Criza bancară din Cipru afectează într-o oarecare măsură şi sistemul bancar din România, mai exact circulaţia monetară privată din România. Ca o comparaţie, cutremurul de la Nicosia afectează într-o mică sau chiar foarte mică măsură teritoriul României. Însă ar trebui să ne temem de replicile care ar putea urma.
O scurtă recapitulare. Sistemul bancar din Cipru este aproape de colaps – şi asta din cauza mai multori factori: criza economică globală, supraevaluarea unor active, dar şi supradimensionarea sistemului bancar din statul insular. Un membru atipic al Uniunii Europene, Cipru este cunoscut ca un paradis fiscal pentru posibilitatea de a înregistra firme offshore. Termenul se referă la o entitate comercială înregistrată în afara graniţelor ţării în care îşi desfăşoară activitatea. Prin zonă offshore se înţelege o ţară sau un teritoriu cu un regim de înlesniri fiscale, care limitează accesul la informaţiile despre operaţiunile financiare efectuate prin această zonă. Cipru este una din aceste zone, dar nu este unicul stat din Uniunea Europeană cu astfel de condiţii bancare. Olanda şi Luxemburg oferă şi ele astfel de posibilităţi.
Pentru a încheia acordul de suplimentare a unui împrumut cu zece miliarde de euro stabilit cu UE şi FMI, guvernul cipriot a anunţat că va reţine până la 80% din depozitele constituite la banca Laiki, care va fi lichidată, şi până la 60% din economiile depuse la Bank of Cyprus. Planul iniţial prevedea taxarea tuturor depozitelor, indiferent de banca la care au fost constituite sau de posesor – însă a fost abandonat. Acesta este cutremurul de care vorbeam. Acum urmează efectele lui.
În România sunt prezente două bănci cipriote: Bank of Cyprus, care, conform BNR, deţine circa 0,7% din totalul activelor deţinute de băncile prezente în România. Această bancă este înregistrată în Cipru şi activează pe piaţa locală ca sucursală – deci se supune reglementărilor cipriote. A doua bancă, Marfin, deţine circa 0,6% din totalul activelor bancare din România şi este înregistrată aici ca persoană juridică, fiind sub reglementările BNR. În bani, Bank of Cyprus are în România active de circa 700 de milioane de euro, în timp ce Marfin, de 500 de milioane dintr-un total de circa 83,5 miliarde de euro, cât a reprezentat la sfârşitul anului trecut totalul activelor bancare din România.
Cine sunt cei afectaţi. Bineînţeles, primii afectaţi sunt oamenii de afaceri români care au preferat să lucreze cu firme offshore înregistrate în Cipru. Acum ei riscă să piardă toate beneficiile pe care le-au obţinut în anii precedenţi. Asta dacă au bani în conturi, pentru că dacă conturile sunt goale sau sumele sunt puţin importante, pierderile vor fi nesemnificative. Apoi mai sunt românii care au depus bani la termen în agenţiile locale ale Bank of Cyprus. Dobânzile erau mari, peste piaţă, aşa că tentaţia a fost mare. Reprezentanţii Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB) încă nu au o estimare a numărului sau valorii totale a conturilor de economii deschise în România la Bank of Cyprus. Eugen Dijmărescu, preşedintele FGDB, ştie că sunt astfel de situaţii, dar nu a dat un ordin de mărime al fenomenului. ”Deponenţii din România au venit la nişte condiţii de dobândă şi au avut în faţă toate prevederile contractuale”, a spus acesta. Adică un fel de ”cine a riscat va pierde”. Un maxim-maximorum de pierdere care s-ar putea înregistra la nivel naţional pe cazul Bank of Cyprus este exact valoarea activelor, adică 700 de milioane de euro – dar este aproape imposibil să se întâmple asta. Dramatic pentru cei care au mers cu banii în mână la ghişeul băncii să-i depună pentru o dobândă de 5% la euro, probabil un risc calculat pentru oamenii de afaceri care au optat pentru lucrul cu firme offshore, aproape nimic la nivelul întregii economii.
Marfin Bank nu intră în acest calcul întrucât este înregistrată în România ca subsidiară a băncii-mamă din Cipru, aşa că Banca Naţională a României are la dispoziţie anumite pârghii pentru a controla situaţia. La fel şi Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.
Dar urmează replicile de după cutremur. Acestea ar putea lua o formă cu adevărat periculoasă nu doar pentru România, ci şi pentru celelalte state din Uniunea Europeană sau din întreaga lume: crearea unui precedent. O ”naţionalizare” a banilor privaţi depuşi în bănci private sau de stat ar putea părea o idee bună şi pentru alte state, în contextul în care foamea de bani a tuturor guvernelor este un fapt de notorietate. Sub justificarea creşterii ”inegalităţii” dintre averi (de exemplu, în SUA, 92% din bani sunt în posesia a 5% din populaţie), supraimpozitarea depozitelor bancare cu cote de 40-60-80% nu ar părea o idee foarte proastă pentru mase – oricum nu ele sunt vizate. Un fel de nouă impozitare a ”capitaliştilor lacomi şi răi”.
Un prim pas spre asta a făcut deja Rusia. Guvernul de la Moscova a anunţat că nu va ajuta investitorii care au pierdut bani în Cipru ca urmare a crizei bancare. Vicepremierul rus Igor Shuvalov a motivat decizia guvernului rus prin intenţia Moscovei de a combate transferul capitalurilor către centrele financiare offshore. Şi nu sunt puţini în această situaţie. Reuters estimează că oligarhii ruşi ar deţine aproximativ 19 miliarde de euro în băncile cipriote. Ei sunt suspectaţi că spală bani prin intermediul sistemului financiar cipriot.
Nu este însă cazul României. Aici se învârt mult mai puţini bani, oligarhi nu prea există, iar cei care tind către un astfel de statut au preferat Olanda sau Insulele Virgine Britanice ca soluţie offshore.
Până la urmă, lecţia crizei din Cipru ar putea fi următoarea: o firmă offshore este ca o umbrelă; te poate scuti de taxe şi impozite, păstrează confidenţialitatea asupra acţionariatului sau protejează activele în caz de sechestru. Dar, fiind vorba despre un instrument bancar în esenţă, este o umbrelă pe care banca ţi-o oferă pe timp însorit şi ţi-o ia înapoi când începe ploaia. Cel puţin aşa arată acum criza din Cipru.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.