Încetarea acumulării de capital, automatizarea și informatizarea, precum și schimbările climatice ar putea pune punct capitalismului și economiei de piață în nu mai mult de patru decenii, consideră trei reputați profesori (Immanuel Wallerstein, Randall Collins și Craig Calhoun), ale căror eseuri pe această temă au fost strânse în volumul ”Mai are capitalismul un viitor?”, a cărui ediție franceză a fost lansată recent, scrie La Tribune.
Capitalul care nu se mai acumulează
Immanuel Wallerstein, istoric și sociolog la Yale University, este foarte direct: ”Este imposibil să ne imaginăm cum capitalismul își va putea continua drumul. Dispariția sa va avea loc peste patru decenii”. Potrivit acestui cercetător, niciun sistem istoric nu este etern. Neîncetata căutare a acumulării de capital, esența sistemului capitalist, a ajuns într-un punct mort. ”Ciclul de creștere s-a încheiat, acum mergem către regresie”, a sintetizat Wallerstein.
El arată că rentabilitatea cvasimonopolurilor, necesare pentru a acumula un volum suficient de capital, îi va detemina pe alți actori să intre pe piață. Cum aceste monopoluri presupun condiții mai favorabile angajaților (pentru a se evita încetarea producției), costul mâinii de lucru crește, iar profiturile capitaliste se vor reduce. Aceste cvasimonopoluri sunt astfel distruse ”într-un mod sau altul” de concurență. Urmează apoi un război al prețurilor care este in beneficiul consumatorului, dar care, în cele din urmă, face ca producătorul sa iasă în pierdere.
Delocalizările industriale ar putea limita creșterea prețurilor? Ele nu mai sunt într-atât de rentabile nici măcar astăzi, arată Immanuel Wallerstein. Financializarea nu constituie nici ea o soluție, pentru că ”ea nu sporește capitalul, ci îl transferă de la un capitalist la altul. Nici măcar capitaliștii nu ma vor așa ceva”, spune profesorul Wallerstein.
Automatizarea și informatizarea distrug locurile de muncă
Randall Collins, profesor de sociologie la Pennsylvania University, îmbrățișează teoria „robotului distrugător”. El este sigur că mașinile și automatizarea vor duce la dispariția economiei de piață. ”Așteptăm ca acest lucru să se întâmple în secolul XIX, dar atunci distrugerea locurilor de munca din sectorul industrial a fost compensată de crearea de locuri de muncă în servicii”. A fost doar o amânare a momentului fatidic. Acum, informatizarea elimină clasa de mijloc mai repede decât a făcut mecanizarea cu locurile de muncă din industrie. Informatizarea afectează în special munca în domeniul administrației ”și distruge astfel locurile de muncă ale clasei de mijloc”. Aceast fenomen va dura 40 de ani, ”ținând cont că procesul de distrugere a început în anii 1990”, spune sociologul, care lansează și o profetie: ”Capitalismul se va prăbuși prin 2045”.
Randall Collins încearcă să demonteze și câteva contraargumente la teoria sa. Teoria ”distrugerii creatoare” a lui Schumpeter? Ea este inaplicabilă în cazul informatizării, pentru că aceasta din urmă nu va fi urmată de crearea de noi locuri de muncă. Dezvoltarea zonelor care nu sunt atinse de automatizare? Nici aceasta, pentru că ”piețele claselor de mijloc sunt aproape unificate prin tehnologiile de comunicație”. Mai mult, globalizarea a început să decimeze locurile de muncă ale clasei de mijloc: exemplul gulerelor albe din India care lucrează în domeniul internetului. Statul nu va putea să facă nimic, pentru că tocmai el este cel care creează cele mai multe locuri de muncă în administrație.
Lovitura de grație: catastrofele climatice
Potrivit lui Craig Calhoun, sociolog, director al London School of Economics, un alt fenomen care va provoca mutații în sistem va fi cel al schimbărilor climatice. Pentru el, poluarea și distrugerea mediului vor avea un preț enorm pentru generațiile viitoare. Una peste alta, acumularea de capital va fi amenințată de distrugerea ”mediului său natural”. Ea depinde de materiile prime, de mijloacele de subzistență ale populației și de capacitatea cesteia de a suporta ”costurile degradării mediului”, care ”nu afectează piața, dar sunt o povară pentru societate”. Resursele sunt limitate, în timp ce capitalismul se sprijină pe principiul unei extinderi permanente.
Soluțiile găsite până acum nu schimbă nimic. Inovația a dus la creșterea duratei de viață a materialelor, dar aceasta necesită energie care provine din resurse tot mai rare. ”În paralel, mediul a ajuns să fie monedă de schimb”, arată sociologul, dând exemplul comerțului cu permise de poluare. ”Toți cei care nu poluează dincolo de o anumita limită vând cotele altor poluatori, care pot sa polueze astfel mai mult”. Pe de altă parte,tehnologiile verzi nu furnizează un volum de energie care să facă față cererii. Pentru Craig Calhoun, extracția de petrol și gaze de șist este o soluție parțială și temporara, iar aceasta va provoca noi crize ecologice…
Randall Collins arată cum catastrofele naturale vor da o lovitură capitalismului. Chiar dacă acesta va fi supraviețuit anului 2010, autorul estimează că în acea perioadă vor avea loc catastrofe devastatoare pentru omenire: inundații și deplasari masive de populație. Va apărea un flux de refugiați care vor crea concurență pe piața muncii, ”vor diminua șansele majorității angajaților” și nu vor face ”decât să agraveze criza economică”. Iar ”locurile de munca verzi”, dacă vor fi create, nu vor fi suficiente, pentru că riscă ele însele să cadă pradă aceleiași informatizări și automatizări.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.