Consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic avertizează despre pericolul fracturării hidraulice

Marea Britanie este, alături de Polonia, România şi Ucraina, ţara cu cea mai ferventă activitate de explorare a gazelor de şist, cu un guvern dispus să calce pe cadavre – la propriu, dacă e privim brutalităţile rămase fără sancţiuni ale poliţiei britanice în taberele antifracturare apărute peste tot în Regat – pentru a trece cât mai rapid la folosirea tehnologiei extrem de periculoase a fracturării hidraulice. Bineînţeles, guvernul britanic, continuându-şi goana după gazele de şist, ignoră total opoziţia din ce în ce mai puternică a britanicilor (conform unui sondaj din 2013, 80% dintre britanici se opun fracturării hidraulice).

Nu numai cetăţenii britanici se opun, pe baza multiplelor informaţii primite de peste ocean, din studii fundamentate ale cercetătorilor americani, şi pentru care britanicii nici nu au nevoie de traducere… De curând, Guvernul britanic a mai primit un “bobârnac” puternic, după ce Mark Walport, consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic, a publicat un raport prin care se compară fracturarea hidraulică cu talidomida şi azbestul, prezentate la vremea apariţiei lor drept inovaţii absolute, dar care s-au dovedit a avea efecte catastrofale asupra sănătăţii oamenilor.

Fracturarea hidraulică poate aduce riscuri nebănuite, aşa cum a fost în cazul talidomidei şi azbestului, arată un raport produs de consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic, Mark Walport

Inovaţiile istorice adoptate prea în grabă, cu consecinţe grave, nebănuite la vremea respectivă, reprezintă exemple pentru potenţialele efecte negative ale frackingului, spune un raport produs de consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic, Mark Walport, pe tema raportului dintre inovaţie şi risc. Conform acestui articol, fracturarea hidraulică poate aduce cu sine riscuri greu de apreciat în acest moment, la fel cum s-a întâmplat în cazul talidomidei, tutunului şi azbestului, a avertizat raportul emis de consilierul ştiinţific şef al guvernului de la Londra.

Un capitol al raportului arată că istoria conţine multe exemple de inovaţii care au fost adoptate în grabă, ele având mai târziu efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului. Capitolul este scris de Prof. AndrewStirling, de la Universitatea dinSussex.

Metoda controversată, care implică pomparea de chimicale, nisip şi apă la presiuni imense în subsol în scopul fracturării şisturilor şi eliberării gazului din interiorul lor, a fost susţinută puternic de guvern, cu David Cameron spunând că UK “pune totul la bătaie pentru gazele de şist” (inclusiv poliţia, n.red.).

Dar activiştii de mediu se tem, nu fără multiple dovezi ştiinţifice din alte locuri unde fracturarea hidraulică este deja folosită la scară industrială, că fracturarea hidraulică ar putea contamina rezervele de apă, aduce trafic greu în zonele rurale, distruge investiţiile în energie regenerabilă şi accelera încălzirea globală.

“Istoria conţine multiple exemple de inovaţii care mai târziu s-au dovedit problematice – cum ar fi azbestul, benzenul, talidomida, dioxinele, plumbul din petrol, tutunul, multe dintre pesticide, mercurul, clorul şi compuşii perturbatori ai sistemului endocrin…”

Capitolul respectiv al raportului susţine aceste temeri. “Istoria conţine multiple exemple de inovaţii care mai târziu s-au dovedit problematice – cum ar fi azbestul, benzenul, talidomida, dioxinele, plumbul din petrol, tutunul, multe dintre pesticide, mercurul, clorul şi compuşii perturbatori ai sistemului endocrin…”, se arată în el.

“În toate aceste cazuri şi în multe altele, recunoaşterea întârziată a efectelor adverse a avut un impact negativ nu numai asupra mediului şi sănătăţii umane, dar şi în sensul cheltuielilor masive şi al competitivităţii reduse pentru firme şi economii pornite pe un drum greşit”.

Talidomida a constituit unul dintre cele mai mari scandaluri medicale din istoria modernă, omorând 80.000 de copii şi mutilând 20.000 de nou-născuţi, după ce a fost folosită ca tratament pentru femeile însărcinate.

