EXPLAINER | Cu declarațiile de avere la vedere, misiune imposibilă pentru clasa politică. Cine e vinovat, cine are dreptate

De mai bine de un an, politicienii întorc privirea când vine vorba de legea privind declarațiile de avere. De pe 29 mai 2025, de la decizia CCR, nici Guvernul, nici Parlamentul nu au rezolvat eliminarea obligativității ca ele să fie publicate. Să nu ne ascundem după deget, decizia Curții Constituționale le-a picat multor politiceni mănușă. Acum, strânși cu ușa de PNRR, politicienii fac același balet binecunoscut. Ar vrea să mulțumească și Comisia Europeană și să ia banii, dar nici nu ar vrea să renunțe la statutul privilegiat de a nu da socoteală pentru averi și pentru firmele la care sunt acționari.

Declarații de avere și interese, tot la secret. Intriga

Pe 21 iulie, ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu, a depus în Parlament proiectul legii integrității, care modifică atribuțiile ANI. Proiectul e un jalon din PNRR, trebuie adoptat până la finalul lunii august. Predoiu a preluat un draft rămas de la fostul ministru Radu Marinescu. L-a discutat într-un grup de lucru cu PNL, USR și UDMR. PSD a refuzat să participe la aceste consultări.

Diferența dintre cele două variante nu e atât de mare pe cât lasă să se înțeleagă disputa publică. Ambele păstrează declarațiile de avere nepublice. Niciuna nu propune revenirea la sistemul de dinainte de decizia CCR din 2025. Marinescu propusese totuși un document nou – o declarație de interese financiare. ANI ar fi publicat doar praguri valorice, fără sume exacte. Această componentă a fost eliminată din varianta trimisă în Parlament de Predoiu.

În Parlament, a pornit un tăvălug de declarații politice în care principalii actori s-au acuzat reciproc de ținerea declarațiilor de avere la secret. Până la urmă, lucrurile s-au lămurit. Marinescu încercase să rezolve problema pe jumătate. Predoiu a fost însă strâns cu ușa să elimine chiar și această palidă prevedere cu pragurile valorice. Dar cine l-a strâns cu ușa? Pe surse și din jumătăți de declarații, opinia publică a putut deduce că este vorba despre UDMR.

Ce au spus politicienii despre declarațiile de avere și de interese

Cătălin Predoiu – Acest demers de a depune la Parlament propunerea legislativă în forma respectivă are, așadar, semnificația deblocării unei situații de stat care amenința să conducă, prin inacțiune, la pierderea unui jalon din Planul Național de Redresare și Reziliență, chiar dacă în cadrul proiectului există amendamente care nu reflectă fidel viziunea mea juridică asupra unor instituții juridice cuprinse în proiect.

Andrei Molnar, deputat UDMR, la Snoop – A fost o problemă privind constituționalitatea publicării declarațiilor de avere, există o decizie CCR în acest sens. Am considerat că ar fi bine să evităm o altă problemă de constituționalitate când vorbim de publicarea declarației de interese financiare. În proiectul prezentat de Ministerul Justiției exista această prevedere. A fost modificat în baza celor discutate în grupul de lucru. UDMR a adus niște amendamente, care au fost acceptate de Ministerul Justiției.
Radu Marinescu – Așa ca sa fie clar : introducerea in proiect a posibilității de a nu sancționa cu interdicția ocupării funcției publice conflictul de interese cu prag de un salariu minim brut (un fel de OUG 13 administrativ pentru conflictul de interese), nereglementarea unei formule de publicitate a declarațiilor, extinderea „dezincriminarii” conflictului de interese prin modificarea Codului administrativ și altele de același fel sunt opțiunile actualului guvern!

Decizia CCR. Ce interzice și ce nu

Neconstituțional parțial

Art.3, (2) Declarațiile de avere se întocmesc pe propria răspundere și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei nr. 1.

Acest articol, spune CCR, este constituțional, în măsura în care cel care depune declarația de avere nu este obligat să-și asume răspunderea pentru declarațiile soțului/soției sau ale copiilor.

În măsura în care Parlamentul nu îl pune în acord cu decizia CCR, însă, articolul nu mai poate fi aplicat. Deci, în momentul de față, vidul legislativ face că demnitarii, aleșii și funcționarii să nu fie obligați să treacă în declarația de avere bunurile rudelor de gradul I.

Fără declarații de avere la vedere

Alte două articole declarate neconstituționale integral sunt articolul 6, aliniatul 1, litera d și articolul 12, aliniatul 6. CCR elimină total obligativitatea ca declarațiile de avere să fie la vedere. Nu mai există niciun control public asupra lor.

Art 6, alin. 1, lit. d Asigură afișarea și menținerea declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a instituției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii olografe. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituției și a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestora și se arhivează potrivit legii.

Art. 12, alin. 6 Agenția asigură afișarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a Agenției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, a adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se mențin pe pagina de internet a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestuia și se arhivează potrivit legii.

În motivarea privind declarațiile de avere, CCR a lăsat o portiță

Curtea a admis totuși că interesul public pentru declarațiile de avere ale celor aleși este legitim. Nu și în cazul celor care dau examen pentru o funcție publică. Așadar, directorii unor instituții publice ar putea scăpa de controlul public al averilor, dacă NU sunt numiți politic.

În schimb, dacă ar exista voință politică, legea ar putea fi modificată astfel încât aleșii și demnitarii numiți politic să fie din nou obligați să publice declarațiile de avere.

„Curtea reține că, în principiu, persoanele care au, potrivit legii, obligația de a depune anual declarații de avere sunt fie numite în respectivele funcții, prin concurs/examen, fie numite printr-o decizie politică a unei autorități ori alese prin vot de către cetățeni.

