La 32 de ani, artista Ioana Nemeş şi-a expus cele mai recente lucrări la „Art in General” din New York. Erau rezultatul unei experienţe proprii, inspirată de relaţia cu timpul relatată în fantasticul roman autobiografic al Virginiei Woolf, „Orlando”. Sculpturi şi instalaţii sintetizau un an de autoevaluări într-o investigare a timpului. Între 22.09.2007, ziua „începutului”, marcată de inscripţia „Libertatea ca altă formă de tiranie, ca altă minunată cuşcă”, şi 12.04. 2010, o zi clară în care „în nefericire toţi muşchii feţei se relaxează”, Ioana Nemeş a încercat să definească convenţionala împărţire a timpului în trecut, prezent şi viitor, să confere materialitate zilelor în relaţia lor cu timpul şi cu spaţiul, urmărindu-şi experienţele din punct de vedere fizic, emoţional, intelectual şi financiar şi transpunând rezultatul în operă. Selecţia de lucrări din expoziţia „Times Colliding” urmăreşte crearea unui timp paralel, un timp al acumulărilor.
Născută în 1979 la Bucureşti, Ioana Nemeş a urmat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, devenind pentru un timp jucătoare profesionistă de handbal. S-a îndreptat apoi cu pasiune către artele vizuale. S-a remarcat devreme în arta contemporană, fiind considerată unul dintre cei mai talentaţi creatori ai generaţiei sale, lucrările ei fiind expuse la SecessionVienna (2010), Bienala de la Istanbul (2009), Smart Project Space Amsterdam (2009), U-Turn Copenhagen (2008), Bienala de la Praga (2007), Bienala de la Bucureşti (2006) Kunsthalle Fridericianum din Kassel (2006). A participat la rezidenţe cum ar fi Kulturkontakt Vienna şi IASPIS Stockholm sau cea de la New Yor, din cadrul programului „Eastern European Residency Exchange” (EERE). Premiul „Future of Europe Art” al Galeriei „Zeitgenössische Kunst” din Leipzig i-a atestat calitatea artei.
Vernisajul expoziţiei de la New York
Şi iată că, abia încheiat acest proiectul de la New York, abia expuse operele ce analizau fracturile temporale şi măsurarea convenţională a timpului, Ioana Nemeş a murit, la 32 de ani, în urma unui stop cardiac. Pentru ea, timpul care i-a ocupat gândurile, existenţa şi i-a dăruit forţa de a-l transpune în opera, despre care, direct sau indirect, a vorbit în 19 aprilie într-un dialog cu editorialista Andrea Codrington de la „New York Times”, s-a oprit.
Prea devreme şi pentru ea, şi, poate, şi pentru arta contemporană românească.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.