Gazele de şist nu se regăsesc nici în Legea Petrolului, nici în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale

Motto:

„Eu nu afirm, eu demonstrez”

Gr.C. Moisil

În acest articol, demonstrăm că gazele de şist, şi mai general gazele neconvenţionale, nu se regăsesc nici în Legea Petrolului (Legea 238/2004), nici în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale (Legea 123/2012), şi facem două observaţii.

1. Gaze convenţionale („gaze libere”) vs. gaze neconvenţionale („gaze captive”).

Gazele naturale exploatate până în prezent în România fac parte din categoria numită “gaze convenţionale”, pe când gazele naturale obţinute din şisturi, pe scurt “gazele de şist” (shale gas), fac parte din categoria numită “gaze neconvenţionale”. Explicăm aici aceste două categorii de gaze naturale, pentru a se putea înţelege bine deosebirea între ele.

• Conform publicaţiei „Gazele de şist” (www.infogazedesist.eu), elaborată de A.N.R.M. (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) (în cadrul unui proiect cofinanţat de Uniunea Europeană) special pentru perimetrele Bârlad şi Dobrogea deţinute de Chevron România Holdings B.V., şi distribuită gratuit:

„Gazul de şist este gazul natural care provine din formaţiunile de şist în loc de alte tipuri de straturi de rocă, cum ar fi calcarul sau gresia. Nu este nicio diferenţă între gazul de şist şi gazul natural. Ele au aceeaşi origine, formate în aceleaşi roci, numai că unele au migrat şi s-au acumulat în roci poros-permeabile, iar altele au rămas captive în roca „mamă”.” (pag. 7)

„Resursele convenţionale sunt acumulări de gaze în strate poros-permeabile, care permit curgerea liberă a acestora. Prin comparaţie cu resursele convenţionale, depozitele neconvenţionale sunt cantonate în roci compacte, au conţinuturi mici de hidrocarburi, raportat la volumul de rocă şi sunt dispersate pe o suprafaţă considerabilă, fiind plasate la adâncimi mari de 2-3 km (mult sub nivelul zăcămintelor convenţionale de hidrocarburi). Pentru a fi extrase, depozitele neconvenţionale necesită lucrări suplimentare speciale, în primul rând fracturarea rocilor pentru a le creşte permeabilitatea, dar şi injectarea unor cantităţi însemnate de fluide de fracturare pentru a forţa gazele să se elibereze din roci şi pentru a le dirija către suprafaţă.”(pag. 2)

„Gazul de şist este extras din formaţiuni de rocă care acţionează atât ca sursă, cât şi ca rezervor pentru gazul natural în sine. Gazul de şist poate fi privit ca o sursă de gaze în general „difuză”, adică se întinde pe o arie teritorială mare, prin contrast cu gazul convenţional, care este disponibil într-un mod mai concentrat. Trebuie să fie forate şi analizate numeroase puţuri pentru a determina în mod suficient potenţialul formaţiunii de şist. („Final report on unconventional gas in Europe” 2011)” (pag. 2)

„Gazul de şist este un gaz natural produs din şisturi şi aparţine surselor neconvenţionale de gaze naturale. Sursele neconvenţionale sunt:

a) Gazele care se găsesc în roca în care s-au şi format prin descompunerea materiei organice (source rock) – din această categorie fac parte:

• gazul de şist – gazul stocat în roca unde s-a format, rocă conţinând materie organică (shale gas) şi

• gazul care se găseşte în zăcămintele de cărbune, în mine, galerii, caverne (coal gas).

b) Gazele cantonate în sedimente anorganice cu permeabilitate mică (curg foarte greu) (tight gas).

c) Hidraţii de metan (Methane Hydrates) (gazul sub formă solidă, gazul îngheţat).”(pag. 2)

