuprifere – aurifere.

În 1982 – 1983, mineralizaţia cupriferă – molibdeniferă asociată plutonului Haneş – Zlatna.

În 1983 – 1985, mineralizaţia diseminată auriferă – cupriferă îngropată, asociată subvulcanului Tălagiu, împreună cu Ion Berbeleac.

În 1986 – 1988, mineralizaţia epitermală auriferă bogată, asociată subvulcanului de la Tălagiu.

În perioada directoratului de la I.G.R. (1990 – 1999) nu am mai avut timp să-mi măresc palmaresul de realizări în domeniul geo-economic, dar la sfârşitul carierei de „terenist” (1997 – 1999) am reuşit să rezolv problema epiclastitelor andezitice kersonian – meoţiene din bazinul văilor: Şuşiţa, Putna şi Milcov. Aceste cercetări au avut ulterior urmări majore în descifrarea liniamentului Tornquist – Teyssere pe teritoriul României.

Lucrări publicate şi comunicări susţinute, precum şi studii vizând stoparea proiectului minier Roşia – Montană, promovat de Roşia Montană Gold Corporation, în perioada ianuarie 2010 – iunie 2011

Andrei Justin (ianuarie 2010)- Observaţii privind „Proiectul Roşia Montană de exploatare în cariere a mineralizaţiilor auro-argentifere reziduale( în principal diseminate)şi de procesare a masei mineralizate, cu ajutorul cianurii de Na. Memoriu adresat membrilor civili ai Consiliului Superior de Apărare a Ţării

Andrei Justin (februarie 2010)- Aurul (de la Roşia Montană) poate să-şi doarmă somnul de veci în adâncuri dacă nu aduce prosperitate românilor

Andrei Justin (iunie 2010)- Noi perspective de hidrocarburi în Carpaţii Orientali şi forlandul lor proximal. Orientări în metodologia de prospectare. Monitorul de Petrol şi Gaze, nr. 6, iunie 2010. Studiu rezumativ bilingv

Andrei, Justin (2010)- Considerations regarding the potential for gold – bearing epithermal mineralizations associated with the Neogene subvulcanic structure of porphyry copper type from Tălagiu (Zarand Mountains, Romania) deduced from the correlation of geophysical and geologic data”. A possibile return to the classic – style – mining (extended abstracts). Romanian Journal of Mineral Deposits, vol. 84 Special Issue. Seventh National Symposium on Economic Geology. 10th – 12th September 2010, Baia Mare

Andrei, Justin (2010)- Structural – magmatic and metallogenetic prognoses (especially for gold) inferrd from geological and geophysical data in the Buneşti – Almaşu de Mijloc – Ardeu – Roşia area (the possibly a return to the clasic style mining (e. a.)”. Romanian Journal of Mineral Deposits. Vol. 84 Special Issue. Seventh National Symposium on Economic Geology. 10th – 12th September 2010, Baia Mare

Andrei Justin, Demetrescu Crişan, Tumanian Maria, Gorie Jean, Gorie Daniela (2010) – Studii geofizice – geologice privind utilizarea energiei geotermice în roci „uscate” fierbinţi. Aplicaţii în zona Arad în scopuri energetice inclusiv în eventualitatea construirii unei centrale electrice de mare putere. Monitorul de Petrol şi Gaze, nr.9 septembrie 2010

Andrei Justin (2010)- New prospects for hydrocarbon deposits within East Carpathians and their proximal foreland. Some recommandation for prospecting methodology. Poster prezentat la simpozionul anual al SEG din USA, Denver, 17-22 oct. 2010

Andrei Justin (februarie 2011) – Scrisoare deschisă către clasa politică din România privind proiectul de exploatare a mineralizaţiilor auro-argentifere de la Roşia Montană şi procesare prin cianurare a întregii mase miniere, elaborat de Roşia Montană Gold Corporation- Gabriel Resources. Material publicat în ediţia electronică a postului Cotidianul

Andrei Justin (februarie 2011) – Observaţii privind situaţia geologică a iazului de decantare a sterilului de pe valea Corna adresate Comisiei de Analiză Tehnică (CAT) a Ministerului Mediului şi Pădurilor – Memoriu redactat la cererea domnului Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române şi care a constituit punctul de vedere al Academiei Române şi ulterior şi al Institutului Geologic al României

Andrei Justin ( 2011)-Mărturii, Profesorul Ion Băncilă- un OM pentru eternitate. Monitorul pentru Petrol şi Gaze, nr.3, martie, 2011

Andrei Justin, Dumitrică Cristina (2011)- New prospects for hydrocarbon deposits within East Carpathians and their proximal forland. Some recomandations for prospecting methodology, Romanian Journal of Mineral Deposits, vol. 85 (sub tipar)

Lucrarea sintetizează rezultatele unui studiu de prognoză pentru acumulări de hidrocarburi în cea mai importantă provincie geologică din România. Se evidenţiază prin contribuţii teoretice inedite pe plan mondial şi prin indicaţii practice pentru creşterea substanţială a rezervelor de hidrocarburi în cea mai bogată arie „on shore” de pe teritoriul ţării. Totodată, se delimitează, de asemenea în premieră mondială, o arie de „prognoză negativă”.

Andrei Justin, Sava C., Cristea P., Gorie J., Belcic A., Monica Macovei (iunie, 2011)- Structura preaustrică a platformei cotinentale a Mării Negre, precum şi cea a tafrolitului bazic terţiar nord-vest pontic, deduse din date geofizice. Implicaţii geostructurale crustale şi prognostice pentru hidrocarburi. Comunicare susţinută la Institutul Geologic al României.

Implicaţiile prognostice pentru hidrocarburi par să fie de ordin major, în sensul că în acoperişul sus-menţionatului tafrolit bazic, pus în loc într-o stivă foarte groasă de depozite terţiare, condiţiile geotermice determină posibilităţi pentru o largă acumulare a unor zăcăminte de gaze termogene. În lucrare se analizează şi posibilitatea delimitării prin imagini gravimetrice şi geotermice a ariilor de maximă perspectivă pentru argile gazeifere (gas shales) din Dobrogea de sud şi din teritoriile continentale şi marine adiacente.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.