Victor Ponta şi Angela Similea se delimitează de Andrei Pleşu

Premierul Victor Ponta îi mulţumeşte actorului Radu Beligan pentru susţinerea acordată cu ocazia celei de-a treia lansări la alegerile prezidenţiale, care a avut loc sâmbătă, pe Arena Naţională din Bucureşti.

Într-o postare pe Facebook, candidatul PSD în algerile din această toamnă scrie că a primit „ca pe un dar uimitor vestea” că este susţinut de Radu Beligan.

Ponta foloseşte acest prilej pentru a comenta un atac lansat de filozoful Andrei Pleşu tocmai la adresa susţinerii la care se referă premierul.

„Citesc si nu-mi vine sa cred ce cuvinte va sunt adresate public de catre oameni care sunt datori sa va respecte. Va cer iertare pentru tot ce trebuie sa indurati astazi. Va cer iertare si din partea celor care si-au mai gasit o tinta fiindca nu pot trai altfel decat incercand sa doboare valori”, scrie Ponta pe pagina personală de Facebook.

Actori şi cântăreţi în apărarea lui Radu Beligan

Cu o zi în urmă, un grup de artişti trimiteau o scrisoare deschisă în care își exprimă îngrijorarea față de ceea ce numesc „atacul nedrept” pe care Andrei Pleșu l-ar fi lansat la adresa lui Radu Beligan „doar pentru că marele nostru actor a îndrăznit să aibă și să exprime public o opinie și o opțiune politică diferită”.

Semnatarii scrisorii, actorii Florina Cercel, Adela Mărculescu, Marin Moraru, Costel Constantin şi soliștii Dida Drăgan, Angela Similea, Adrian Daminescu și Florin Apostol, îi solicită lui Andrei Pleșu să-i ceară scuze lui Radu Beligan.

Fragmente din scrisoarea – publicată de ziarul Adevărul – a fostului consilier prezidențial al lui Traian Băsescu:

”Eram încă un fraged licean, cînd vă admiram pentru talentul dumneavoastră. (…)

Ceauşescu era „cel care ascultă respiraţia ţării”, „cel care a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, inerţie, stagnare, nepăsare, imposibilitate”, „cel care se odihneşte de o muncă prin altă muncă”, exponentul „a ceea ce e mai bun în noi”. Cu astfel de „alese şi înflăcărate” omagii, era inevitabil să deveniţi un „oficial”, membru al Comitetului Central şi deputat al Marii Adunări Naţionale. Îmi spuneam, totuşi, că aşa erau vremurile, că acesta era preţul pe care trebuia să-l plătiţi, pentru a susţine eficient instituţia teatrului românesc: stabilitate administrativă, protecţie ideologică, turnee (de succes) în străinătate etc. Au făcut şi alţii la fel, poate cu mai puţin zel şi cu mai puţin „talent”. (…).

Mai tîrziu, am aflat, nu fără amărăciune, că aţi avut stupefianta idee să reclamaţi autorităţilor o producţie regizorală a lui Liviu Ciulei: „o crimă pentru actul de cultură în sine” – suna verdictul dumneavoastră. Dar am fost, mereu, gata să uit. Poţi regreta derapajele unor mari spirite, le poţi amenda, dar nu poţi să le excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Performanţa rămîne, în sine, valabilă. (…)

În 1990, un grup de mari actori ai Teatrului Naţional (printre care regretatul Gheorghe Dinică) au venit la Ministerul Culturii pentru a cere demisia dumneavoastră. Era, într-adevăr, greu de acceptat ca cineva care, în ianuarie 1989, încă se risipea în linguşeli partinice să rămînă în continuare „şef”. Prin urmare, am răspuns pozitiv solicitării cu pricina. Vă preţuiam încă destul ca să cred că pierderea unei lumeşti şefii nu vă va afecta. (…)

Din păcate, întregul eşafodaj, cu greu întreţinut, al admiraţiei mele s-a fisurat deunăzi, în urma unui „incident” în aparenţă minor. Aţi simţit nevoia, la vîrsta dvs., la statura dvs., să vă legaţi numele de un caraghios. Spectrul „stadionului” de tip coreean a reapărut în biografia dvs. într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica. Asta înseamnă că m-am înşelat. Că, înainte de 1989, nu aţi negociat util, sacrificîndu-vă de dragul teatrului, ci că ceva inexplicabil vă atrăgea în sfera puterii, oricît de pătată era ea. Ca şi acum. Puterea talentului dvs., puterea minţii dvs. nu vă satisfăceau. Ca şi acum, voiaţi să fiţi în preajma celeilalte puteri, oricît e ea de trecătoare prin comparaţie cu puterea prestigiului dvs.(…) profesional. Voiaţi, ca şi acum, să fiţi mai curînd pe scena ştabilor, decît pe aceea a colegilor dvs.(…)

Calibrul dvs. merita un amurg mai nobil.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.