In memoria lui Shlomo Avineri
În jurul unei confruntări cu vaste implicații înfloresc de obicei opinii diverse. Or, numai abordarea cu date verificate și luând în seamă întregul dă rezultate. Date ce vin, desigur, din surse multiple. Bunăoară, dinspre istoria scrisă cu acuratețe – căci e plin, din nefericire, de istorie improvizată. Apoi, dinspre dreptul internațional – cu condiția să fie drept, nu simpla invocare de acorduri de circumstanță, neratificate. Mai departe, dinspre economie, geopolitică, uneori și dinspre religie – bine stăpânite. Toate acestea sunt indispensabile. Considerarea opticilor care dau tonul rămâne necesară. Cunoașterea la fața locului este importantă.
Ca să lămuresc din capul locului lucrurile – căci la noi s-a instalat obiceiul să se comenteze nu ce susțin autorii, ci mai curând falsuri despre persoane, iar sub „corectitudinea politică” de azi se cultivă acest nărav păgubos – menționez că am cercetat și publicat adesea pe teme privind iudaismul, emanciparea evreilor și Israel (Frații mai mari. Întâlniri cu iudaismul, 2009; Emancipare, asimilare, disimilare, 2014; Europa și Israelul. O simbioză istorică, 2019).
Analizele se încadrează în curentul inițiat la Vatican și în Germania al restabilirii istoriei, de fapt a relațiilor care au fost dintre Isus și evrei, creștinism și iudaism, germani și evrei, cultura europeană și contribuția evreilor. Adaug că m-am bucurat de fiecare dată să revăd Israelul, să fiu profesor la Ierusalim, universitatea socotită peste ocean cea mai bună din afara Americii. Și, desigur, să trăiesc atmosfera de vibrantă creație a Israelului, să cooperez cu personalități și să învăț. Am avut onoarea să prefațez volume despre vestigii ale culturii străvechi a evreilor și am participat la valorificarea acesteia. Mai menționez că am scris despre Islam (Ordinea viitoare a lumii, 2017), am participat la acțiuni europene de extindere a cooperării Europa – Egipt, am avut contacte în Turcia, Maroc, Algeria, Liban, Kuweit și am lucrat în perspectiva pacificării în Orientul Mijlociu la Universitatea ONU de la Tokyo.
Azi suntem, însă, ca oameni reflexivi și responsabili, în situația de a gândi asupra restabilirii păcii în jurul Israelului. Cu analiza de față, mă angajez, la rândul meu, în acest demers. O fac cu memoria vie a cooperării noastre la Washington DC, Varșovia, Ierusalim și satisfacția prieteniei cu Shlomo Avineri, care, în calitate de filosof de renume mondial și, la un moment dat, ca director de cabinet al lui Itzak Rabin, a contribuit la acordul dintre Israel și Iordania și a pledat pentru înțelegerea dintre evrei și palestinieni.
Reconstituirea sa a originilor intelectuale ale statului Israel, din cartea The Making of Modern Sionism (Basic, New York, 1981), a și rămas exemplara examinare a formării unui stat modern. După atacul Hamas din 7 octombrie 2023, într-o intervenție în „The New York Times”, Shlomo Avineri a încheiat însă pesimist: unde se consideră că fiecare cetățean este de fapt doar soldat, perspectivele păcii se îndepărtează. El sublinia, totuși, că „realismul politic” trebuie să prevaleze. În optica acestui realism sunt scrise rândurile de față.
Cum am spus și cu alte prilejuri, conflicte internaționale se produc mai nou pe fondul circumstanțierii „dreptului istoric”. Expresia o iau aici nu în accepțiunea ilustrului von Savigny, care avea în vedere sistemul juridic rezultat din „conștiința istorică a poporului“, ci ca drepturi având ca suport istoria relevantă a unui popor pe un teritoriu, cu componente diverse.
Concurența „dreptului istoric“ este mai ales cu abuzurile și accidentele istoriei și cu deciziile contingente de pe parcurs. Fără „dreptul istoric” se rămâne la nedreptăți, la conflicte înghețate, la compromisuri și nu se ajunge la pacea durabilă. Războaiele de azi confirmă plenar aserțiunea. Invocarea „dreptului istoric” nu deschide „cutia Pandorei”, cum sar reflex noii avocați ai stagnării în neajunsuri, sub deviza „să nu schimbăm nimic, căci este riscant”. În definitiv, orice aplicare a unui drept este act de voință – iar voința poate fi rațională.
Relația palestinieni-evrei nu a fost una idilică. Ea a înregistrat asasinate crunte, iar orice asasinat și moartea oricui sunt grave în sine. În Orientul Mijlociu, actualul conflict militar a început, știm bine, cu atacul organizației Hamas asupra Israelului, din 7 octombrie 2023, și s-a amplificat continuu, ca un conflict între state din regiune.
Întrebarea care se pune este: de unde plecăm în abordarea conflictului? Nu găsesc punct de plecare mai realist decât nevoia normalizării relațiilor dintre națiuni care se respectă și își respectă suveranitatea. În acest caz, cum știm, în 1948, grație eforturilor proprii și ca urmare a hotărârii ONU, evreii și-au putut vedea împlinită aspirația de a restabili propriul stat pe pământul strămoșilor lor. În continuare, Israelul s-a afirmat ca forță a inovației, etalând de la început o democrație riguroasă. Într-un ocean de opoziții, țara a trebuit să poarte repetate războaie pentru a supraviețui. Cum s-a remarcat adesea, niciun soldat străin nu a participat la apărarea acestei țări pe teritoriul ei. Israelienii și-au asigurat-o. Țara evreilor și-a construit o economie și o societate dintre cele mai performante, cu brațele și mintea cetățenilor. Nicio altă țară nu s-a edificat într-un timp atât de scurt, la un nivel de competitivitate atât de înalt. Israelul beneficiază mereu de premise rare: nu are nevoie de culturalizare, fiind deja printre puterile culturale în lume, nici de universități pentru statistici, aproape șaizeci de procente dintre cetățeni având calificări temeinice, și nici de stimulente pentru inovație și patriotism, acestea rezultând în mod firesc.
