Cine şi de ce se teme de Marian Munteanu şi de amintirea Pieţei Universităţii?

Asistăm în aceste zile la o reacţie stupefiantă a unei părţi a societăţii noastre: încercarea de compromitere a Fenomenului Piaţa Universităţii din 1990 şi a liderului său, Marian Munteanu. Sigur, timpul estompează sentimentele, cei nenăscuţi nu au amintiri din acea vreme, dar nu acestea sînt adevăratele explicaţii pentru ceea ce se întîmplă azi.

CUM GÎNDEAU ROMÂNII ÎN MAI 1990?

Pentru a putea înţelege reacţiile acestea de acum, vă amintim rezultatele alegerilor populare din 1990:

– prezenţă la vot 86,2%

– Ion Iliescu (FSN) a obţinut 85,07%, Radu Câmpeanu (PNL) 10,64%, Ion Raţiu (PNŢCD) 4,29%.

– FSN a obţinut 67,02% din voturi la Senat şi 66,31% la Camera deputaţilor. Pe locul doi, ca primă forţă politică a opoziţiei, a fost UDMR cu 7,20% voturi la Senat şi 7,23% la Camera deputaţilor! Au urmat PNL cu 7,06% voturi la Senat şi 6,41% voturi la Camera deputaţilor, PNŢCD cu 2,50% la Senat şi 2,56% la Camera deputaţilor.

– În Parlament, mandatele s-au împărţit astfel: la Senat – FSN 91, UDMR 12, PNL 10, AUR 2, Micarea Ecologistă, PNŢCD şi Partidul Ecologist cîte 1, plus independentul Antonie Iorgovan, la Camera deputaţilor – FSN 263, UDMR 29, PNL 29, Mişcarea Ecologistă 12, PNŢCD 12, AUR 9, Partidul Democrat Agrar 9, Partidul Ecologist 8, Partidul Socialist Democratic 5.

Semnificativ este faptul că alegerile au avut loc în ziua de 20 mai 1990, numită în Calendarul ortodox „Duminica orbului”. Pe acest fond a apărut „Piaţa Universităţii”, cînd imensa majoritate a românilor îl vota pe Ion Iliescu şi avea încredere în FSN-ul din care făceau parte Silviu Brucan, Alexandru Bîrlădeanu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman!

DOAR CÎTEVA PUBLICAŢII MILITAU ÎN 1990 PENTRU LIBERTATE ŞI DEMOCRAŢIE

Văzînd aceste date statistice, oricine poate înţelege că opinia publică de atunci era strîns unită în jurul lui Ion Iliescu şi a celor care, la puţin timp după Revoluţie, instaurau ceea ce s-a numit „neocomunismul”, o societate dominată de comuniştii vopsiţi forţat în democraţi, în spatele cărora securiştii acţionau pentru perpetuarea vechilor structuri!

Tinerii de azi nu-şi pot imagina atmosfera de atunci, cînd exista o singură televiziune, TVR, care era la cheremul FSN. Existau atunci doar cîteva voci din TVR care încercau să lupte pentru liberatea de expresie: Vartan Arachelian, Marilena Rotaru şi liderul de sindicat Dumitru Iuga.

Rolul presei din acea vreme a fost colosal, deşi majoritatea publicaţiilor erau coordonate tot de FSN. Între cotidianele vremii, doar ziarul „România liberă”, condus de Petre Mihai Băcanu, găzduia constant opiniile celor care înfruntau FSN-ul, alături de săptămînalele „Expres”, condus de Cornel Nistrorescu, „22”, condus de Stelian Tănase, „Zig Zag”, condus de Ion Cristoiu şi „Baricada”.

PIAŢA UNIVERSITĂŢII – ADEVĂRATA REZISTENŢĂ ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI!

Aceasta era atmosfera în care a apărut Piaţa Universităţii în aprilie 1990, cu o populaţie cu 4,5 milioane de foşti membri PCR, dezinformată constant de TVR, care-l vedea doar pe Ion Iliescu ca simbol al Revoluţiei şi al libertăţii.

