Povestea adevărată a dezastrului CIM Krivoi Rog

Combinatul de Îmbogăţire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog (CIM Krivoi Rog), ridicat lângă localitatea Dolinska – Ucraina, reprezintă cea mai mare investiţie externă a României din toate timpurile. Specialiştii spun că statul român ar avea de recuperate de la vecini circa 2 miliarde de dolari (cu tot cu dobânzi) în contul participării la ridicarea combinatului fantomă. Deşi am rămas cu buza umflată, guvernele Boc continuă pomparea banilor în acest mamut, fără să urmărească recuperarea lor. În ciuda mult trâmbiţatei crize, conducătorii lasă investiţia la cheremul jefuitorilor. Nu există vinovaţi, ba chiar nu mai există nici măcar documentele în baza cărora s-a derulat această complexă şi costisitoare investiţie externă. Cel puţin aşa cred securiştii care au ascuns arhivele sensibile ale Departamentului de Comerţ Exterior şi ale MAE. „Convenţia Multilaterală” semnată de ţările CAER în anul 1983 dovedeşte că la data aceea România nu era în cărţi pentru construcţia CIM Krivoi Rog.

În septembrie 2011 se împlinesc 25 de ani de participare a României la derularea unei afaceri pe teritoriul Ucrainei, de circa 3,2 miliarde $ (calculat la nivelul anilor ’80).

„De 20 de ani cheltuim cu Krivoi Rog, încercăm să asigurăm paza, iar acest lucru este de multe ori ineficient. Eu am trimis corpul meu de control acum câteva săptămâni să facă un inventar. Într-adevăr, dacă nu se ia o decizie în momentul de faţă, totul se depreciază, se fură şi va trebui să luăm o decizie”, declara anul trecut fostul ministru al Economiei Adriean Videanu. Ei bine, în ciuda declaraţiilor premieră ale unui înalt oficial român (care recunoştea deschis că cea mai mare investiţie externă românească este jefuită), a crizei generalizate şi a reducerilor masive de personal, guvernul Boc continuă să finanţeze jaful de la buget.

Ani la rând am încercat să aflăm pe ce bază se fac finanţările către Krivoi Rog. Mai precis, am încercat să punem mâna pe documentele de bază ale afacerii CIM Krivoi Rog. De fiecare dată, instituţiile statului român au ocolit subiectul, aruncând în ochii opiniei publice câteva documente încheiate cu Ucraina după 1990 (după dizolvarea URSS), fără a explica cum îşi asumă această ţară un contract extern derulat încă din anii ’80 de Uniunea Sovietică. Care este baza legală prin care s-a semnat Protocolul de modificare al Convenţiei Bilaterale româno-sovietice din 05.05.1994 prin care, practic se anula ” Convenţia dintre Guvernul R.S. România şi Guvernul U.R.S.S. privind colaborarea la construirea CIM Krivoi Rog, semnată la Moscova, la data 29.12.1986″. Dacă această convenţie a fost anulată vreodată. Înalţii funcţionari publici din ministerele responsabile cu marea investiţie şi chiar miniştrii au căutat să ascundă documentele iniţiale ale CIM Krivoi Rog, mai ales convenţiile semnate cu Uniunea Sovietică. Responsabilii afacerii s-au schimbat, ministerele s-au rotit, întrebările au rămas fără răspuns. Ministerul Economiei ne trimitea la Ministerul Afacerilor Externe şi invers. În cele din urmă, aveam să aflăm că cele mai importante documente ale CIM Krivoi Rog erau secretizate (firmele participante la investiţie au documentele în regim de secret de serviciu, unele nu sunt publicate sau pur şi simplu au dispărut !), ca mai toate marile tunuri economice date de urmaşii Securităţii după ’89. Ca urmare, degeaba ne adresam autorităţilor române, pentru că cererile presei erau aruncate ala coşul de gunoi de securiştii din Departamentul de Comerţ Exterior sau din MAE. Să fie vorba despre neprofesionalism sau o fi chiar rea credinţă?

