Intermundii

Prin inexplicabilul infantilism electoral, aş spune constant, România se situează periculos de confuz între două lumi. Speranţa într-o rezolvare a crizei actuale, consolidată într-un crescendo politic neîntrerupt, printr-un sistem dictatorial, rămâne un obiectiv electoral-cheie, fără propunerea unor soluţii aplicabile imediat. Aşa cum experienţa dictaturii ceauşiste, în loc să deschidă societatea spre o critică severă a totalitarismului, pare să producă efecte contrare. Mergând în acest sens, dezechilibrul se va accentua. Criza politică, a partidelor, va genera, în mod logic, amplificarea dezastrului economic şi o îndatorare continuă a statului. Nu mai există niciun domeniu, nicio categorie socio-profesională care să poată fi identificată ca având resurse moral-reformiste demne de încredere. Prăbuşirea societăţii româneşti a ajuns la dimensiunile din perioada dictaturii ceauşiste. Lipsa reacţiilor publice permite reinstalarea celor mai barbare criterii de organizare şi gestionare instituţională. Chiar instituţiile pe care se bazează guvernarea actuală sunt acelea ale ceauşismului, cu modul lor de abordare a realităţii. Campania electorală desfăşurată pe un teribil fundal judiciar, unic, a fost compromisă de acesta, în totalitate. Coincidenţa derulării celor două puneri în scenă arată la ce agresiv exerciţiu de manipulare este expusă societatea. Învingătorii celor două campanii, în mod regretabil, nu sunt cetăţenii României. Alte grupuri ale corupţiei se formează în spatele acestor operaţiuni, cu un avansat grad de manipulare. O justiţie care livrează dreptate peste noapte, de parcă am fi în Paradis, trebuie privită cu multă mefienţă. Sunt prea multe indicii care obligă la o asemenea afirmaţie. Acest joc de imagine care nu se bazează pe un sistem funcţional se va opri în curând, prin blocajul pe care rezultatul alegerilor îl va impune. Dacă nu este propagandă, această demantelare a corupţiei ar trebui să impună schimbări sistemice şi o relaxare socială. Cu îndatorările existente, plus angajamentele oportuniste oricând posibile, presiunea este atât de mare încât România, prin guvernanţii actuali, nu mai poate funcţiona decât ca o ţară de ocupaţie. Reformele morale, economice, de redresare a vieţii intelectuale nu pot fi posibile într-un asemenea primitivism organizatoric.

România nu are doar această corupţie din rândul căreia care sunt selectate aceste personaje clasice, spre a fi puse într-un muzeu judiciar. Mai are o corupţie care coordonează aceste mişcări, în folosul unei dominaţii cu tendinţe eterne. Foarte puţini politicieni români nu sunt produsul acestor reţele mafiote. Sistemul public este dominat de piramida infracţională, cea care arată un dispreţ şi o neînţelegere a democraţiei de neimaginat. Cu o justiţie controlată, sub stare de asediu, şi fără o condiţie moral-intelectuală respectabilă pentru acest secol, multe lucruri pozitive din acest moment vor fi duse în altă direcţie. O Justiţie responsabilă n-ar fi dovedit atâta zel în campania electorală, sau ar fi lucrat constant. Acest tip de implicare creează vedete, nimic altceva. Atmosfera dominantă în multe instituţii ale Statului este poluată de acest tip de dreptate care nu poate fi dusă la capăt, nu reprezintă reforma. Grupurile infracţionale sunt mult mai extinse, presiunea pe societate nu poate fi slăbită decât prin reformă legislativă. Legile sunt concepute tocmai de cei care fac parte din aceste grupuri infracţionale, mai mult sau mai puţin. Dacă nu ar fi făcut parte din aceste clanuri, ar fi fost imposibil să ajungă în poziţiile de actuali şi foşti legiuitori.

Puterea politică din perioada imediată va trebui să deconteze întregul faliment în care a fost dusă şi mai mult România. Cu un sistem aberant, cadristic, constituit din familii, nu există ieşire. Să ne gândim cum poate fi soluţionată o simplă petiţie! Statul nu poate cere nimic, în asemenea condiţii, mediului privat, care a ajuns de o atrocitate patologică. Sindicalismul, regulile elementare de conduită şi respespect între membrii societăţii sunt puse la grea încercare. Mărirea impozitelor, falimentul firmelor, închiderea domeniilor de excelenţă, câte mai sunt, posibila retragere a trustului Renault, aflată la orizont, vor duce la mişcări sociale pe care presupusa stângă autohtonă nu le poate contracara. Iluzia venirii unui personaj generos la Cotroceni, care să ofere cadouri naţiunii, plasează din nou România într-un areal la dispoziţia celor tocmai scoşi miraculos din jocul marilor fraude. Nu mai există resurse pentru cadouri electorale sau sociale, iar acest lucru trebuie reglementat, fiind o sursă esenţială a corupţiei şi întreţinerii degradării publice. Ele au constituit sandwich-urile electorale, prin intermediul cărora unii au obţinut întreaga avere a ţării.

Devalizarea României va trebui constatată de economişti responsabili, nu de către cei care au fraudat, în toată amploarea. Justiţia se află, chiar fără voia ei, deja pe drumul unei acţiuni în acest sens. Dacă mişcările judiciare din aceste zile nu duc la ridicarea imunităţii parlamentare, la revizuirea legislaţiei care să nu mai permită furtul din averea publică, ele rămân în faza unor sterile războaie personale, descalificând, dacă mai era cazul, fragila şi bulversanta noastră Justiţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.