Mai știm că Rezoluția nr. 181/1947 a ONU a prevăzut, pe locul Palestinei controlată de englezi, „stat arab și stat evreiesc și regim aparte pentru cetatea Ierusalimului”. În 1948, s-a și proclamat statul Israel. Uniunea Sovietică a fost la început marele protector al noului stat, în organizarea ei personalități evreiești având un cuvânt cu greutate. Apoi SUA au preluat acest rol valorificând o tradiție a ponderii evreiești aparte – în fond, părinții fondatori ai Americii citeau în ebraică, deși doar o parte erau evrei, iar contribuțiile creative ale evreilor în cultura americană contemporană sunt azi greu de egalat.
A urmat, cum se știe, un șir de conflicte între Israel și vecinii săi, dar și de acorduri. Acestea au culminat cu „Abraham Accords”, realizate sub președintele Donald Trump. Sub aceleași auspicii, a fost elaborat planul de pace Kushner – rămas, din păcate, doar la stadiul de proiect. Plecând de la axioma cheie: securitatea statului Israel, rezolvarea chestiunii palestiniene și pacea cu vecinii merg mână în mână, acest plan conține idei noi pentru cine caută soluții,
Fapt este însă și că, între timp, se trăiește într-o „societate mondială”, care a adus cu sine o rețea de interacțiuni, pe care orice stat trebuie să și-o asume. Lumea formată în anii 1990 – cu globalizare comercială, extinderea democrației liberale, deschiderea frontierelor, intensificarea schimburilor, o supraputere solitară – a intrat în schimbare. Din 2010, și-a făcut loc o geometrie variabilă a supraputerilor (Ordinea viitoare a lumii, 2017) și a început corectura globalizării. După criterii precise, în ultimul deceniu avem de a face, în privința influențării evenimentelor lumii, cu supraputeri economice (SUA, China), supraputeri militare (SUA, Rusia, China), supraputeri politice (SUA, China, Rusia) și supraputeri culturale (SUA, China, UE). Centrul economic al lumii s-a mutat din Europa, la Pacific. Deocamdată, armele nucleare țin pacea lumii, dar au intervenit perfecționări în armamente, care schimbă mai departe raporturile de forțe.
Iar în SUA, Casa Albă a fost preluată de administrația Joe Biden (2020). Aceasta a axat politica supraputerii dominante a lumii, în interior, pe „progresism”, iar, în exterior, pe teza „luptei democrației cu autoritarismul”, a lui Karl Popper (1945). Este, desigur, opțiunea unei administrații – tezaurul democrației principale a lumii de azi fiind, se știe, incomparabil mai complex. În opinia mea, John Dewey ar fi fost cea mai bună sursă de idei. În orice caz, rezultatul popperismului este azi „lumea scindată”. În Orientul Mijlociu, a crescut din nou tensiunea între nevoia recunoașterii Israelului ca stat în frontiere sigure, înțelegerea cu țările arabe și aplicarea Rezoluției cu cele două state.
Conflictul din Orientul Mijlociu este alimentat în plus de relansarea terorismului și de resuscitarea nazismului. Terorismul a îngreunat mereu și a amânat atingerea de acorduri. Este ceea ce se observă azi încă o dată. Actualul cancelar german constata că se înregistrează din nou comportamente naziste în diferite țări. Uimitor, după ce se forțează rescrierea istoriei celui de Al Doilea Război Mondial! Și după deschiderea arhivelor la Moscova, Vatican și în alte țări, care dau o imagine în detalii nouă asupra a ceea ce s-a petrecut în război!
Este conflictul din jurul Israelului în afara confruntării ideologiilor din viața de azi? Evident că nu. Se pot aduce în discuție drepturile omului, democrația, suveranitatea – care sunt, firește, valorile de referință ale modernității zilelor noastre. Și este normal ca ele să rămână! Dar nu cumva pericolele ne obligă să nu ne lăsăm în seama „confruntării politicilor partizane”, ba chiar în „conflicte civilizaționale” – cu bază adesea închipuită? Sunt de părere că este de revenit, dincolo de politici și ideologii, inclusiv de cele ale „războaielor civilizaționale” – pe care, paradoxal, azi le aplaudă nu țări aflate în fruntea democrației și civilizației, ci persoane și grupuri cu orizonturi înguste – la a-i aborda pe oameni ca ființe, fiecare în căutarea unei vieți cu sens.
Cum se poate ieși totuși din conflictul de azi din Orientul Mijlociu?
Nu se poate evita luarea în seamă a cel puțin două situații într-un fel paradoxale. Bunăoară, superioritatea militară a Israelului este netă pentru oricine judecă lucid. Dar tendințele demografice și relația cu lumea arabă din jur fac să nu existe nici aici vreo soluție militară care să fie durabilă. Dreptul istoric al evreilor de a avea propriul stat în țara strămoșilor lor este categoric. Dar rămânerea în organizarea actuală, cu Cisiordania și Gaza așa cum sunt, va genera tensiuni. Pe plan larg, ponderea muslimilor în populația lumii crește.
Aceste fapte nu se pot contesta. Spus direct, nu se întrevede o soluție durabilă fără cele două state prevăzute deja în Rezoluția din 1947, la care cele părțile au și convenit la un moment dat, la Oslo, Camp David și în alte locuri, și fără cooperarea regională. Păstrarea și extinderea „Acordurilor Abraham” este de fapt parte a oricărei soluții, iar de garanția supraputerilor va fi strictă nevoie multă vreme.
Are mare importanță opinia populației din Israel. Din ceea ce ne spune BBC, peste 62% dintre intervievați sunt de părere că acest conflict nu ar trebui escaladat. Opinia presei israeliene este în favoarea aflării alternativei la conflictul continuu.
Are mare importanță și opinia palestinienilor. Nu este o altă cale spre aplicarea Rezoluției ONU și spre pace decât discuția între cei implicați.