Iată lista documentelor de referinţă ale afacerii CIM Krivoi Rog cerute de-a lungul anilor de presă autorităţilor române:

1. Extern

Convenţia Multilaterală – URSS, Cehoslovacia, RDG, Ungaria (România?) – 1983

Convenţia Bilaterală Interguvernamentală – Româno-Sovietică – dec. 1986

Contractul de Antrepriză semnat cu URSS cu termen de punere în funcţiune (TpF) – 12.07.1987

Protocol la Contractul de Antrepriză semnat cu Ucraina cu TpF – 20.06.1996

Protocolul de modificare a Convenţiei Bilaterale Româno-Sovietice – 05.05.1994

Alte protocoale aditionale semnate după 05.05.1994

Convenţia interbancară şi de şedere.

2. Intern

NOTA DE FUNDAMENTARE – exemplare dispărute!!!! – cuprindea avize tehnice, comerciale, de eficienţă şi POLITICE

Decret 156/iunie 1987 – fundamentat pe Decretul Consiliului de Stat 242/1974, nepublicat în Monitorul Oficial şi Decretul 138/1976

Legea 95/ 1993

Alte acte normative (legi, ordonante, ordine) cu conţinut de derulare operativă.

Participanţi la Combinatul de Îmbunătăţire a Minereului de Fier de la Krivoi Rog – KGOKOR Dolinskaia

Ucraina – 56,7% (include şi cota RDG de circa 11%)

România – 26,7%

Slovacia – 16,2%

Bulgaria – 0,4%

COTA DE PARTICIPARE reprezintă cantitatea de pelete angajată a fi preluată din producţia combinatului, după punerea în funcţiune, nu cota de participare în finanţare. La nivel de STE (proiect tehnic), deoarece România nu realiza cota de 26,7% (respectiv 3 milioane de tone pelete pe an timp de 10 ani), din valoarea combinatului şi a obiectelor social-culturale, s-a obligat să vireze în contul diferenţei (circa 148 milioane ruble transferabile) utilaje şi echipamente altor combinate metelurgice din fosta URSS (inclusiv Ucraina) prin contracte de comerţ exterior.

Blocuri ridicate de români – peste 2.000 de apartamente, şcoli, spitale, anexe, bulevarde etc. la Dolinska în cadrul aceluiaşi contract

Schema afacerii CIM Krivoi Rog

Convenţie Multilaterală

Convenţie Bilaterală

Contractul de Antrepriză

– combinatul propriu-zis

– obiecte social-culturale

– locuinţe

Contractul de Comerţ Exterior pentru livrări utilaje şi echipamente altor combinate decât Krivoi Rog

– livrări pentru beneficiari din Ucraina

– livrări pentru beneficiari din fosta URSS, alţii decât Ucraina

„Documentele oficiale, care au stat la baza investitiei Romaniei la CIM Krivoi Rog, au fost publicate in Monitorul Oficial, la momentele respective. Depozitarul originalelor este Ministerul Afacerilor Externe.

Cu deosebita consideratie,

Biroul de Presa

al Ministerului Economiei si Finantelor „

– nota MEF Nr. 433001/7iunie 2007

” Referitor la documentele solicitate, menţionăm că :

Decretul Consiliului de Stat al RSR 242/1974 – nu este publicat

Decretul nr. 156/1987 – nu este publicat

Legea 95/1993 – anexăm textul de lege publicată în M.O. Nr. 5/12 ianuaire 1994

Convenţia Multilaterală ( URSS, RDG, RSR, UNGARIA, UCRAINA) din 20 octombrie 1983 – nu deţinem date cu privire la ratificarea şi publicarea acesteia de către partea română

Convenţia Interguvernamentală româno-sovietică – decembrie 1986, ratificată prin Decretul Nr.93/1987 – nu este publicată

Contractul de Antrepriză semnat cu URSS în data de 12.07.1987 (cu termen de punere în funcţiune 1990) – ratificat prin Decretul Nr. 93/1987 – nu este publicat

Protocolul de modificare al Convenţiei Bilaterale româno-sovietice din 05.05.1994

Anexăm textul H.G. Nr. 219 din 18mai 1994, publicată în M.O. Nr. 144 / 7 iunie 1994

Protocoalele adiţionale semnate după data de 05.05.1994, Convenţia interbancară şI de şedere, Nota de fundamentare a Combinatului de îmbogăţire a minereurilor acide de la Krivoi Rog nu apar în evidenţele MAE.