În acest fel era absolut normal ca studenţii, mai puţin îndoctrinaţi, să dorească altceva, o altă societate, o altă democraţie, una reală, care să promoveze adevăratele valori ale democraţiei şi libertăţii. Cu toate că, raportat la întreaga populaţie, numărul celor care doreau o schimbarea radicală a societăţii era foarte mic, Piaţa Universităţii arăta ca o forţă uriaşă, mesajele transmise difuzîndu-se rapid în toată lumea civilizată! Aşa a devenit Piaţa Universităţii un adevărat Fenomen!

Deschiderea balconului Universităţii de către Liga Studenţilor, condusă de Marian Munteanu, a reprezentat momentul cheie, în acel spaţiu îngust urcînd, rînd pe rînd, personalităţi importante ale societăţii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Ioan Alexandru şi mulţi alţii, alături de sute de alte persoane din ţară sau străinătate, care au întreţinut seară de seară o atmosferă incredibilă, atrăgînd imediat atenţia opiniei publice din întreaga lume. În scurt timp, „Piaţa Universităţii” a fost asemănată cu celebra Piaţă Tiananmen din China, simbol al rezistenţei anticomuniste.

Un rol determinant în ceea ce a însemnat Piaţa Universităţii l-a avut MARIAN MUNTEANU, preşedintele Ligii Studenţilor din România. Pictorul, graficianul și scriitorul Sorin Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, scria în 1990 în revista „22” despre Marian Munteanu: „Am fost din capul locului izbit de chipul acestui om tânăr. Seamănă răzbit cu Hristos, cu duhul acelei sfinte fizionomii ascunse în adâncul inimii fiecăruia din noi și prin care acesta își recunoaște grabnic stăpânul. Este un chip pecetluit. Trăsăturile lui poartă înscrisă marca inconfundabilă a jertfei nevinovate, a celui care ajunge să ispășească, el singur, pentru toată lumea, a celui sortit să rabde oprobriu general și mai ales povara unor păcate imaginare”.

Dar Marian Munteanu nu a fost doar liderul acelei Pieţe, liantul natural al zecilor de mii de oameni care veneau în acel loc simţind în lăuntrul fiinţei lor că România era pe punctul de a pierde tot ce se cîştigase odată cu Revoluţia din decembrie 1989, de la care trecuseră doar cîteva luni! Marian Munteanu a fost primul lider născut din ceea ce azi numim „Societatea civilă”! Iată-l alături de colegii săi din Liga Studenţilor, toţi fiind eroii acelor zile, pe care ar trebui să-i privim şi azi cu iubire:

Un moment important al Pieţei Universităţii l-a împlinit un tînăr chitarist, venit parcă de nicăieri, care a devenit, prin cîntecele sale, simbolul acestei manifestări incredibile: Cristian Paţurcă, autorul unor cîntece memorabile:

Cine nu cunoaşte şi azi „Imnul golanilor”, cîntat în fiecare seară în Piaţa Universităţii (https://www.youtube.com/watch?v=y6ELy3gm27U) din zeci de mii de piepturi! Aproape totdeauna, după ce Cristian Paţurcă îşi încheia cîntecul, întreaga Piaţă scanda minute în şir „Jos comunismul”, un slogan care arăta disperarea oamenilor din Piaţa Universităţii în faţa pericolului de a ne întoarce la vechiul regim!

OPINII PRO ŞI CONTRA „PIEŢEI UNIVERSITĂŢII”

Am trăit intens acele zile ale Pieţei Universităţii, motiv pentru care nici azi nu s-au stins ecourile, valorile afirmate atunci rămînînd la fel de valabile. S-au scris sute de articole în presa vremii despre Piaţa Universităţii, multe fiind împotriva fenomenului ce se derula în fiecare seară în acel loc devenit „KM O al libertăţii”:

Iată cîteva opinii exprimate atunci de liderii politici ai vremii:

– Petre Roman: „Manifestațiile, care au provocat ciocniri, au avut un caracter marcat antistatal și nu au fost organizate de rebeli din popor sau oponenți împotriva sistemului, ci de oameni pregătiți să atace instituțiile de stat și democratice ale țării. Primul ministru român a apreciat că elemente ale fostei securități s-au aflat în spatele acestor acțiuni, în scopul destabilizării regimului politic și pentru a juca din nou un rol important în guvern, stat și în cadrul forțelor de ordine.” (sursa: România liberă, iunie 1990).

