”La 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului obișnuim să privim ca un lucru firesc falimentul moral al comunismului sovietic, precum și slăbiciunea sa geopolitică. Este greu acum să ne amintim cât de seducător era marxismul și cât de înfricoșătoare era puterea sovietică”, scrie George Friedman într-un articol publicat de agenția pe care a fondat-o, Stratfor.
Pentru generațiile trecute, școlite la marile universități, marxismul nu era o forma exotică de despotism oriental, ci o explicație persuasivă a lumii și a funcționării ei, precum și un imperativ moral îmbrățisat de mulți studenți. Majoritatea marxiștilor din ceea ce se numea Noua Stângă au adoptat această viziune mai mult pentru că era o modă. Un mic segment al Noii Stângi, în special în Europa și cu sprijinul serviciilor sovietice, a trecut la acțiune și și-a asumat si riscuri, asasinând, răpind și detonând bombe în încercarea de a-și atinge obiectivele politice. Primii aveau curaj, în timp ce ultimii erau cinici.
Marxismul a devenit o ideologie a tinerilor, o ideologie care celebra superioritatea morală. Iar tinerii au fost forța motrice a revoluțiilor europene începând din 1789.
Uitându-mă la fotografiile manifestațiilor din timpul căderii Zidului Berlinului observ că tinerii au fost cei care s-au ridicat primii. Nu am fost în Berlin în acele zile însă fusesem înainte și Berlinul era motorul marxismului. Astăzi sunt sigur, atât moral, cât și statistic, că mulți dintre cei care celebrau căderea Zidului erau marxiști.
Căderea Zidului Berlinului a distrus în buna parte teoria marxistă. Cele mai mari visuri ale Iluminismului s-au stins. Tinerii marxiști din Berlin, dezorientați de o istorie care le contrazicea visele, au obținut slujbe la Siemens sau Deutsche Bank și poate la Bruxelles. Americanii au spus că au învins și era oarecum de înțeles să spună asta, atât timp cât strategia de a nu face nimic și de a aștepta căderea URSS este permisa în de regulile geopoliticii. Iar imperiul s-a spart în bucăți mai mici ce nu mai pot fi reasamblate, în ciuda unui lider căruia îi place să se vadă drept un Stalin, dar în realitate nu este decât un Brejnev mai bine îmbrăcat.
Cel mai important lucru care s-a întâmplat în acea zi și care nu trebuie uitat este că Germania s-a reunificat. Din 1871, Germania unită a fost o problemă pentru Europa. Este prea productivă pentru ca cineva să poata concura cu ea și prea nesigură pentru a putea trăi cu ea alături. Aceasta nu mai este o chestiune de ideologie; ține de geografie și cultură. Tinerii și tinerele care dădeau jos zidul susțin acum austeritatea în Europa și nu acceptă să-și asume responsabilitatea pentru ineficacitatea restului Europei.
Căderea Zidului Berlinului în urma cu 25 de ani a fost un semn de exclamare al istoriei, care a pus capăt unei ideologii și unui imperiu. Nu a pus capăt istoriei, ci a reînnoit un puzzle care nu a dat pace Europei începând din 1871. Ce va face mai departe Germania și ce va face restul lumii cu Germania?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.