Cu stimă,

Corina Vinţan

Direcţia Comunicare „

nota MAE nr. A1/560/29 decembrie 2006

Specialiştii spun că autorităţile române ascund documentele

de bază ale afacerii Krivoi Rog pentru că „semnarea Protocolului de modificare a Convenţiei Româno-Sovietice cu Ucraina la 05.05.1994, s-a făcut fără încheierea în prealabil a unui document cu Rusia, urmaşă declarată şi recunoscută a URSS”. Drept consecinţă, nici Rusia, nici Ucraina nu recunosc ca datorie, utilajele livrate altor combinate metalurgice decât cele din Ucraina. Este vorba de suma de 93,4 mil. Rbl. Tr. (ruble transferabile 1984) adusă la zi prin dobânzi, la cursul 1 Rbl. Tr. = 1,1266 $, este de cca. 250 mil.$. Pierderi la bugetul României. Deasemenea, în ceea ce priveşte relaţia cu Ucraina, nu există o convenţie interbancară care să acopere Convenţia Bilaterală.

Nimeni nu a văzut protocolul Ruso-Ucrainean ( invocat verbal în tratative ) conform căruia investiţiile reciproce pe teritorii extra-statale sunt proprietatea statului unde sunt amplasate. Aşa-zis-ul Protocol Zero. Ca urmare, din punct de vedere legal, Convenţia Româno – Sovietică este încă activă. După ce am pus mâna pe cel mai important document al CIM Krivoi Rog, Convenţia Multilaterală semnată de ţările CAER în 1983, noi am descoperit cu stupoare că, iniţial, România nici măcar nu era luată în calcul pentru participarea la derularea investiţiei.

Povestea CIM Krivoi Rog a început cu şedinţa CAER din 1983, în care s-a semnat prima Convenţie Multilaterală. În capul mesei, din partea URSS, stătea un kaghebist bătrân numit Rosenstrach. După perdele, undeva în spatele tuturor, trăgea cu urechea H, fost ofiţer SD în cadrul Direcţiei de Informaţii Externe române, trecut în rezervă imediat după fuga şefului său Ion Mihai Pacepa. Prezenţa fostului securist la şedinţa CAER nu era întâmplătoare. H, trimis în producţie, la UzinExportImport SA, una dintre firmele folosite de Securitate pentru investiţiile externe, avea să joace un rol important în ecuaţia banilor prăpădiţi de România în afacerea CIM Krivoi Rog.

Delegaţiile participante erau din: Republica Socialistă Bulgaria, Republica Populară Ungară, Republica Democrată Germană, Uniunea Sovietică, Republica Socialistă Cehoslovacia şi Republica Socialistă România. Nu se ştie de ce, în textul Convenţiei Multilaterale, România nu apare decât o singură dată, într-un mic tabel, deşi, în cele din urmă s-a ales cu o halcă semnificativă din marele nimic.

Rus de origine evreiască, Rosenstrach văzuse multe la viaţa lui. În timp ce specialiştii din ţările participante se ciondaneau pe cate o halcă din viitorul combinat, Rosenstrach aţipea în capul mesei. Ochii i se închideau. Barbia îi cădea în piept, iar obrajii pufăiau regulat. Din când în când, câte un „papagal” mai gălăgios îl făcea să tresară. Aşa era protocolul, „Fratele cel Mare” trebuia să asculte ce au de spus şi ceilalţi, pentru a da măcar senzaţia de parteneriat şi democraţie. Apoi, sătul de atâta garagaţă, kaghebistul mormăi ameninţător „Tiha ! ( Linişte ! )”. În sala de consiliu se auzea musca. Cu un gest ferm către scribul din dreapta sa, nacealnicul kaghebist zise : „Pişete ! (Scrie ! )”. şi fără să ţină seama de ce s-a discutat cu delegaţii ţărilor frăţeşti, Rosentrach dictă textul Convenţiei Multilaterale ce a stat la baza contractului de construcţie a CIM Krivoi Rog ( KGOKOR pe ruseşte ).