Dreptul la apărare al Israelului este incontestabil, ca al oricărei alte națiuni ce și-a format un stat demn între statele lumii! De aceea, pentru orice om care procedează rațional, asigurarea păcii în jurul Israelului este un imperativ. Și aceasta din multe rațiuni.
Să luăm un exemplu. Sunt mai multe religii organizate conceptual. Nimeni, însă, destul de informat, nu poate contesta poziția Israelului în ordinea revelației – o revelație care a dus la civilizația rațională în lume, bazată pe libertate, dreptate, atâtea câte sunt astăzi. Unul sau altul dintre oameni poate crede sau nu crede în Dumnezeu. Unul sau altul poate crede că monoteismul este produs persan, cu Zoroastru, sau egiptean, cu cei pe care i-au întâlnit evreii la Nil, sau evreiesc, cu Abraham. Libertatea credinței este pentru fiecare om ceva de neclintit. Dar nu se poate contesta că Biblia evreiască, preluată apoi în cea creștină, mai târziu în Coran, este punctul de plecare al culturii și civilizației în care trăim. Apărarea Israelului este astfel, rațional vorbind, cauză a oricui – iudeu, creștin, muslim.
Apoi, nimeni cu capul pe umeri nu contestă superioritatea de azi a Israelului în multe privințe. Statul s-a apărat singur în fața unor forțe adesea copleșitoare. Probabil, însă, că sub privirile noastre s-a produs o altă schimbare majoră în lume: noua echipare cu armamente a statelor face ca nicio țară – exceptând, poate, supraputerile – să nu se mai poată apăra singură în eventualitatea unui atac. Probabil și că economia mondială nu poate suporta pe mai departe zdruncinăturile conflictului din Orientul Mijlociu.
Suntem în continuare confruntați cu un fapt șocant – continua contestare de către Iran a existenței statului Israel. Faptul nu se lasă tratat în treacăt. Dar, totuși, nu cred că este ceva definitiv, căci în istorie nu s-a stat mereu astfel.
Desigur, competitivitatea extraordinară a Israelului pune pe gânduri vecinii și țările din jur – ca fapt de cultură și civilizație. Dar și ascensiunea Iranului, cu străvechea sa cultură și cu dezvoltarea sa de astăzi, o face tot mai mult. Aceste situații trebuie însă gândite în profunzime, căci de reacții din invidie, teamă, răutate sau orice altă pornire, este deja plină lumea.
Neînțelegerile ultimelor decenii au făcut ca mișcările din proximitatea granițelor Israelului, ostile lui, să prolifereze. Într-o oarecare măsură și războiul din Gaza, dincolo de multipla sa condiționare, este un efect. Nu se pot anihila însă aceste mișcări fără acorduri între statele implicate.
Conflictul din Orientul Mijlociu a adunat crime oribile, ca rareori în istorie. Deciziile în urma lor rămân dificile pentru conștiința umanității – cât timp oamenii rămân oameni. Este clar că decizia politică este una, decizia militară este alta, decizia de abordare a civililor este cu totul alta. Dincolo de toate, există, însă, justiție, atât cât oamenii o fac. Cred că la ea trebuie apelat. Am în vedere o justiție evident ferită de instrumentarea dreptății, care pare că se răspândește în zilele noastre. Înlocuirea generală a recursului la arme cu justiția este condiție a oricărei rezolvări în Orientul Mijlociu.
Ce-i de făcut nemijlocit? Sunt de părere că nu va fi pace durabilă în Orientul Mijlociu și, prin implicații, în lume, fără patru pași.
Primul este lămurirea viitorului palestinienilor. În joc sunt populații relativ mari a căror voință nu poate fi ignorată. Soluția „două state” nu poate fi respinsă fără a prelungi indefinit conflictul. Iar această soluție cere imaginație și inovație – de care planul Kushner și-a dat seama. Nu putem spune că planul păcii în jurul Israelului este deja gata, dar efortul de soluții creative, asumate de părți, nu ar trebui părăsit.
Al doilea pas are în vedere faptul că, odată cu extinderea conflictului la confruntarea militară dintre Israel și Iran, ca state, acestea trebuie aduse la discuție, față în față. Doar ele pot apoi stabili împreună ce este de făcut pentru a pune capăt conflictului. Nu este nicidecum ușor, dar, ne amintim, tot într-un moment de maximă tensiune, după confruntări armate, a intervenit surpriza istorică a întâlnirii Menahem Begin – Anwar el Sadat. Ea ar putea fi repetată cu Israelul și Iranul ca actori. În definitiv, ținta împărtășită realist de toate părțile nu poate fi decât pacificarea. Știm dificultățile, dar tocmai fundamentele culturale străvechi ale celor două popoare pot alimenta o nouă abordare.
În generarea surprizei istorice salutare, Romania a jucat atunci un rol relevant. Din nefericire, la decidenții de acum din țara nosatră nu există asemenea capacitate și angajament. Dar acest angajament ar putea fi asumat de alții, din țară sau din afara ei.
Al treia pas este articularea neîntârziată a unei cooperări regionale, incluzând Turcia, Irakul, Siria, Libanul, Arabia Saudită și țările din „Abraham Accords”. Nu este pace între două state în afara păcii în regiunea lor. Nu este, cum vedem astăzi, nici pace în lume, dacă nu este pace în regiune. Până la înțelegeri mondiale, o pace regională este cum nu se poate mai utilă.
Al patrulea pas se referă la faptul că și conflictul din Orientul Mijlociu face evidentă nevoia unui aranjament de securitate al supraputerilor. O lume cu supraputeri antagonice este „lumea scindată” și a crizelor diversificate de astăzi. Se constată ușor că antagonizarea țărilor nu duce decât la conflicte – în cele din urmă militare. În definitiv, nu s-a făcut niciun pas nou în democratizare prin aplicarea popperismului de după 2020 dintr-o rațiune simplă: nu este teren mai bun pentru dezvoltare și promovarea democrației decât cooperarea internațională. (Din volumul Andrei Marga, Pacea astăzi, în curs de publicare)
Domnu’ Marga, ramaneti domle la ce stiti. Lasati chestiunea pentru cunoscatori.
