Jandarmii au îndepărtat cu forţa o jurnalistă care risca să-l agreseze cu întrebări pe Ponta

„Pentru a nu exista dubii, vreau să atrag atenţia, încă de la început, că un jurnalist are aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca orice alt cetăţean al ţării. Cu toate acestea, când se fac presiuni asupra unui jurnalist, pentru a-i limita acţiunile profesionale, situaţia e mult mai gravă, pentru că nu mai e vorba doar de încălcarea libertăţii de exprmare, ci şi a dreptului cetăţenilor de a fi informaţi şi de a avea acces la informaţie. Situaţia e mai gravă nu pentru jurnalist în sine, ci pentru întreaga societate.

De ziua mea, de Sfântul Nicolae, Jandarmeria a făcut breslei jurnaliştilor o altă „surpriză”: au ridicat şi au târât o colegă de la Cluj, Oana Moisil, pentru a o împiedeca să-i pună întrebări incomode premierului Victor Ponta. Citiţi mai jos un fragment din mărturia jurnalistei.

“De Moş Nicolae, am fost ridicată de Jandarmeria Română, pentru că-mi făceam meseria de jurnalist. Cadoul l-am primit cu ocazia vizitei lui Victor Ponta la Cluj, la inaugurarea unui campus teologic (ridicat pe urmele evacuării a 300 de familii de romi, în 2010).La tăierea panglicii, eram în mulţimea de jurnalişti care-l înconjurau pe premier, să prindă marea ştire. Eu voiam să-i adresez două întrebări despre Pungeşti şi Roşia Montană. N-am apucat atunci, pentru că un jandarm mi-a spus: “Tu nu ai ce căuta aici” şi m-a tras afară din grămada jurnaliştilor, “la maşină, să vorbim puţin.” A apărut şi un alt coleg de-al lui, care i-a dat o mână de ajutor. M-am lăsat jos şi am cerut explicaţii. “Hai că vezi tu, vino cu noi doar.” M-au târât printre picioarele unor preoţi, tineri usl-işti care strigau fanatici “Ponta, Ponta”, cetăţeni care-i cereau demisia pentru Roşia Montană şi bătrâne care încurajau din privire acţiunea jandarmilor şi pe mine mă priveau cu gravă dezabrobare.

Câţiva prieteni mi-au sărit în ajutor şi m-au prins de mâini, să nu fiu dusă la maşina jandarmeriei. Atunci a apărut şi şeful Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Cluj, Aurel Litan. Părea surprins şi i-a întrebat pe jandarmi de ce m-au luat. “Am avut ordin de la SPP”, zice printre dinţi executantul care a pus primul mâna pe mine. I-aş spune pe nume, dar generalul le-a ordonat să plece şi m-a rugat să mă întorc în mulţime. I-am cerut explicaţii pentru acţiunea subordonaţilor săi şi m-a asigurat că nu ştie nimic. Am plecat după cei doi jandarmi şi am întrebat insistent de ce m-au bruscat, dar mi-au întors spatele şi au intrat în maşină.”

Din păcate, această acţiune reprezintă o recidivă la adresa jurnaliştilor care scriu despre Roşia Montană, Pungeşti, Moşna şi alte cazuri similare.

Pe 5 septembrie, tot la Cluj, tot în urma unei intervenţii a unui “domn de la SPP”, s-a încercat blocarea accesului meu şi a Oanei Moisil la o conferinţă de presă susţinută de Crin Antonescu la sediul PNL. Ulterior, Oanei Moisil i s-a interzis accesul la o conferinţă de presă susţinută de ministrul Daniel Barbu la sediul Prefecturii Cluj.

Despre legitimările la care am fost supus de către Jandarmerie după lansarea cărţii “Afacerea Roşia Montană” la Braşov şi dosarul de cercetare penală sub acuzaţia de “instigare publică” deschis la Cluj am mai relatat pe VoxPublica.

Toate aceste fapte indică, dincolo de orice dubiu, o acţiune concertată, sistematică, de intimidare a jurnaliştilor care urmăresc aceste subiecte. Cu efecte nu doar asupra activităţii lor şi a propriului drept la libertatea de exprimare, ci, aşa cum am arătat, asupra dreptului tuturor cetăţenilor de a avea acces la informaţii de interes public.

…

Dacă intervenţiile Jandarmeriei (la solicitarea SPP) reprezintă aubuzuri, unele articole şi interpretări ale unor colegi de presă sunt jalnice şi penibile.

O publicaţie online afirmă că Oana Moisil ar fi vrut să arunce “cu un obiect în premier”. Alta că jurnalista s-ar fi aruncat pe jos “de dragul spectacolului”.

Asemenea interpretări reprezintă tentative jenante de a-şi justifica propriile laşităţi şi renunţări la normele profesionale.

În Codul deontologic al jurnaliştilor scrie negru pe alb: “Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi abuzul de orice fel”. Autorii articolelor şi interpretărilor în discuţie nu doar că nu semnalează abuzul, ci îi caută justificări!

De peste un deceniu, de când urmăresc subiectul Roşia Montană, prestaţia celei mai mari părţi a colegilor de presă mi-a oferit suficiente motive de dezamăgire şi revoltă. Din acest punct de vedere nu e vreo surpriză. Sunt convins însă (iar experienţa acestei toamne îmi confirmă convingerile) că publicul ştie să discearnă între jurnaliştii care îşi exercită în mod onest profesia şi gunoaiele care, în mod ilegitim, poartă titulatura de “jurnalist”.

Sursa: voxpublica.realitatea.net/

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.