„Convenţie Multilaterală

Privind organizarea cooperării in vederea construirii pe teritoriul URSS a Combinatul de Imbogatire a Minereurilor de fier acide de la Krivoy Rog Guvernele Republicii Populare Ungare, Republicii Democrate Germane, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Socialiste Cehoslovace, denumite în continuare „Părţile Contractante”, dorind să dezvolte în continuare cooperarea economică în interesul tuturor ţărilor implicate, in scopul redresarii capacităţii de productie în scădere, în valoare de 4,4 milioane de tone în transfer de metal în anii 1981-1990, cu ajutorul carora o perioada indelungata de timp are loc transferul materiei prime minereu de fier catre tarile SEV, si de asemenea datorita posibilei cresteri a ofertei acestei materii prime, ca urmare a disponibilitatii Uniunii Sovietice de a oferi depozitele de minereu de fier corespunzatoare au incheiat urmatorul acord multilateral.”

Convenţia Multilaterală, cel mai important document referitor la CIM Krivoi Rog, semnat de ţările CAER la data de 1983, ţinut la secret de autorităţile române de mai bine de un sfert de secol.

Aşa au vrut muşchii lui Rosenstrach. Delegaţii ţărilor frăţeşti au semnat documentul. Ce puteau să facă ? Afacerea CIM Krivoi Rog începuse.

După semnarea convenţiei multilaterale, pe 20 oct. 1983 la Berlin, Ungaria s-a retras. În locul ei, România s-a repezit ca ursul la miere şi s-a ales cu un procent de 26,7 % din investiţie. Imediat, s-a alăturat şi Bulgaria. Convenţia bilaterală URSS – România s-a semnat în decembrie 1986. Convenţia bilaterală cu Bulgaria a fost semnată în 1988.

În mod ciudat, în cel mai important document al investiţiei, România nu este prezentă decât la -articolul 3-, în marginea unui tabelaş, cu menţiunea CPP 47, ca şi cum nu ar fi fost luată în calcul.

În loc de concluzie

După 1990, toate ţările participante la construcţia CIM Krivoi Rog s-au retras. Mai puţin Slovacia (ca parte a Cehoslovaciei) a cărei contribuţie este nesemnificativă şi România care a continuat să pompeze bani în acest sac fără fund. Specialiştii în comerţ exterior care cunosc problema CIM Krivoi Rog spun despre continuarea participării româneşti la CIM Krivoi Rog, că este susţinută artificial în scopul jafului şi îmbogăţirii unor firme şi persoane. Afacerea Krivoi Rog nu a mai interesat pe nimeni după 1997. În vârful piramidei au fost aşezaţi numai amatori, activişti politici promovaţi administrativ. Structurile de conducere şi subordonare unică a derulării contractului au fost distruse din prostie, din oportunism, din calcule de destabilizare comercială şi din ignoranţă. Lipsa unei derulări externe ferme a dus la catastrofă. Serviciile secrete au ştiut că o gaşcă de interese au îndepărtat de la derularea externă, meseriaşi intransigenţi, promovând haosul şi lichelismul. Toate intervenţiile făcute de specialişti la Ministerul Industriilor şi Comerţului, pentru reglementarea regimului juridic al Convenţiei şi pentru aducerea profesioniştilor în derularea externă, au fost ignorate. Serviciile speciale au primit informaţii complete şi din timp, privind lucrul de pomană, fără o pregătire logistică comercială, fără o pregătire minimă a tratativelor. Presa centrală a atras atenţia de nenumărate ori că investiţia a rămas la cheremul jefuitorilor. Au lipsit cu desăvârşire măsurile comerciale ( sub aspect juridic ), de recuperare necondiţionată a sumelor datorate de ruşi şi ucraineni. Nu s-a verificat sinceritatea şi corectitudinea celor puşi să conducă tratativele de partea României. Serviciile speciale, ministerele şi antreprenorii poartă cea mai mare vină pentru gaura de sute de milioane de la buget. Au ştiut totul, au fost informate. Au fost complici la decapitarea derulării externe pe CIM Krivoi Rog.

Eduard Ovidiu Ohanesian

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.