Acolo nu are cum sa fie pace. Cand iei cu japca jumatate din teritoriul altei tari, si apoi continui sa acaparezi ilegal si restul terenurilor inghesuind pe cei in drept sa traiasca intr-o mica fasie, dupa care creezi o operatiune sub steag fals ca sa ai pretext sa te duci si acolo dupa ei ca sa ii extermini, nu are cum sa fie pace.
Nicu ai dreptate pe bune respect
@CIB Ciripesti aiurea. Dar, sigur, din 0 (zero) tot 0 (zero) iese.
D-le Marga ,v-ati oprit la Biblie.Un istoric merge mai departe.Inaintea Bibliei a existat cultura in acel bazin ,multe concepte biblice fiind compilarea acestor vechi idei in jurul secolului 5BC,ideile existand de cel putin cateva milenii inainte de a fi adunate tendentios.Nu puteti reduce civilizatia la dumnezeul evreiesc.Interpretarea dv sufera de amprenta politica.Istorie inseamna altceva.
Sincer, am incercat sa gasesc partea luminoasa a textului…
Am gasit insa asta:
„Dar nu se poate contesta că Biblia evreiască, preluată apoi în cea creștină, mai târziu în Coran, este punctul de plecare al culturii și civilizației în care trăim. Apărarea Israelului este astfel, rațional vorbind, cauză a oricui – iudeu, creștin, muslim.”
Deci una dintre cauzele dezastrului umanitatii trebuie aparata sub orice forma… Manipulare: nu ai voie sa contesti pentru ca atunci esti irational. HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA Cit de amuzant! Bineinteles ca se poate contesta! Si chiar trebuie facut acest lucru.
Minciuna si manipulare…Multa, foarte multa… Civilizatia si cultura care se traiesc azi sint generatoare de dezastre umanitare, de mutilari sufletesti, de instrainare si sursa a naturii agresive si pradatoare pe care aceasta umanitate, fundamentata cum spune autorul pe biblia evreiasca, a dezvoltat-o si pe care o manifesta din plin. Chiar si textul de fata este rezultatul acestui mediu cultural si de civilizatie.
Nu poate fi altfel in cazul de fata.
Sa ucizi peste 10000 de copii este o opera de „cultura si civilizatie” fundamentata pe biblia evreiasca… Asa trebuie aparat Israelul de catre evrei, crestini, muslimi.
Nu știu câți dintre noi au observat că, în momentul în care privești o fotografie sau o filmare video, dacă nu cunoști dinainte zona sau împrejurimile, nu poți stabili din ce direcție a punctelor cardinale este făcută. Fie că o privești dinspre Est sau dinspre Sud spre exemplu, aceiași imagine se prezintă în acelaşi fel ca și atunci când încerci să îți schimbi poziția sau perspectiva ca
de observator dinspre oricare altă direcție, inclusiv cea opusă. Putem face o paralelă între acest fenomen și „linia orizontului” despre care știm sigur că există doar în interdependență directă cu observatorul , nicidecum altfel, ea nefiind în sine sau prin sine, starea uneia și aceleiaşi realități precise și exacte, privită, percepută sau înțeleasă din perspectiva oricărui altui observator.
Frumos mai doineste dl.profesor.Daca lucrurile ar fi simple,daca ar putea fi simplificate-hartia suporta orice- ar fi floare la ureche PACEA.
Numai ca acolo e un razboi care dureaza de 3500 de ani de cand evreii lui Moise au fugit din Egiptul faraonic si au luat cu forta Canaanul.
Istoria retine ca Alexandru Macedon a asediat si vizitat Gaza, oras-port important la vemea respectiva, dar nu a vizitat Ierusalimul,care,acum cca 2400 de ani nu era cine stie ce
Razboiul din Levant e biblic si fara solutie,de aceea in Israel circula o butada: razboiul cu arabii nu mai poate tine mult,are deja 3000 de ani
Am făcut și fac acestă comparație pentru a arăta că, din perspectiva unei realități de tip victimă-agresor cum este și cea din articol, cele două stări sunt direct interdependente în acelaşi fel în sensul că, nu există și nu poate exista una fără cealaltă. O întreagă istorie a umanității pare să fi fost croită și clădită pe un astfel de construct ce s-a impus ca un fel de dezastru dinainte prefațat sau anunțat și imposibil de înlăturat.
Dacă, în mod voluntar sau involuntar se exagerbează starea, valoarea sau dimensiunea uneia dintre cele două stări, ea va produce efecte sau reverberații la nivelul celeilalte și invers până acolo încât cele două roluri se modifică și se transformă prin întrepătrundere și identificare reciprocă. ( ex: meciurile de box, excepție făcând doar faptul că acestea sunt supuse unor reguli dinainte stabilite, în mare parte respectate ). De aici pornind, apare o a treia stare: învinovățirea.
Domnul Marga are dreptate. Ei, dacă domnia sa ar fi ministru de externe, poate în virtutea vechilor bune relații dintre România și Israel pe de o parte si România si țările arabe plus Iran, ar putea fi aduse la masa tratativelor cele două părți. În primul rând Iran și Israel, de aici procesul de pace ar decurge mai ușor.
Nicu, mai sus aberează cu grație. De la care țară au luat evreii teritorii? Pentru cine știe istorie, evreii au trăit neîntrerupt pe teritoriul actualului Israel încă din vremurile biblice. Desigur, ponderea lor s-a redus ca urmare a nenumăratelor invazii istorice.