„Pentru extragerea gazelor neconvenţionale se efectuează foraje verticale ce intersectează straturile sedimentare (şisturile) la adâncimi cuprinse între 2.000 şi 4.000m. Odată ajuns la adâncimea la care este dispus stratul de şisturi (ce poate avea până la 200m grosime), forajul este executat orizontal pe lungimea acestuia pe distanţe de 1.000-2.500m, astfel încât sonda forată să intersecteze cât mai multe fisuri. Prin intermediul acestor fisuri urmează a fi drenate/colectate ulterior gazele acumulate în aceste roci. Deoarece fisurile prezente în mod natural în şisturi nu sunt suficiente pentru debite comerciale şi pentru o producţie profitabilă, se procedează la crearea unora artificial (fracturare hidraulică) folosindu-se apa pompată cu presiuni foarte mari.” (pag. 6)

• Conform documentului „Informaţii deţinute de Ministerul Mediului şi Pădurilor cu privire la proiectele de explorare şi exploatare a gazului de şist”, aflat pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor:

„Gazul de şist este un gaz natural obişnuit, dar care se găseşte în rezervoare neconvenţionale, cum ar fi straturile geologice de argilă de adâncime (argile gazifere).”

Conceptul de gaze neconvenţionale a fost dezvoltat cu precădere în ultimii 10 ani, odată cu perfecţionarea tehnologiilor de explorare şi extracţie a acestui tip de gaze.

Definiţia generală a gazelor neconvenţionalese referă la acele acumulări de gaze naturale care nu pot fi identificate, caracterizate şi produse comercial prin tehnologii comune de explorare şi producţie şi care sunt cantonate în rezervoare cu permeabilităţi şi porozităţi reduse, ce nu permit curgerea decât prin aplicarea pe scară largă a fracturărilor hidraulice şi săpării de sonde orizontale sau multilaterale.

Deci, în mare, gazele convenţionale sunt gaze naturale libere, aflate la mică adâncime, iar gazele neconvenţionale (shale gas şi coal gas; tight gas; methane hydrates) sunt gaze naturale captive, aflate la mare adâncime.

Caracteristica comună a acumulărilor de gaze neconvenţionale este factorul de recuperare foarte mic (3-10%), faţă de gazele convenţionale, unde este de circa 80%.

Perimetrul concesiunilor pentru gaze de şist este foarte mare faţă de perimetrul concesiunilor pentru gaze convenţionale.

Costul exploatării gazelor de şist este mult mai mare decât costul exploatării gazelor convenţionale.

2. Gazele neconvenţionale (deci şi gazele de şist) nu se regăsesc în actuala Lege a petrolului (Legea 238/2004).

Potrivit art.1 din Legea petrolului 238/2004:

„(1) Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre, delimitat conform principiilor dreptului internaţional şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.

(2) Petrolul reprezintă substanţele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat.

(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat.”

Deci, în art.1, alin. 3 din Legea 238/2004 nu se regăsesc gazele neconvenţionale; actuala Lege a petrolului se ocupă deci doar de gazele convenţionale, nu şi de gazele neconvenţionale, cum sunt gazele de şist.

Aducem o dovadă suplimentară că gazele neconvenţionale (deci gazele de şist) nu se regăsesc în Legea 238/2004:

(http://www.alma-ro.ngo.ro/date/665ffb92c80b65842c4c15f52304a0df/

Raport_Comisiei_de_Experti_16_nov_2012.pdf)

în cele trei acorduri petroliere deţinute de Chevron în Dobrogea (care au fost declasificate şi se află pe site-ul A.N.R.M. (www.namr.ro, la secţiunea Media)), la pagina 7, este scrisă următoarea definiţie a gazelor naturale:

*Gaze naturale* sunt gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din

capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat precum şi gaze neconvenţionale.

Cele două definiţii (cea din Legea 238/2004 şi cea din acordurile petroliere ale Chevron) trebuiau să coincidă! Reprezentanţi ai A.N.R.M. au recunoscut că textul suplimentar „precum şi gaze neconvenţionale” a fost adăugat în cele trei acorduri petroliere la cererea Chevron (care a observat probabil că gazele de şist nu se regăsesc în definiţia gazelor naturale, dar care nu ştie probabil că gazele de şist nu se regăsesc nici în Legea petrolului).

3. Gazele neconvenţionale (deci şi gazele de şist) nu se regăsesc nici în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale (Legea 123/2012).

