De ce e necesar bruiajul pe destinul financiar într-o ţară democrată? E absurd să ascunzi de populaţie negocierile cu FMI şi deciziile convenite cu contabilul tău public. Doar dacă situaţia e gravă… În 9 decembrie 2013, guvernul Ponta are un an, plus 6 luni de rodaj anterior alegerilor la care USL a obţinut 70% din încrederea românilor. Anterior, matricea deciziei de vot a fost mereu alegerea dintre două rele a celui mai mic. Dar când votul ajunge la 70% din voinţa românilor şi aceştia au impus USL-ului ţinte concrete: ”dreptate până la capăt”, ”locuri de muncă – dezvoltare”, ”salvarea sănătăţii şi învăţământului”, ”combaterea corupţiei şi evaziunii”, nu poţi să-i minţi cu clişeul demagogic al moştenirii grele de la PDL! E drept, votul a fost şi o pedeapsă virulentă a izvorului răului – Băsescu, dar flegma populară servea politicii ”radical altfel” a USL… Bilanţul general e dezolant: economia merge prost, scandalurile politice nu mai acoperă, prin manipulare, criza care se (re)agravează, banii nu vin la buget fiindcă corupţia şi evaziunea rămân la nivel ridicat şi focarele de conflicte sociale care mocnesc par să devină incendii de la vânturile şi frigul iernii. Zornăitul banilor de la bugetul de stat ”sună” la un an de guvernare ca pe vremea regimului Băsescu. De la economie, muncă, dezvoltare, agricultură etc. banii se duc către ministerele de forţă, cu care se cârpeşte cât de cât stabilitatea prin reprimare şi ameninţare şi se întinde pelteaua spre alegerile din 2014.
Recent, la răscroirea (rectificarea) bugetară, Ministerul Muncii a pierdut cel mai mult: 520,4 milioane lei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice: 315,1 milioane, Ministerul Mediului: 178,1 milioane, Transporturile: 134,3 milioane, Economia: 62,2 milioane, Sănătatea: 54,5 milioane, Agricultura şi Dezvoltarea Rurală:46,9 milioane, susţinerea Societăţii Informaţionale: 50,8 milioane şi Apărarea: 33,5 milioane. Ministerele care primesc bani în plus sunt: Ministerul Afacerilor Interne – 104 milioane lei, deşi Administraţia şi Internele s-au procopsit, din vară, cu bugetul mărit, pentru funcţionarea Poliţiei, Ministerul Justiţiei – 165 milioane lei, ceva firimituri la Ministerul Educaţiei – 40 de milioane,Ministerul Afacerilor Externe- 13 milioane, Camera Deputaţilor – 12 milioane, iar Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – 23 milioane. Fostul şef al Poliţiei, g-ralul Abraham, ştie bine că structurile de forţă au capacitate operativă de cheltuire a banilor. Ca atare, afirmă el, ”dacă ministerele civile n-au cheltuit fondurile şi au nevoie de şapte săptămâni pentru licitaţii (care pot fi contestate şi reluate iar şi iar!), vine finele anului şi banii se pierd”. Decât să se piardă, e natural să fie reorientaţi pe bulane, gloanţe de cauciuc, fumigene, scule de bruiaj performante, microfoane ambientale, urechi şi ochi fortificaţi bine să stea în spinarea şomerilor, bolnavilor, prost educaţilor, disperaţilor deziluzionaţilor. De fapt, ce guvernează Ponta? Ilie Şerbănescu are dreptate că axele puterii cârmuirii sunt controlul economiei şi al politicii. România este controlată economic de capitalul străin, datorită privatizărilor cu dedicaţie, comisioanelor la politicieni, peşcheşurilor de aderare la NATO şi intrare în UE, distrugerii sistemului bancar autohton şi împrumuturilor externe la care nu nivelul lor contează, ci dacă-ţi dictează deficitul bugetar, ponderea investiţiilor, numărul de angajaţi, salariile minimale la stat şi în sistemul privat etc. FMI (şi BM, BERD) a luat de pe umerii lui guvernului Ponta libertatea şi răspunderea economică în mare măsură! Din păcate, procesele economice sunt greu accesibile minţilor obişnuite şi cu atât mai puţin sesizabile de o populaţie stresată, îmbătrânită, disperată de mizerie, sărăcie, boli şi decenii de manipulare… Palierul politic este descris fotografic chiar de liderii USL, Ponta şi Antonescu. ”Avem o ţară debilă pe plan intern şi extern”, după candidatul la Preşedinţie. Premierul Ponta dezvăluia ieri: ”Asta-i, azi, România lui Băsescu, înţesată de microfoane!”- motiv să securizeze convorbirile cu FMI prin bruiaj oficial. Puterea politică este vizibil împărţită între USL şi Băsescu cu cele câteva instituţii ghidonate ”milităreşte” de el prin CSAT, Ministerul Public, CCR, ÎCCJ. O şansă în plus pentru autoritarism, dacă la mecanismele democratice bagi nisip în rulmenţi, lucru la care mai toţi ne pricepem…
Deşi referendumul a fost unul valid, Băsescu a rămas în funcţie prin decizia UE şi SUA, care le-au reamintit românilor ceea ce ei ştiau din istorie, că democraţia nu-i pentru căţei. Unde-s interesele pentru minimă stabilitate, conservarea contractelor şi care cer o garanţie suficientă prin înţelegerea dintre centrele interne de putere? Răspunsul, greu de refuzat, este: la capitalurile străine, multinaţionale, băncile mamă străine care controlează acum ţara şi care au impact decizional asupra guvernelor lor. Acesta este ”cuiul lui Pepelea” de care s-au agăţat SUA şi UE pentru a impune, peste suveranitatea pierdută la nivel economic, coabitarea politică cu Băsescu. Survenită imediat după alegerile din decembrie 2012, coabitarea părea un divorţ amiabil cu martori liberali, dar a devenit precipitat un război surd şi impevizibil cu două mari grupe de cauze: controlul ministerelor şi serviciilor care au instrumentat şi arhivat dosarele de şantaj, pe de o parte, şi duşmăniile personale derivate din accesul ori scoaterea de la robinetele bugetului de stat şi ale fondurilor europene, pe de alta. Când viitorul guvernator Băsescu era în garaj, aşteptând ajutor extern, era un lider terminat, cu încredere de vot sub 10%, dar avantajele pactului de coabitare şi slăbiciunile ambilor lideri ai USL l-au reinventat, acum sondajele situându-l la 18-20% încredere de vot. Pe arena politică, Băsescu cel repudiat de naţiune renaşte şi liderii USL ne spun, cu o laşitate năucitoare, că nu politica ”radical altfel” promisă de ei are vlagă, ci aia subterană a serviciilor înţesată de microfoane, că democraţia şi suveranitatea sunt debile în România. Destin fatalist, fiindcă a fost girat de 70% dintre români?! Rectificarea bugetară nu ”sună” deloc a sănătate, cultură, locuri de muncă, ci, paraoxal îi cântă în strună puterii de tip autoritar a lui Băsescu. Parcă şi a prohodul USL-ului…
Rămâne alternativa unui alt decembrie, cu peste 70% în stradă, pe care nimeni nu-i va mai desconsidera, dacă vor avea colţi de dulău democratic care muşcă bine. Sau o pun, ca de atâtea ori, de tradiţionala mămăligă…