Există mai nou în psihologie, un concept așa numit al „manipulării prin învinovățire” care nu poate funcționa fără ca în prealabil să existe o victimă sau mai multe ori o stare de victimizare în raport cu care, vinovatul, cu sau fără ghilimele, să fie în interdependență directă. Probabil de aici și derivă sau poate deriva caracetrul său manipulatoriu. De modul cum se prezintă aceste două concepte prin oglindire reciprocă în raport cu realitatea concretă, au depins mai întotdeauna relațiile interumane și pentrucă niciodată sau doar arareori am găsit calea de mijloc dintre ele, fără să conștientizăm, probabil, am contribuit și contribuim la perpetuarea unor dezastre de neimaginat. Majoritatea stărilor vieții, sunt moștenite și suntem în mod voit sau nevoit implicați ceea ce ne face să fim atât dependenți cât și interdependenți, atât participanți cât și coparticipanți. Este greu de spus dacă există posibilitatea ruperii acestui lanț, vicios sau nu, ori dacă este la îndemâna noastră a tuturor, a unora dintre noi dar dacă totuși există și este posibilă, ușoară nu poate fi. Ideal ar fi fost probabil să o putem face prin prisma liberului arbitru însă realitatea ne-a arătat că nu se poate. Avem spiritualitatea dar nici ea nu a reușit. Mai avem politica dar și ea s-a dovedit neputincioasă ori insuficientă. Ce-i de făcut? Chiar nu știu iar ce este mai grav e că, după cum observ, mai nimeni nu știe. În ciuda tuturor cotraargumentelor, tind să cred că, în cele din urmă, inclusiv Domnul Andrei Marga va recunoaște asta.
@crocodilul sătulă: nu cunosti ‘bazele sionismului,nu mai abera
parerea mea este ca in mod individual/obligatoriu trebuie ajuns aici: libertatea, liberul arbitru, spiritualitate.
Cum fiintele umane „sint cu scopul de a fi”, cum sufletul este indistructibil, poate ar trebui sa incepem sa ne punem intrebari ce se intimpla cu memoria noastra din experientele anterioare, cum poate fi accesata si cum putem corecta traumele, fricile individuale. Spiritualitatea are raspunsuri. In niciun caz politica.
Si pentru a nu bijbii o eternitate la mormint strain sintem obligati sa dezvoltam ceea ce unii ar numi capacitati paranormale, si anume telepatia, accesibila oricarei fiinte umane, pentru ca ar fi calea comunicarii intr constiinte. Asta inseamna eliminarea minciunii si secretelor. Cel mai posibil, intr-o perspecitva de timp, educatia va incepe cu asta. Asta inseamna deplina eliberare a fiintei umane intr-un ansamblu in care fiecare constiinta devine oglinda constiintei universale. Isi poate imagina cineva un ansamblu uman de 8 miliarde de constiinte traind adevarul? Ce demonstratie de forta a frumusetii, iubirii, empatiei si altruismului…Eu da!
Conditia de baza este dezvaluri totale a ceea ce deja se cunoaste dar a fost transformate in secrete. Orice secret tinut in aceasta stare determina o alta „realitate”, paralela, bazata pe minciuna. Aici sintem, aici se opereaza cu tot felul de concepte, dogme, ideologii care nu au absolut nicio legatura cu sufletul ci cu dorinta de a manifesta controlul prin intermediul puterii.
pace, generozitate, curaj, cumpatare, compasiune, puritatea intentiei, smerenie, iubire, altruism, empatie, libertate, liberul arbitru… asta inseamna sufletul uman, asta este in nevazut dincolo de cele 5 simturi pe care cultura si civilizatia actuala cauta sa le potenteze pe orice cale posibila pentru a tine nevazutul mai departe ascuns.
neabatut in forma continuata se amplifica crimele contra umanitatii comise de Israel asupra palestinienilor in Gaza ce i-ar impiedica sa faca acelasi lucru in Cisiordania nimic sau poate declinul financiar in curs al statului care ii subventioneza incepand cu fostul presedinte lbj
Marga: „SUA au preluat acest rol valorificând o tradiție a ponderii evreiești aparte – în fond, părinții fondatori ai Americii citeau în ebraică, deși doar o parte erau evrei”
Oxford Academic: „there were no Jewish delegates to the Continental Congresses, no Jewish signatories to the Declaration of Independence, and no Jewish members of the Federal Convention of 1787” [Faith and the Founders of the American Republic, cap. 3; cauta fraza in Google]
Singurul ‘fondator’ despre care s-au facut speculatii asupra unui posibil ‘cripto-evreism’ este Alexander Hamilton (Andrew Porwancher, nu destul de fondate pentru a fi incluse in ‘consensul Wikipedia’). Chiar daca acesta ar fi cazul, nimic despre care sa scrii acasa cu mindrie: Hamilton a fost un fel de ‘Bruxellez’ de azi, manipulind nemultumirea armatei neplatite pentru a da putere de taxare Congresului (Newburgh Conspiracy), favorizind un stat federal centralizat puternic in defavoarea libertatii statelor (Federalist Papers, Constitutia) si a pus primele lespezi pe lungul drum catre o banca centrala (1913), manipulare monetara si a creditului, inceputul datoriei federale care a ajuns azi supernova. Tot el, a taxat whiskey-ul ca sursa de venit pentru functionarea guvernului, provocind prima rebeliune asemanatoare cu cele ale taranilor din Europa de azi (Whiskey Rebellion).
Hamilton s-a opus la orice inseamna populismul libertar reprezentat de Jefferson. Deci, pe gustul lui Marga – daca ar fi stiut acestea…
Articol informat, pătrunzător, responsabil. Așa ceva trebuie în discuția din țara noastră.Filosoful Marga, cum vrea să-i spunem cel care postează mai sus, are dreptate în tot ceea ce spune în articol. Cunoscătorii știu bine asta. Acel CIB bate, ca de obicei, cîmpii, crezînd că vorbele goale sunt cugetări. Sunt de nivelul lui, dar nu la propriu. Nu ai putut atinge nimic din ce a scris articolul, insule aflat iarăși în treabă! Cel care semnează Filosoful rege …nu știe și nu știe să se informeze. Multă vreme evreii, datorită persecuțiilor, nu se identificau decît ca cetățeni ai statului respectiv. Domnul Marga a pus exact că nu toți fondatorii SUA erau evrei, dar mulți erau. Toți – asta spune articolul – citeau în ebraică. Era efectul educației protestante de pe solul american de atunci.Așa că mai citește Rege autoproclamat, înainte de a te lansa, într-o discuție deloc simplă.
este interesanta promovarea lui kushner… sa fie lipsa de informatii sau barem de indeplinit?