– Ion Iliescu: „În cursul după-amiezei [zilei de 13 iunie, n.n.], acțiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-au intensificat. Au fost atacate și incendiate clădirile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și Case de Mode, personalul fiind blocat în interior. A fost sustras armament. A fost distrus și un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine și localuri publice. Încercările pompierilor și forțelor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleași elemente anarhice, legionare. Este de acum clar că ne aflăm în fața unei tetative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forță, prin violență dezlănțuită conducerea aleasă în mod liber și democratic a țării la 20 mai a.c. Ne adresăm tuturor forțelor democratice ale țării care și-au dat votul pentru libertate și stabilitate în România cu chemarea de a sprijini acțiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a conlucra cu forțele de ordine și cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea și arestarea elementelor extremiste care trebuie aduse în fața justiției pentru a da socoteală de cele comise.” (sursa: Adevărul, 14 iunie 1990).

Andrei Pleşu, în Parlament, 11 mai 1990: „Am impresia că suntem manipulați cu toții, postmortem, de Nicolae Ceaușescu. (…) Suntem manipulați de el când abuzăm de conceptul de revoluție. Era conceptul lui preferat («revoluția permanentă»), ca și cum starea normală în care trebuie să trăim este starea de răzmeriță neîncetată” (sursa: Adevărul). Tot Andrei Pleşu, în „Adevărul”:

De pe partea cealaltă a baricadei, formată de participanţii la Piaţa Universităţii, opiniile erau cu totul diferite:

– Petre Mihai Băcanu, directorul ziarului „România liberă”: „A fost un fenomen unic în Europa. Oamenii începuseră să se cunoască, erau de pe la institute, colegi din universităţi, studenţi, erau şi muncitori, am văzut venind şi nişte ţărani, am văzut şi câţiva poliţişti. Puterea nu avea de ce să se teamă de Piaţa Universităţii”

– Ana Blandiana: „Dumneavoastră reprezentaţi pentru întreaga Europa conştiinţa României. Solidaritatea este superlativul libertăţii. Ei bine, asta s-a petrecut în Piaţa Universităţii a avut loc o solidaritate care ne-a învăţat ce înseamnă libertatea.”

– Gelu Trandafir: „Era extraordinar, era cu totul şi cu totul extraordinar. Gândiţi-vă că a durat o lună de zile, o lună şi ceva şi nu s-a întâmplat nici un incident. Erau oameni care năzuiau spre ceva mai bun, şi-au pus problema schimbării din temelii a României. Ca atmosferă da, rugăciunea, starea de rugăciune, credinţa oamenilor, se rosteau rugăciuni permanent, se îngenunchia, fără a fi un fanatism religios, nicidecum, dar era un sens adevărat de redescoperire a solidarităţii de care noi românii nu avusesem parte.”

– Marcel Dumitrescu: „Exista un liant între noi, chiar dacă nu ne cunoșteam, gândeam la fel, aveam aceleaşi gesturi, acelaşi comportament, nu, nu ne era teamă!”

– Anca Cernea: „Veneam de la Medicină, se alătura Dreptul pe drum, ajungeam în Piaţa Universităţii; am participat aproape zilnic, nu cred că au fost zile în care să fi lipsit!”