Frackingul constituie un potenţial exemplu similar astăzi, avertizează raportul: “… inovaţiile referitoare la strategiile energetice cu combustibil fosil – cum e fracturarea hidraulică – oferă un exemplu contemporan în acest sens”.

Cum ştiinţa devine politică

Capitolul lui Stirlingmai arată că Marea Britanie şi toată lumea ar putea rezolva problema schimbărilor climatice prin eficienţă energetică şi energie regenerabilă, dar interesele financiare din industria combustibililor fosili le stau în cale. Există o “fezabilitate clară a strategiilor construite complet în jurul eficienţei energetice şi energiei regenerabile”, spune raportul publicat în acest an. “Totuşi, unul dintre principalele obstacole în calea acestora constă în afirmaţii contrare făcute de personaje de profil înalt, inclusiv figuri politice cu autoritate.”

“În energie… obstacolele din calea strategiilor mai puţin favorizate (cum ar fi eficienţa energetică şi energia regenerabilă) sunt în mod tipic mai mult comerciale, instituţionale şi culturale, decât tehnice. Printre cele mai potente obstrucţii politice sunt declaraţiile unor grupuri de interese – din industria nucleară sau cea a combustibililor fosili – că nu există alternativă la politicile şi inovaţiile lor.”

Un purtător de cuvânt al Academiei Regale de Inginerie, care a produs în 2012, împreună cu Societatea Regală, un raport influent despre gazul de şist, în care s-a concluzionat că acesta poate fi sigur dacă e bine reglementat, a spus că riscurile fracturării hidraulice sunt foarte scăzute. “Concluzia noastră a fost că, dacă se respectă cele mai înalte standarde de bune practici, riscurile sunt foarte scăzute pentru orice contaminare a mediului. Riscul cel mai serios ar putea apărea în timpul forărilor şi operaţiunilor de suprafaţă, mai degrabă decât în fracturarea hidraulică propriu zisă.” “Nu poţi elimina riscul ca ceva să meargă prost, dar poţi monitoriza îndeaproape şi poţi fi foarte deschis şi transparent în legătură cu ce se petrece.”

Autorul raportului Academiei Regale de Inginerie critică raportul lui Mark Walport ca fiind mult prea general: “Cred că punctul său de vedere e prea larg şi generalizează prea mult”.

Louise Hutchins, activist pentru energie al Greenpeace Marea Britanie, consideră că “acesta este un moment când cărţile sunt date pe faţă în legătură cu intenţiile de fracturare ale Guvernului. Miniştrii sunt avertizaţi de propriul consilier ştiinţific şef că nu ştim nici pe departe destul despre potenţialele efecte adverse ale forării după gaze de şist ca să avem încredere în această industrie. Raportul ridică semne de întrebare pe bună dreptate referitoare nu numai la impactul potenţial asupra mediului şi sănătăţii, dar şi asupra costurilor economice de a paria resurse uriaşe pe o industrie ale cărei beneficii economice nu sunt demonstrate. Miniştrii ar trebui să asculte de această chemare la raţiune şi să nu împingă în faţă agenda gazelor de şist înainte de verificarea faptelor.”

Numai în România, lumea ştiinţifică, cu foarte mici excepţii, întoarce privirea de la riscurile potenţiale multiple şi extrem de neliniştitoare pentru oamenii de ştiinţă din alte ţări, şi lasă demagogii din Guvern, stimulaţi corespunzător de industria de petrol şi gaze, să fie singurele voci care se mai aud în mass-media în ceea ce priveşte fracturarea hidraulică şi siguranţa sa. De fapt, discursul în România nici nu se axează pe riscuri, pentru că fracturarea hidraulică pare să fie ceva hotărât dincolo de capetele românilor şi ale politicienilor români iresponsabili, tocmai de la Washington şi Bruxelles, unde lobby-ul profracturare depăşeşte de mult orice închipuire a cetăţeanului european de rând.

Articol scris pe baza unei traduceri din limba engleză dintr-un articol din The Guardian, de Corina Stirb Cooper

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.