Blocuri cu două fațade în București. De ce locatarii intră dinspre alee, iar magazinele dau spre bulevard

Fără o regulă unică

Amplasarea intrărilor în spatele blocurilor nu a fost impusă printr-o regulă generală, scrie bucurești.ro. Totul a depins de proiectul fiecărei clădiri, de locul în care a fost ridicată și de organizarea ansamblului din care face parte, iar accesele secundare apăreau în arhitectura bucureșteană încă dinainte de comunism.

Vitrine spre bulevard, scări spre alee

De-a lungul bulevardelor aglomerate, parterul multor blocuri a primit funcțiune comercială, cu magazine, farmacii și alte servicii. Soluția avea un rost practic. Dacă spațiile comerciale câștigau vizibilitate și puteau fi accesate direct de pe trotuar, locatarii intrau în clădire pe o alee mai ferită de agitație.

Așa s-a ajuns ca unele blocuri să aibă două fațade cu roluri diferite. Spre oraș sunt orientate vitrinele și fluxul intens de trecători, pe când spre interiorul ansamblului dau scările de acces, aleile și spațiile verzi.

Modelul nu s-a generalizat. Multe blocuri obișnuite au intrarea chiar din stradă, la fel cum unele clădiri mai vechi se accesează prin curți interioare, motiv pentru care locul ușii nu ajunge, singur, pentru a data o clădire sau pentru a afla după ce principii a fost construită.

De la casa care are curte la ansamblul de blocuri

În Bucureștiul de altădată, locuințele se organizau pornind de la stradă și de la parcela fiecărui proprietar. Casele își aveau propria curte, iar imobilele cu apartamente puteau include pasaje și curți interioare.

Lucrurile s-a schimbat odată cu ridicarea marilor ansambluri de locuințe. Blocul nu mai era gândit ca o construcție de sine stătătoare, ci ca piesă a unui cartier în care aleile, zonele verzi, magazinele și școlile erau planificate laolaltă.

Anii ‘50 au purtat amprenta urbanismului sovietic, vizibilă în ansamblurile construite în cvartale. Mai târziu, arhitectura modernistă a încurajat o dispunere mai liberă a blocurilor, înconjurate de spații verzi și legate între ele prin alei pietonale.

Diversitatea acestor proiecte și felul în care locuirea colectivă a transformat orașul sunt documentate în cercetările Studio Zona despre locuirea bucureșteană din anii `50, arată sursa citată.

Sistematizarea din 1974

Adoptarea Legii nr. 58 din 1 noiembrie 1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale a marcat un moment important pentru transformarea Capitalei.

Actul normativ fixa principii pentru folosirea terenurilor, densitatea construcțiilor, regimul de înălțime și organizarea circulației, cu scopul de a dezvolta planificat localitățile și de a utiliza spațiul cât mai eficient.

„Legea nu impunea intrările prin spate”, precizează sursa citată, dar actul normativ a făcut totuși parte din cadrul de planificare din care au rezultat ansamblurile dense și șirurile de blocuri de pe marile artere.

În anii ‘80, sistematizarea a schimbat din temelii unele zone ale Capitalei. În anumite cartiere, blocurile și bulevardele noi au luat locul caselor și străzilor vechi, modificând legătura dintre locuință și spațiul public.

Din curtea proprie, în spațiul dintre blocuri

Mutarea din casă la apartament a însemnat pentru multe familii mai mult decât o schimbare de adresă. Locul curții a fost luat de alei, de spații verzi și de locuri folosite de zeci sau sute de vecini.

Multe familii au câștigat astfel acces la utilități și la dotări moderne, dar au devenit și mai dependente de spațiile comune.

Scara blocului, aleea și terenul dintre clădiri au intrat în viața de zi cu zi.

Această schimbare a fost analizată și într-un studiu al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” dedicat locuirii colective și spațiilor comunității.

O soluție mai veche decât comunismul

Nu toate intrările secundare pot fi puse pe seama regimului comunist. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, unele clădiri din București aveau accese separate pentru locatari, pentru personalul domestic sau pentru activitățile gospodărești.

Dacă în unele locuințe mai vechi accesul separat reflecta ierarhii sociale, în multe blocuri comuniste intrarea dinspre interiorul ansamblului servea organizării circulației și separării funcțiunilor.

Ce a mai rămas din planul inițial

Ocolul făcut azi pentru a ajunge la scara blocului urmează, uneori, un traseu gândit de arhitecți cu câteva decenii în urmă. Între timp, o parte dintre alei au fost transformate în parcări, zonele verzi s-au micșorat, iar logica inițială a ansamblurilor se mai poate recunoaște cu greu.

„Intrarea din spate nu este o particularitate exclusivă comunistă, dar poate spune multe despre felul în care Bucureștiul a fost proiectat și transformat în a doua jumătate a secolului XX”, conchide bucurești.ro.

Citește și: Cum ar putea schimba clădirile industriale abandonate fața Bucureștiului