– Mihai Gheorghiu, Liga studenţilor: „Amintirile mele încep în ziua de 24 aprilie, în urma unei discuţii între noi doi, adică eu şi cu Marian Munteanu, din data de 22 sau 23 aprilie, el şi-a amintit că noi am deschis balconul Universităţii în 21 ianuarie, când voiam să comemorăm eroii morţi în Revoluţie. Amintindu-ne de acest lucru, am spus că putem face ceva pentru aceşti oameni care de altfel ne erau colegi, prieteni, erau şi membri ai unor asociaţii de revoluţionari. Şi atunci în data de 24, am deschis împreună cu Marian Munteanu balconul Universităţii. Mi-amintesc că l-am ţinut deschis până foarte târziu şi a fost prima noapte a celebrului balcon. Şi am făcut cu schimbul întreţinând aşa ce trebuia să fie o atmosferă de dialog continuu. Apoi în fiecare după-amiază am deschis balconul, îl ţineam pânâ la 10-11 seara şi aşa, aglutinându-se energiile, personalităţile, fenomenul a început să crească”.

În anii care au urmat, mulţi dintre cei care erau, direct sau sentimental, de partea lui Ion Iliescu şi-au nuanţat opiniile, motivînd fie că au fost dezinformaţi, fie că aşa au perceput atunci evenimentele. Mult timp, atitudinea ostilă faţă de Piaţa Universităţii părea că dispare, numai că, în ultimele zile, ea a fost activată de simpla anunţare a candidaturii lui Marian Munteanu la alegerile din acest an!

CINE ŞI DE CE SE TEME DE MARIAN MUNTEANU?

Evenimentele din Piaţa Universităţii s-au încheiat tragic în 1990 prin intervenţia minerilor chemaţi de Ion Iliescu şi regimul instaurat prin alegerile din 20 mai. Marian Munteanu a fost la un pas de moarte după ce a fost bătut crunt de minerii coordonaţi de foştii securişti! A stat în comă 4 zile şi arestat aproape o lună, fiind eliberat în urma unei manifestaţii uriaşe:

Reacţia deşănţată a unora care azi s-au năpustit asupra lui Marian Munteanu arată că forţele obscure care au acţionat în acele zile din 1990 retrăiesc „pericolul” reprezentat atunci de fostul lider al studenţilor, găsind în candidatura lui prilejul nimerit pentru revanşă.

Cu acest tablou al evenimentelor în care Marian Munteanu a devenit cunoscut în societatea românească drept primul mare lider al societăţii civile, să încercăm o analiză a acestui „pericol” pe care l-ar reprezenta el astăzi.

Cel mai tare se tem apropiaţii lui Ion Iliescu din 1990. Motivul principal este faptul că s-a redeschis „Dosarul Mineriadei”, iar mulţi dintre cei care au fost implicaţi se tem să nu ajungă colegii lui Vişinescu şi Ficior! Este vorba, în primul rînd, de cei care au organizat mineriada, în frunte cu Ion Iliescu, care a chemat nu numai minerii, ci şi oamenii din intreprinderile bucureştene. La Craiova, trenul a fost oprit de ing. Ion Mănucu şi a fost repornit de Constantin Dobre, directorul regionalei CFR. Ulterior, Traian Băsescu l-a chemat pe Dobre la Bucureşti, l-a numit director în Primăria Capitalei, iar cînd Băsescu a devenit preşedinte, acest Dobre a ajuns chiar Ministrul transporturilor!

Cei din PSDnu-l văd pe Marian Munteanu doar ca un adversar redutabil al Gabrielei Vrânceanu Firea în alegerile pentru Primăria Capitalei. Mulţi se tem că simpla lui revenire în spaţiul public redeschide discuţia despre evenimentele din 1990! Figura lui Ion Iliescu poate din nou să revină ca o umbră uriaşă peste întreg PSD, care nu s-a dezis niciodată de cel mai mare vinovat pentru crimele, bătăile şi arestările din 13-15 iunie 1990! PSD ştie că, şi fără prezenţa lui Marian Munteanu, la absolut toate campaniile electorale a avut mult de furcă cu opoziţia, oricare a fost aceasta, mai ales atunci cînd se aduceau în discuţie subiectele „Revoluţia” şi „Mineriada din 1990”! Este clar că acum, cînd Marian Munteanu intră direct în luptă cu PSD, teama aceasta atinge culmile, orice dialog cu fostul lider la Pieţei Universităţii fiind defavorabil oricărui candidat, chiar dacă Gabriela Vrânceanu Firea nu a avut vreo implicare directă în acele evenimente.