În cazul acestora din urmă, datorită caracterului electiv al funcției deținute sau a naturii deciziei politice de numire, Curtea consideră că este justificat un control al publicului, pe considerentul că persoana respectivă a fost propulsată într-o funcție de demnitate publică prin alegere sau numire politică (a se vedea, în acest sens, și Decizia de inadmisibilitate din 25 octombrie 2005, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Wypych împotriva Poloniei).

În schimb, în ceea ce privește funcțiile obținute prin concurs/examen o astfel de expunere publică nu își găsește justificarea, din moment ce, așa cum s-a arătat, există posibilități legale pentru evaluarea declarației de avere depuse.”

Cum au profitat politicienii prin tăcere

Politicienii au profitat la maximum de decizia CCR privind declarațiile de avere. În 2025, declarațiile de avere pentru 2024 nu au mai fost depuse la vedere. Foarte puțini au acceptat să fie în continuare transparenți. Cei mai mulți au răsuflat ușurați.

În plus, deși a existat o inițiativă pentru a pune legea în acord cu CCR, ea au fost ținută la sertar.

La cinci luni distanță de la decizia CCR, în octombrie 2025, la Parlament a fost depusă o inițiativă legislativă care să pună în acord legea privind declarațiile de avere cu deciziile CCR.

Propunerea modifica articolul 3, aliniatul 2, astfel încât cel care depune declarația de avere să nu fie obligat să-și asume răspunderea și pentru bunurile soțului sau ale copiilor.

„Art. 3, (2) Declarațiile de avere se întocmesc pе propria răspundere şi cuprind drepturile şi obligaţiile declarantului, potrivit anexei nr. 1.”

Textul actului normativ depus aducea schimbări și în cazul articolului care elimina obligativitatea publicării declarațiilor de avere.

Art. 6, d) asigură afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a instituției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea numelui și prenumelui soțului/soţiei, precum şi ale copiilor aflați în întreținere, adresei imobilelor declarate, cu excepția județului și a țării unde sunt situate, adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii olografe.

Inițiativa legislativă, îngropată prin sertarele Parlamentului

Inițiativa parlamentarilor are o istorie interesantă. Ea a fost depusă în octombrie, la Senat. După o lună, conducerea Senatului a decis că e de fapt de competența Camerei Deputaților ca primă cameră sesizată. Așa că a ajuns la deputați abia în decembrie, când a primit aviz de la Comisia pentru Drepturile Omului.

Au venit sărbătorile și proiectul a fost dat uitării. Discutat în Comisia de Administrație în februarie 2026, proiectul a primit aviz negativ. În martie a trecut tacit de Camera Deputaților și a ajuns la Senat, unde proiectul a fost îngropat. S-ar putea trage două concluzii.

Când se plâng că legiferează guvernul mai mult, parlamentarii ar trebui să-și revadă „performanța” privind cele mai importante și sensibile teme legislative. Nu era musai să îmbrățișeze propunerile USR. Puteau veni cu alte inițiative sau puteau lucra pe cea depusă deja și o puteau îmbunătăți.
Când nu există voință politică, propunerile legislative pot fi îngropate cu anii, fără nicio responsabilitate din partea tuturor partidelor din Parlament, indiferent de culoare. Când e voință politică, proiectele trec chiar și în câteva zile de la depunere. Am mai dat acest exemplu. În aceeași zi, Camera Deputaților și Senatul au adoptat proiectul de lege prin care data alegerilor generale se stabileşte prin lege organică, cu cel puţin 60 de zile înainte, scria Spotmedia, în 2020.

Istoria unei instituții pe care nu a vrut-o niciun politician, dar UE ne-a băgat-o pe gât

Nașterea ANI, instituția care stochează și verifică declarațiile de avere și de interese, are o istorie oricum zbuciumată. Înființată cu greu în 2007, fără niciun entuziasm din partea politicienilor români, ci doar la presiunea UE, instituția a fost atacată mereu din toate părțile.

Legea a fost adoptată de Guvern în vara lui 2006, dar a durat aproape un an să fie adoptată de Parlament. Din 2008 au început atacurile repetate la adresa legii, prin sesizări la Curtea Constituțională.

În 2010, o decizie a CCR i-a tăiat din elan și atribuții. A admis mai multe excepții de neconstituționalitate, una dintre ele ridicată de medicul Șerban Brădișteanu.

ANI, ghimpele din coasta politicienilor. Declarațiile de avere, o obligație de care au încercat mereu să scape

România Curată scria la acea vreme despre dosarul care a dus până la urmă la slăbirea atribuțiilor Agenției Naționale de Integritate.

„ANI a cerut instanței, pe 15 septembrie 2008, confiscarea sumei de aproximativ 4 milioane de euro aparținând medicului Serban Bradisteanu, bani ce ar fi fost obținuți în perioada 2000-2004 în care acesta a fost senator PSD.

După verificarea declarațiilor de avere ale lui Bradisteanu, ANI a constatat o diferență vădit nejustificată între averea dobândită și veniturile realizate în mod legal de fostul senator PSD.

Procesul de la Curtea de Apel dintre ANI și Brădișteanu a fost suspendat pe 16 iunie 2009, când CAB a admis excepția de neconstitutionalitate a Legii ANI, invocată de avocata lui Bradisteanu, Alice Draghici, și a suspendat procesul.

Pe 14 aprilie 2010, CCR a declarat neconstituțională o mare parte din prevederile Legii nr 144/2007, suspendând practic activitatea ANI, lucru criticat în raportul pe justiție al Comisiei Europene din iulie 2010.”