Până marţi, 10 decembrie, şi marţi, 17 decembrie 2013, nu puteau exista dubii că statele în “Top 10 servicii secrete” sunt dintre Marea Britanie, Vatican, Israel, Statele Unite ale Americii, China, Rusia, Japonia, Germania, Elveţia, Franţa, India, Pakistan, Iran, Turcia, Cuba, Australia, Canada.
Nu este loc şi nici nu-i acum momentul să expunem şi atuurile serviciilor statelor menţionate.
Problema care suscită un maxim interes este aceea căîn cele două zile de marţi, 10 şi, respectiv, 17 decembrie, ni s-a adus oficial la cunoştinţă că Serviciul Român de Informaţii se aflăîn “Top 5 servicii secrete” ale lumii.
Marţi, 10 decembrie 2013, domnul George Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii, a declarat: “Serviciul Român de Informaţii are o credibilitate profesională care îl plasează în primele patru-cinci locuri din lume”.
Marţi, 17 decembrie 2013, Georgian Pop, preşedintele Comisiei permanente comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, este citat în revista presei cu declaraţia: “Serviciul Român de Informaţii are o credibilitate profesională care îl plasează în primele patru-cinci locuri din lume”.
Cele două declaraţii, identice în exprimarea autorilor sau identic citate de presă, sunt de natură de-a dreptul alarmante pentru prestigiul, reputaţia şi puterea serviciilor detronate din topul mondial de către serviciul naţional de securitate internă al României. O ţară, acesta este adevărul, importantă pentru că este situată geografic la periferia Uniunii Europene, dar asta nu justifică cu nimic excluziunea sociala a cca. 30% din populaţie. Tot aşa cum, cu un serviciu de nivel 4 sau 5 în topul mondial, nu sunt explicabile spolierea şi colonizarea economică a României.
Să ne fie evident că poziţia 69 în clasamentul mondial al corupţiei, locul 25 din 27 în Europa nu le avem ca urmare a nivelului de performanţă atins în materia informaţiilor de securitate naţională care nu au luminat deloc orizonturile deciziilor macroeconomice ale clasei politice. Dimpotrivă, am putea fi îndreptăţiţi să ne îndoim de capacităţile statului român de a se îngriji de securitatea şi bunăstarea economică a cetăţenilor săi. Nu în sensul de a face pomeni, ori de a muia posmagii leneşilor, ci în sensul de a eradica subminarea economicăîn formele atentatului la securitatea naţională.
România nu este în topul sărăciei din Europa, iar 20% din populaţia sa nu trăieşte din mila comunităţii europene ca urmare a performanţelor de invidiat în materia securităţii naţionale. Dimpotrivă.
Dacă directorul SRI şi preşedintele Comisiei parlamentare de control nu s-au referit la cele peste 500 miliarde de euro (în medie 25 /an x 20 de ani) transferaţi ilicit în paradisuri fiscale de către marii evazionişti şi cărora serviciul nu le-a dat de urmă, nu înseamnă că o chestiune de o asemenea gravitate nu ar avea “nici în clin şi nici în mânecă” cu securitatea existenţială a naţiunii spoliate. Dar cine ar putea să creadă aşa ceva?! Nici măcar autorii elogiilor de sine, care, vorba proverbului, “nu miros bine”.
Dacă ne vom apleca cu mai multă parcimonie asupra spuselor domnului ambasador George-Cristian Maior, vom descoperi cu amărăciune şi durere profundă ce ascunde lipsa de modestie a omului căruia condiţia profesională nu-i permite să-şi trâmbiţeze succesele. Domnul ambasador, exilat din diplomaţie într-o altă zonă a lumii informaţiilor secrete, adică de la informaţii la contrainformaţii, ne-a spus un adevăr care ne pune serios pe gânduri. Performanţele serviciului au fost apreciate nu de autorităţile naţionale competente, ci de ”specialişti ai serviciilor străine”. Evident, specialişti ai serviciilor pentru care SRI lucrează…
Ca să ne fie clar. John de la CIA/FBI, Smith de la MI 5/MI 6, Jonathan de la Mossad au spus: Pe voi, doar vreo patru – cinci alte servicii văîntrec în serviabilitate… Costa-Rica, Panama, Guadelupa şi Honduras.
Aho, aho, din SRI fârtaţi/ Mai staţi, mai staţi, / Hora asta n-o mânaţi! Şi la anul care vine / Mai lucraţi şi pe acasă/ Ca să măturaţi neghină/ Trădarea din ţară să piară/ Să ne fie masa plină / Şi viaţa senină / Aşa, da, flăcăi, mânaţi, măi / Vă sunăm din zurgălăi / Hai! hai!