Cei din fostul PDL, deveniţi acum membri PNL, au o situaţie la fel de ingrată, căci mulţi dintre ei au făcut parte din FSN-ul de atunci sau din aripile desprinse ulterior din acesta. Cei mai mulţi au fost apropiaţi ai lui Traian Băsescu, cum ar fi Adriana Săftoiu, Theodor Paleologu, Cristian Preda şi chiar Vasile Blaga. Cu excepţia co-preşedintelui PNL, care a avut inspiraţia să pară unul dintre autorii propunerii ca Marian Munteanu să fie candidatul PNL, ceilalţi „cîrlani” s-au aruncat cu capul înainte, dovedind că sînt încă sub farmecul lui Traian Băsescu, pe care-l poartă cu mîndrie-n suflet şi acum! Adriana Săftoiu a uitat, se pare, că, la ordinul lui Băsescu, ea a scris acel „denunţ” împotriva lui Teodor Atanasiu, lider de marcă al PNL, cînd acesta a fost propus să fie Ministrul Apărării Naţionale! Despre Cristian Preda, definiţia oportunismului şi slugărniciei faţă de Băsescu, nici nu avem prea multe de spus, el fiind creaţia politică a fostului preşedinte, ca şi Theodor Paleologu, numele de familie al acestuia nefiind decît o etichetă cu care este liber să facă ce vrea. Nu întîmplător, singurul dintre liberalii veniţi din PDL care este atacat direct de Traian Băsescu este Vasile Blaga, în încercarea de a introduce zîzania în conducerea PNL, în speranţa că Marian Munteanu ar putea fi retras din cursa electorală!

În ceea ce-i priveşte pe cei din PMP, este cît se poate de clar că sperau în intrarea lui Traian Băsescu în cursa electorală, mizînd pe slăbiciunea celorlalţi candidaţi. Băsescu este pentru ei nu numai un vehicul electoral, ci şi singurul care poate să tragă această căruţă şubredă pentru un rezultat onorabil care să creeze o bază pentru alegerile generale din toamnă. Această ultimă decizie a PNL îi încurcă rău de tot, căci am certitudinea că dacă Marian Munteanu va rămîne candidatul PNL, Traian Băsescu nu va candida chiar dacă sondajele l-ar indica drept cîştigător detaşat!

Partidul M10, al Monicăi Macovei, are, de asemenea, motive să fie îngrijorat de prezenţa lui Marian Munteanu între candidaţi, căci, aşa cum s-a scris mereu în presă, chiar lidera partidului a fost implicată în arestările din 13-15 iunie 1990! Monica Macovei a publicat pe site-ul său o serie de documente care ar infirma faptul că ea a emis mandate de arestare, totuşi, este vorba despre Piaţa Universităţii, în care Marian Munteanu era lider necontestat, iar ea era procuror! Orice dialog despre Piaţa Universităţii, inevitabil în această campanie, va fi, desigur, în favoarea lui Marian Munteanu. Din acest motiv, cei din M10 au toate motivele să dorească din toată inima ca PNL să renunţe la candidatura lui Marian Munteanu!