Potrivit art. 100 punctul 48 din Legea 123/2012:

Art. 100

Înţelesul unor termeni şi expresii

În sensul prezentului titlu, următorii termeni şi expresii se definesc după cum urmează:

…

48. gaze naturale – gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din câmpul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor lichide;

…

După cum se poate vedea, definiţia gazelor naturale din Legea 123/2012 este asemănătoare cu definiţia gazelor naturale din Legea petrolului, de unde rezultă că nici în Legea 123/2012 nu se regăsesc gazele neconvenţionale; deci şi actuala Lege a energiei şi gazelor naturale se referă doar la gazele naturale convenţionale, nu şi la gazele naturale neconvenţionale, cum sunt gazele de şist.

Observaţii

(1). A.N.R.M. face afirmaţii false legate de gazele de şist.

A.N.R.M. face peste tot afirmaţia că:

“Gazele de şist sunt acoperite de definiţia petrolului (din Legea 238/2004 n.n.)”.

sau, echivalent, afirmaţia că:

„Legislaţia română în domeniul petrolului nu face deosebire între resursele convenţionale şi cele neconvenţionale.”

(a se vedea de exemplu documentul „Informaţii deţinute de Ministerul Mediului şi Pădurilor cu privire la proiectele de explorare şi exploatare a gazului de şist”, pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor, unde se motivează precizându-se, prin omisiune, doar definiţia petrolului din Legea 238/2004).

Apreciem că afirmaţiile A.N.M.R. sunt, evident acum, sperăm, false. Ele ar fi fost corecte dacă art. 1 din Legea 238/2004 ar fi avut doar alineatele (1) şi (2); dar art. (1) are şi alineatul (3), care precizează la care gaze naturale se referă Legea 238/2004, şi recunoaştem că se referă la gazele convenţionale. Deci, Legea 238/2004 se referă doar la gazele naturale convenţionale.

În plus, am văzut că şi Legea energiei electrice şi a gazelor naturale 123/2012, care defineşte explicit gazele naturale, se referă doar la gazele naturale convenţionale.

Şi aceasta nu este prima afirmaţie falsă a A.N.R.M.; să ne amintim că A.N.R.M. afirmă din 2000 încoace că Licenţa de exploatare nr. 47/1999 pentru Roşia Montană, transferată în 2000 de către A.N.R.M. de la Minvest la R.M.G.C., este licenţa pentru proiectul R.M.G.C., când ea este licenţa pentru mina veche a statului.

De ce “greşeşte” A.N.R.M. şi în cazul gazelor de şist? Este indolenţă? Este iresponsabilitate? Sunt interese mari la mijloc, sunt presiuni externe, la care statul român nu poate face faţă, sau nu ştie cum să facă faţă? Am intrat în N.A.T.O. şi în U.E. şi acum trebuie să plătim intrarea?

(2). A.N.R.M. lucrează pe “şest” cu gazele de şist.

Pentru a fi consecventă cu afirmaţia că nu face deosebire între resursele convenţionale şi cele neconvenţionale, A.N.R.M. nu specifică nicăieri, inclusiv în lista perimetrelor petroliere acordate în runda X/2009 (ultima), care perimetre petroliere sunt pentru gaze de şist. Românii au aflat mai întâi din Bulgaria şi de la Chevron despre gazele de şist.

În urma scandalurilor care s-au declanşat, A.N.R.M. a iniţiat în sfârşit o campanie de informare şi dezbatere publică pe tema gazelor de şist, în cadrul unui proiect cofinanţat de Uniunea Europeană (www.infogazedesist.eu), în care face de fapt o campanie mascată “pro gaze de şist”.

Bucureşti, 27 ianuarie 2014

Afrodita Iorgulescu, doctor în matematică, profesor emerit, Academia de Studii Economice

din Bucureşti

Liana Popa, inginer geolog, director executiv Fundaţia pentru Pluralism

Alexandru Taşnadi, doctor în economie, profesor, Academia de Studii Economice din Bucureşti

P.S. În articolele următoare vom aduce alte argumente contra operării gazelor de şist.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.