Planul Kushner este, într-adevăr, cu idei noi, îndrăznețe, ce pot duce la rezolvarea celor trei chestiuni: securitatea Israelului, țară pentru palestinieni și acordul vecinilor. Articolul o spune bine și oportun. Antisemitismul e de obicei plin de aparențe, dar incult. Cum arăți, Zalmoxis, antisemitul caută mereu și ceea ce nu este, nodul în papură. Ceva cultură de azi nu i-ar prisosii. Ca să nu rămînă pe arătură.
pm Rabin dupa acordurile de la Oslo ce permiteau coexistenta Palestinei alaturi de statul sionist fu asasinat de cei cei care de aproape sase luni neabatut comit genocid impotriva palestinienilor in Gaza iar pe presedintele clinton l-au discreditat si impiedicat sa constranga israelul la aplicarea acestor acorduri prin plantarea unei estere numita levinsky in intimitatea acestuia chiar in casa alba planul kushner era bun doar pentru buziness nu si pentru existenta unui stat palestinian suveran golit de colonistii rasisti instalati acolo sub protectie idf si a calitatii de cetateni americano-israelieni spre pace in jurul israelului poate spre pace de cimitir
daca va intereseaza, pe netflix e un documentar interesant despre cum to’arasul kushner isi bate joc de oameni. da, mi se pare cel mai in masura sa faca un plan de pace … admirabila lume…
Sărăcie de cunoștințe ce se dă prețioasă. Sunt pe lume mulți kusheneri. Dacă așa se informează un ins atunci este clar cît de săracă-i e mintea și simțirea.
i-auziti iubitoriilor de kushner, ca israelul nu este de acord cu existatenta unui stat palestinian… de parca ar fi ceva nou… ce e nou e faptul ca netanyahu, dupa ce s-a manjit cu singe nevinovat pe maini, cere ajutorul sua sa nu lase CPI – curtea penala internatioanla sa-i acuze de crime impotriva umanitatii adica exact ceea ce au facut… eu zic ca israelul sa acuze CPI ca fiind antisemita si ca nu recunoaste holocaustul care le da dreptul sa ucida…
da, da! biblia evreiasca este cu adevarat „punctul de plecare al culturii si civilizatiei in care traim” … de fapt in cea in care traieste autorul textului de mai sus si cu care se identifica… nu e nimeni obligat sa triasca acolo unde nu vrea… asta nu intelege autorul… nu merge cu uniforme prost croite, de fapt cu orice uniforma, asa cum vrea autorul. nu mersi!
Ca de obicei, prostul care nu are nici cunoștințe și nici argumente se leagă de pantofii autorului. Asta-i nivelul. În lumea creată de Biblie trăim și azi. Se poate discuta cum, dar este altă discuție. Confunzi elementar, Zalmoxis, mintea slabă cu mintea ingenioasă, ca mersul pe jos cu civilizația și crezi că lumea s-a oprit pe loc. În loc să înveți ceva pentru mintea-ți dezlînată te bagi în ce nu ai habar și o iei pe arătura falsurilor. Ce uniforme, biet ignorant? Ți-a cerut vreodată autorul părerea? Nu vezi că vorbești singur și aiurea, cu închipuirile tale?
n-are nimic, sa fiu eu ignorant si tu cel mai destept! sa fii sanatos, @Decebale!
Zalmoxis , este un comentator cultivat , documentat . Este un cistig pt. acest forum . Decebal , este un comentator care nu aduce plusvaloare , nici nu poate fi apreciat de fapt . Necivilizat , violent verbal , se crede buricul pamintului ! Posteaza de pe multiple conturi , nici el nu stie de ce .
statele unite impreuna cu partenerul junior israel nu recunosc jurisdictia curtii penale internationale
sunt campioni la crime impotriva umanitatii dar intangibili pana cand
Cine-i cultivat știe trata subiectul. Cînd îl confundă, devine clar cine e. Plusvaloare? Față de o analiză adusă la datele chestiunii și strălucită, acest zamoxis vine cu antisemitisme prăfuite și clișee luate de unde se apucă. Ne pierdem timpul.
in continuare, pe jumatati de adevar se adauga multa, foarte multa minciuna pentru ca rolul jumatatii de adevar este de a obisnui mintea usureilor cu minciuna. este o practica curenta.
este una dintre cele mai urite forme de manipulare si din pacate se practica la greu, fie cu intentie iar vectorul este in principal mass media, fie din necunoasterea adevarului sau acceptarea minciunilor si a consecintelor secretelor ca adevar dar carede fapt au creat o cu totul alta realitate, rupta de ceea ce este.
In ceea ce ma priveste, reperele lumii mele sint extrem de clare iar ele se imbogatesc continuu. Ceea ce intra in dezacord cu ele vibrational naste semne de intrebare iar eu sint obligat sa fiu corect fata de mine insumi si sa-mi exercit liberul arbitru. Categoric ca fac si greseli. Si e normal sa fie asa.
Draga @Decebal in lumea ta e asa cum spui tu si nici macar n-am de gind sa te contrazic pentru ca nu e treaba mea sa fac asta. Tu manifesti si exprimi ceea ce estui tu. Nu eu sint responsabil pentru asta… Viata lunga si fericita!
Ceea ce am citat in prima mea postare la articol a generat un urias semnal de alarma pentru ca este o conditionare pe care o numesc deocamdata nefericita. Desi exista semne din urma care ar putea conduce spre un tipar repetitiv. Nu spun ca e bine sau e rau. Spun doar ca pentru mine se constituie intr-un mare semn de intrebare. Si il tratez fix asa cum simt eu. Iar asta e numai treaba mea! Asta e si motivul pentru care voi continua chiar daca tie sau altora nu va place.