Situaţia celor din ALDEeste cu totul diferită. Aproape niciunul dintre liberalii din jurul lui Tăriceanu nu cred să aibă vreun resentiment faţă de Marian Munteanu şi poate că acesta este motivul pentru care ei nu l-au atacat în aceste zile. Ar fi şi absurd, căci Sorin Ilieşiu este cel care a realizat acel documentar extraordinar despre Piaţa Universităţii şi a fost permanent în Piaţă în 1990, alături de zecile de mii de participanţi. La fel şi Călin Popescu Tăriceanu, membru PNL încă din acele zile, care de fiecare dată s-a declarat susţinător al Pieţei Universităţii! Cei din ALDE au o singură problemă şi nu e legată de propriul candidat, ci de faptul că au o alianţă cu PSD, pe care sînt obligaţi s-o respecte, susţinînd-o pe Gabriela Vrânceanu Firea. Poate că tocmai din acest motiv a apărut varianta ca Firea să fie înlocuită de Tăriceanu, astfel încît, în disputa dintre PNL şi PSD, Piaţa Universităţii să nu fie un subiect central.

Oricît ar părea de ciudat, chiar şi unii membri ai PNLnu văd cu ochi buni desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat la Pimăria Capitalei! În eventualitatea că Marian Munteanu ar cîştiga alegerile, este cît se poate de clar că el va deveni unul dintre lideri, dacă nu chiar şeful partidului, cum ar fi normal. Unii liberali poate că nu sînt încîntaţi de această perspectivă!

Chiar dacă această analiză a tabloului electoral înaintea alegerilor pentru Capitală nu epuizează toate motivele care au generat atacurile incredibile la adresa lui Marian Munteanu, credem totuşi că aici se află o mare parte din combustia lor. La aceste argumente se adaugă marea masă de alegătoricare au votat în 1990 alături de FSN, oameni care, deşi poate că şi-au schimbat opţiunile, vor simţi o oarecare greutate să recunoască cît de rău au ales atunci! Vin apoi securiştii, care, ori de cîte ori vine vorba despre mineriada din 1990, se ascund instinctiv prin cotloane ca să nu-i vadă nimeni! Mai sînt cei care au nostalgia comunismuluicare le da servici şi case, în mintea cărora Piaţa Universităţii este de vină că nu l-a lăsat pe Ion Iliescu să facă din FSN un PCR mai bun decît al lui Ceauşescu! Iată cum arătau fluturaşii aruncaţi prin Piaţa Universităţii în 1990:

Toate acestea, la un loc, pot să descrie ce se întămplă în aceste zile, cînd Marian Munteanu, un simbol al luptei pentru democraţie şi libertate, este atacat atît de dur, folosindu-se exact aceleaşi acuzaţii ca în 1990, lansate de cei din jurul lui Ion Iliescu: fascist, legionar! Aberaţiile acestea sînt susţinute şi împrăştiate pe la TV şi în ziare de cei care s-au dovedit în aceşti ani „săgeţile” celor descrişi mai sus ca fiind direct interesaţi de eliminarea „pericolului” Marian Munteanu.

Dacă în PNL există interesul ca partidul să dea lovitura cea mare din politica acestor decenii scurse de la Revoluţie, nu numai că nu trebuie renunţat la candidatura lui Marian Munteanu, ci, din contră, modul în care au reacţionat adversarii PNL odată cu desemnarea lui ar trebui să fie argumentul pentru ca fostul lider al Pieţei Universităţii să fie atras în conducerea PNL, astfel încît reconstrucţia partidului să devină un model şi pentru celelalte forţe politice. Indiferent de rezultatul acestor alegeri! Dar, dacă orgoliile, egoismul sau alte interese vor prima, atunci să deschidă cupa de şampanie în onoarea Gabrielei Vrânceanu Firea la alegerile de acum şi în cinstea revenirii lui Traian Băsescu la toamnă.

P.S. Poate cineva să spună de ce nu are dreptul Marian Munteanu să fie un candidat ca oricare la aceste alegeri? Cu ce sînt mai buni Gabriela Vrânceanu Firea, Nicuşor Dan, Traian Băsescu, Ciprian Ciucu, Remus Cernea, Bogadan Diaconu, Irinel Columbeanu, Marian Vanghelie sau Piedone? Ce naiba, am luat-o razna cu toţii şi ne-am coborît la mintea lui Tăpălagă, consilierul Monicăi Macovei?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.