Unii vor un divorţ rapid ca să-şi vadă de treburi, alţii tergiversează pentru că nu au un plan B şi le convine căsnicia, unii speră într-o împăcare.
Aşa şi cu Brexitul. Lumea se aştepta ca a două zi, după ce rezultatul referendumului a fost clar, David Cameron să se prezinte la Bruxelles cu o cerere de ieşire din UE, în conformitate art. 50 din Tratatul de la Lisabona. Nu s-a întîmplat astfel.
Am avut doar o declaraţie din partea lui prin care a amînat cererea de ieşire pînă în septembrie, cînd va fi înlocuit la conducerea Partidului Conservator şi a guvernului. A pasat gestul definitiv succesorului său. Nu a vrut să rămînă în istorie ca liderul politic care a scos UK din UE. Nu e un titlu de glorie.
Acum avem alte declaraţii şi mai îngrijorătoare care mută momentul activării art. 50 şi mai departe. Favoriţii în cursa pentru postul lui Cameron, Theresa May (ministrul Afacerilor Interne) şi Michael Gove (ministrul de Justiţie) au declarat că nu vor declanşa procedurile de retragere din UE mai devreme de sfîrşitul anului 2016!!! De fapt ar trebui să ne gîndim la 2017, se pare.
Asta încurcă foarte tare socotelile celor 27 rămaşi în UE. Trebuie să-şi amenajeze repede funcţionarea proprie în noile condiţii. Fără art 50 şi ieşirea UK din UE rămîne încurcată rău şi nu îşi poate lua deciziile. Întîrzierile aduc pagube foarte, foarte serioase economice şi politice.
UE a devenit, după 23 iunie, prizoniera UK. Deşi au inventat fair-play-ul, britanicii nu sunt deloc fair-play în această situaţie. Ca să nu zic mai rău, că joacă murdar.
Alt scenariu ar fi că Londra – dacă tot dă semne că nu vrea să plece – să recunoască situaţia, să renunţe la rezultatul referendumului şi să revină alături de ţările europene. Proceduri există, referendumul este consultativ. Parlamentul poate răsturna rezultatul, parlamentarii sunt reprezentanţii legitimi ai electoratului britanic.
Liderii UK au făcut marea prostie să aţîţe în campanie pe unii împotriva celorlalţi, pro/anti-Brexit. Asta nu ar fi trebuit să se întîmple dacă există raţiune, dar de unde raţiune la politicieni. Ei înţeleg doar puterea lor personală. Discursul lor ar trebui să se poarte în jurul temelor care unesc oamenii. E foarte uşor să îi dezbini, iar rezultatele sunt mereu incalculabile, fac foarte mult rău.
Din nefericire, referendumul a fost efectul unor lupte interne la Londra pentru putere şi influenţă, nu a avut nimic de a face cu UE. Aceste jocuri trebuie să le plătească cineva. Liderii britanici vor să scape ieftin la vopsea şi fac în aşa fel încât să paseze notă de plată europenilor. Unfair!
E aşadar un divorţ greu, nu unul uşor cum şi-au imaginat unii, mai ales partizanii Brexit-ului. Sunt prea multe dosare de rezolvat, timpul prea scurt. Ce îi ţine în loc pe liderii britanici, indecişi, este necunoscutul, incertitudinea viitorului Marii Britanii în afara UE.
Încotro UK!?, se întreabă mulţi. Şi nimeni nu are un răspuns.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.