Te bagi, mă zamoxis, în ceea ce nu ai nici cunoștințe, nici atitudinea cuvenită, nici altceva de trebuință. Pisemne că și cîștigi ceva procedînd așa. Încăpățînarea în prostie cu ciucuri nu am cum a o explica. Iau în seamă ce spui: „Categoric că fac și greșeli”. Numai că nimeni nu-i obligat să stea smirnă la unul care bate cîmpii tot timpul, dar se leagă de alții, pe care nici nu-i cunoaște, nici nu-i pricepe, în subiecte în care habar nu are. Fudulia în prostie face prostia mai mare.Nu-mi pierd vremea cu așa ceva.
pare ca incepi sa intelegi…”Numai că nimeni nu-i obligat să stea smirnă la unul care bate cîmpii tot timpul…”
cuvintele tale… deci ceea ce e valabil pentru tine, trebuie sa fie si pentru mine…
Ia-ți, Zamoaxe, un sfătuitor într-ale cititului și lasă tu subiectele serioase, că spui doar aiureli. Oricine îți poate arăta că ce zici nu are nici măcar noimă. Într-adevăr, nici cultură, nici bună cuviință, la tine. Dacă omul ți-a spus că nu are timp de tine, du-te băiete și ocupă-te de altceva. Aici suntem la comentariile unui articol documentat și deschizător de perspective, despre pacea din Orientul Mijlociu. Confunzi și aici, dar nu la ore de tratament pentru prostiile cuiva.
ceata lui pitigoi, dai intr-unul tipa doi, aoleo ce taraboi…
Tot pe arătură vegetezi, zamoaxe, dar rămîne cum am stabilit. Dacă cumva citești greu sau ai uitat, îți mai amintesc.
ai stabilit ceva? n-am bagat de seama. probabil ca ai stabilit pentru tine si inca nu constientizezi.
Te împleticești cu mintea ta confuză în vorbe goale, Zamolxis. Văd că trebuie să ți se repete de tot mai mulți. Dincolo de prostia-ți vădită, ai debitat, la un articol cultivat din care ai avea de învățat, doar antisemitisme de prost gust. Nu ai ceva de lucru? Te bagi în ceea ce se vede că nu ai știut niciodată. Visezi uniforme. De unde știi tu ce gândesc alții? Cum nu ești în stare să gândești, nu ai cum pricepe, nenicule.
ce-mi place sa scot dracii la suprafata!
ha ha ha ha ha ha ha
urmatorul va rog!
subiectele de meditatie:
– religia-dogma cine a inspirat-o si in ce scop? toata lumea se uita in sus si unii au zis sa traga foloase si s-au gindit sa-l inchida pe Dumnezeu in biserica, sa conditioneze viata vesnica de obedienta si sa numeasca viata pacat inventind pacatul orginiar …ha ha ha
– capcanele mortii – sigur vreti inspre lumina? reciclarea sufletelor pe aceasta planeta prin stergerea memoriei si reincarnarea aici departe de locurile de provenienta. cu ce scop?
– ce se afla dincolo de cele 5 simturi si pina unde poate vedea constiinta noastra, odata ce deprindem abilitatile de a deveni una cu Unitatea? vedere la distanta, telepatie, telekinezie etc.
– care sint guvernele care au semnat intelegeri cu extraterestrii si au permis rapirea de persoane pentru material genetic si ce au cerut la schimb?
– cum se face ca liderii politici, economici, militari, religiosi sint copromisi si captivii in minciuni si secrete si in plus sint inlfuentati telepatic, in principal de catre reptilieni si acolitii lor, sa ia anumite decizii care produc dezechilibre fundamentale, razboaie si de cind acestia sint implicati in actiuni directe indreptate impotriva pamantenilor?
– cum se face ca oamenii sint tinuti pe aceasta planeta in sclavie si sint deposedati de memorie si abilitatile considerate paranormale desi le sint la indemina? cum putem face sa le redobindim schimbind radical sistemul de educatie?
si lista poate continua…
pentru oamenii liberi: MANIFESTATI LIBERUL ARBITRU, CONSTIENTIZATI SI MANIFESTATI SINELE VOSTRU PENTRU CA ACOLO SE AFLA PUTEREA VOASTRA!
pentru sclavi, compasiune…dar si speranta ca isi pot depasi conditia…
Nimic din ceea ce vrea sa se ascunda in intuneric nu are o putere autentica a sa proprie…
desi mi-ati cenzurat comentariul reiterez nu exista nimic „antisemitic” nici in litera nici in spiritul comentariului lui „Zalmoxis”
Pisemne că la Săftica este de purtat discuția. Altfel incultura și incoerența sunt suflul. Vai de cap cînd se bagă unde nu are pregătirea necesară pentru subiect.
Vi se vede confuzia, băieți! Puneți mîna pe carte căci aici este discuția la un articol, excelent scris, despre Pace în jurul Israelului. Pacea are premise istorice, politice, culturale, pe care articolul le discută la obiect. Pacea se discută azi relativ la mai multe locuri din lume. Este foarte bine că unii oameni de cultură reiau, după antecesori de mărimea lui Rousseau, Kant, această temă vitală a păcii. În articol e vorba de pace în jurul Israelului. Absolut firesc și foarte bine argumentat. Nu e discuție despre religie, moarte etc., cum își închipuie mai sus și înțelege acest Zamoxis. Nu au nici o legătură cuvinte lui mari („liber arbitru”, „acțiunile extratereștrilor asupra pămîntenilor” etc.) cu ce se discută în articol. Fac și eu recomandarea ca cel care nu pricepe ce se discută în articol să-și ia un ajutor să-i explice. Altfel vorbe în vînt, dacă nu cumva vorbe vinovate.
necunoastere, minciuna, manipulare????
