Aplatizarea, obstacolul principal
Alexandru Dozsa, restauratorul care a lucrat la refacerea artefactului, a explicat că procesul a intrat în etapa finală și că deformarea coifului, pe care a considerat-o problema cea mai serioasă și mai complicată, a fost rezolvată. Când a ajuns la el, obiectul era turtit, după ce trecuse printr-o traumă puternică, a arătat specialistul.
O tehnică folosită pentru prima dată
Dozsa a descris metodele drept experimentale, pe motiv că nu le mai aplicase niciodată până acum. Fiecare corecție a formei a fost obținută prin presarea piesei între două mulaje, realizate dintr-un material termoplastic, unul pe interiorul coifului, celălalt pe exteriorul lui.
Mulajele au păstrat conturul obiectului și au asigurat o suprafață de contact cât mai mare, astfel încât metalul să poată fi adus dincolo de zona de plasticitate, după care se produce deformarea, a explicat restauratorul.
Replica din colecția muzeului, folosită ca reper
Luni, piesa a fost prezentată într-o formă apropiată de cea originală, a precizat Dozsa. Înfățișarea coifului de dinaintea jafului este cunoscută doar din fotografii, iar dimensiunile exacte au fost măsurate abia după furt, a arătat specialistul.
Principalul ghid în restaurare a fost o replică din colecția MNIR, identică ca formă generală cu originalul, dar cu o marjă de eroare, pentru că și această copie a fost la rândul ei deformată.
De ce piesa nu revine la forma absolut inițială
Mihaela Simion, director adjunct al MNIR, a mai spus că furtul a devenit parte din anamneza coifului. Păstrarea unui astfel de episod în istoria unui obiect este o practică general-universală, valabilă pentru orice piesă de muzeu, iar trecutul spectaculos al coifului cuprinde acum și acest moment dramatic, a mai spus Mihaela Simion.
Din acest motiv, a precizat Simion, „aducerea la forma absolut inițială nu este un standard de bună practică”.
Costul restaurării, scăzut din asigurare
Directorul MNIR, Cornel Ilie, a anunțat că lucrările au costat „câteva zeci de mii de euro”. Suma va fi dedusă din valoarea totală a asigurării, aflată în prezent în seiful Guvernului României, iar după încheierea restaurării, foarte curând, acești bani vor trebui returnați, a explicat el.
Expus din 15 ianuarie, cu împrumuturile atent cântărite
Publicul va putea vedea Coiful de la Coțofenești la MNIR începând cu 15 ianuarie. Referitor la eventuale împrumuturi ale piesei de patrimoniu, Cornel Ilie a avertizat: „Orice itinerare a lui în străinătate va fi analizată foarte, foarte serios”.
Brățara lipsă, următorul obiectiv
Viceprim-ministrul Marian Neacșu a apreciat că revenirea coifului în muzeu a justificat toate eforturile și a mulțumit Poliției, Jandarmeriei, Parchetului General, specialiștilor și reprezentanților Ministerului Culturii pentru recuperarea lui.
Neacșu s-a declarat bucuros că revede unul dintre simbolurile de prim rang ale vechii culturi românești și că acesta va putea fi expus din nou. „Nu vom precupeți niciun efort să recuperăm și brățara care nu este încă în patrimoniul nostru”, a subliniat oficialul.
Jaful de la Muzeul Drents
Coiful și trei brățări dacice au fost furate pe 25 ianuarie 2025 din Muzeul Drents, cu puțin înainte de închiderea expoziției dedicate Daciei. Piesele fuseseră împrumutate muzeului olandez de MNIR.
Hoții au folosit explozivi ca să forțeze intrarea, au spart vitrinele și au luat obiectele. După jaf, făptașii au fugit și au abandonat o mașină incendiată.
În zilele următoare au fost făcute mai multe arestări, însă comorile nu au putut fi localizate multă vreme. Cazul a devenit unul dintre cele mai mari furturi de artă din Țările de Jos din ultimii ani.
La peste un an de la jaf, coiful și două dintre brățări au fost găsite și aduse înapoi în România. A treia brățară lipsește în continuare, iar Parchetul olandez a precizat că suspecții nu o pot restitui, fără să ofere o explicație.
Ultima etapă a restaurării
Lucrările nu s-au încheiat, iar coiful nu poate fi încă așezat în poziția lui obișnuită, a arătat Alexandru Dozsa.
„Coiful încă nu poate fi expus în poziția lui normală din cauza obrăzarului desprins și nu are stabilitatea necesară pentru a putea fi expus în acest fel. El prezintă deformări în zona din față, unde sunt ochii, și în zona din spate, care, la fel, îi dădea un aspect oval.
În acest moment, el este foarte aproape de forma inițială, dinaintea furtului, și pot spune că această etapă a fost încheiată. Rămâne, ca ultimă etapă, reatașarea obrăzarului și ranforsarea anumitor fisuri care existau, restaurate deja, intervenite în acest moment, dat jos absolut tot din intervențiile vechi și reintroducerea lui în circuitul expozițional”, a mai spus Dozsa.