„În Orientul Mijlociu, actualul conflict militar a început, știm bine, cu atacul organizației Hamas asupra Israelului, din 7 octombrie 2023, și s-a amplificat continuu, ca un conflict între state din regiune.”
oficialii israelului pe linga faptul ca au fost avertizati de egipteni inainte de producerea atacului, erau ei insisi constienti si informati de faptul ca Hamas va ataca si nu au facut abolult nimic pentru a-i opri, ci si-au sacrificat populatia. Ce se gindeasc netanyahu si barnea (mossad) ? sa lase sa se intimple! De ce? pai in actualul climat cu rusia peste ucraina poate e momentul oportun sa faca curat in Gaza, sa-i puna pe fuga pe palestinieni, pornind din pozitia de victima ataca de crudul Hamas. adica, ca mai mereu in istoria de cel putin 2000 de ani fericirea unora se construieste pe nefericirea altora pentru ca majoritata vrea sa aiba si nu sa fie.
tocmai s-a publicat un articol in care trump se ia de netanyahu spunind ca stia ca acel atac va veni. si mai spune ceva: ca trump nu e de acord cu existenta a doua state separate israel, paelstina. deci planul ala de pace al lui kushner, cu bucati de terenuri pe sub care se construiesc tuneluri de legatura etc. e hirtie igenica. sau cu alte cuvinte proiectul imobiliar al lui kushenr poate avea sorti de izbinda in Gaza. probabil ca o sa mi vedem un atac hamas ca sa existe motivul pentru a curata Gaza de tot, prin exterminare sau stramutare. adica un fel de maghiari… acelasi comportament. chiar, o fi vreo legatura intre fin-ugri si al 13-lea trib ?
intrebare despre manipulare: biblia evreiasca sau care o mai fi ca bag de seama ca-s multe, spune ca evreii au plecat din egiptul bombardat de domane doamne al lor, cu lacuste, cu boli cu foc pina l-a determinat pe unu Moise (pe care evreii insisi il cam iau l-a misto in sensul de e un fel de fantoma istorica) sa-i adune (ca lacusta, boala si focu loveau unidirectional, nu-i asa) si sa o ia la picior spre un loc anume. cum se face ca nicio biblie nu spune cum au ajuns evreii in egipt ca scalvi ca sa se intoarca de unde au plecat. ca sa te intorci la ceea ce este al tau trebuie sa fi plecat din acel loc pe care-l pretinzi cu drept de mostenire istorica. ori biblia vorbeste doar de un singur sens: dinspre egipt… oricum, munca asidua de a confrima literatura -biblia – cu fapta -arheologia, se pupa ca nuca-n perete… nu iese deloc! asta inseamna ca balivernele sint vindute de catre diversi ca si adevar. care sa fie scopul?
nu exista cuvinte mari. exista suflete sarace si minti asemenea care nu le pot cuprinde.
decebal, dan, om liber, istoric
va pup, va iubesc!
nu va impacientati, nu plec nicaieri. apreciez grija voastra!
Vorba vine, cînd confuzul nu-in fudul, nu-i prost destul.
@
Zalmoxis spune:
03 mai 2024 la 7:33
necunoastere, minciuna, manipulare????
ar mai fi fost de mentionat si uciderea israelienilor prinsi in „friendly fire” de concetatenii lor inarmati etc etc etc am vazut ca nimeni nu a contestat faptele expuse in acest comentariu al dvs. probabil ca „partea intunecata a lunii” relativ la cele intmplate inca nu a ajuns in biblioteca pentru a fi consultabila de detractorii dvs
Zamoxis nu are nevoie de detractori, mă 9.11. Se detractează singur. Ceva cultură v-ar face pe amîndoi să citiți și să observați că în articolul de aici, întitulat Pace în jurul Israelului, este – vi s-a spus repetat – discuție despre pace în jurul Israelului, nu despre istoria generală. Articolul expune o concepție asupra păcii de care e nevoie. Asta nu încape în mintea voastră. Istoria lumii nu încape nici ea decît pentru niște proștii în căteva pagini. Se pare că nu doar mintea, ci și burta vă e goală. Și invers.
Decebbale , cred ca esti ultimul om care are dreptul sa indemne pe cineva sa se cultive . Citeste ce dejectezi in jalnicele tale postari , si vei intelege si singur .
Vorbe goale, ca de obicei, biet ignorant @decebal. Du-te, nene, la cultivare la școala elementară. Că sunteți simbtiași ai prostiei este prea vizibil. Un om normal la cap nu debitează prostii cu ghiotura.
in articol nu se discuta deloc despre pace . se argumenteaza favorabil despre cit de indreptatit este guvernul israelian sa-si faca mendrele pe spinarea altora. nu degeaba intreg orientul mijlociu este o rana deschisa. se imbraca, in cuvinte nepotrivite, o presupusa intentie de pace neasumata de catre statul israel.
mainstream cu rol de nufarul…
de ce bal? de ce spital…
Un om normal la cap observă, când vrea să comenteze, ce-și propune un articol. Nici un articol pe lume nu discută infinit de multe chestiuni. Doar prostul bate cîmpii cu infinitul.De aceea, ce se spune un articol depinde și de cel care îl citește. Cînd acest cititor are în cap putregaiurile lui, iese ce se vede. Aici un antisemitism costumat în clișee. Ca să nu mai luăm în seamă porția de schizo pe care o trădează zamoxul în încropeli ce se văd.
Decebbale ( istoric sic ), este parerea lui Zalmoxis si are acest drept ! Cealalta, este parerea autorului si este dreptul lui ! De ce trebuie sa-ti pui tu poalele in cap ca o tiganca ? Gros obraz ai bai omule !
Bă, nene, și pisica are o părere. Nu poți să i-o iei, mai ales cînd are și ea nevoie de ceva. Dar asta nu înseamnă că la un articol Pacea în jurul Israelului, atât de cultivat și îndrăzneț, contează pisica în nevoile ei. Unde-i cap, se fac distincții.Mai ales că sunt de bun simț. Pesemne că sunt prea grele pentru Zamoxis.