Ruxandra Donose, în două opere rar întâlnite
„Am şansa de a apărea pe scenele româneşti mai des şi mă bucură această situaţie. Voi continua să o valorific”, a declarat recent Ruxandra Donose. Mezzosoprana aplaudată pe marile scene ale lumii revine în ţară pe 21 ianuarie, la Sala Radio.
Debutul internaţional la Opera din Basel, urmat de cel de la Wiener Staatsoper, a marcat începutul unui drum ce avea s-o poarte pe toate meridianele, de la Royal Opera Covent Garden, Opera Bastille şi Opera Mare din Paris, Deutsche Oper Berlin, Semper Oper Dresda, Opera din Hamburg, Opera din Zürich, Teatro Regio, Teatro La Fenice, Veneţia, teatrele de Operă din Helsinki, Copenhaga, Filarmonica din München. Peste ocean a cântat la Metropolitan Opera şi Carnegie Hall din New York, San Francisco Opera, San Francisco Symphony, Chicago Symphony, Boston Symphony, Los Angeles Opera, Los Angeles Philarmonic, Phildalephia Opera Company, Pittsburg Symphony, Atlanta Symphony, Cincinnati Opera, Toronto Opera Company, Orchestre Symphonique de Montreal şi altele, ajungând până la Tokyo, Kyoto, Hiroshima, Beijing, Shanghai sau Hong Kong, fără să uităm participarea la reputate festivaluri cum ar fi cel de la Glyndebourne sau Festivalul de la Salzburg. Repertoriul artistei include peste 45 de roluri principale de operă, tot atâtea piese de rezistenţă din repertoriul vocal-simfonic, sute de lieduri.
Cu un nume deja consacrat pe marile scene ale lumii, Ruxandra Donose a abordat de-a lungul timpului roluri din cele mai variate, ce au dezvăluit calităţile sale artistice de excepţie. Inteligenţa remarcabilă, cultura muzicală solidă, cunoaşterea perfectă a stilurilor, muzicalitatea, puternica personalitate a artistei ca şi eleganţa prezenţei scenice i-au permis să abordeze cu acelaşi succes un repertoriu divers.
Solista va urca vineri pe scena Sălii Radio pentru a interpreta rolurile principale din două opere aproape necunoscute la noi – „Ora spaniolă” şi „Copilul şi vrăjile”, ale compozitorului Maurice Ravel. La pupitru, Julien Salemkour. În cadrul concertului programat la ora 19.00, mezzosoprana va cânta alături de Orchestra Naţională Radio, Corul Academic Radio, Corul de Copii Radio şi soliştii: Philippe Do, Valentin Racoveanu, Yuriy Tsiple, Petre Burca, Aura Twarowska, Teodora Gheorghiu, Antonela Barnat şi Tina Munteanu.
„Interpretarea celor două opere în acelaşi concert reprezintă o desfăşurare impresionantă de forţe, dar posibilă pentru că avem de-a face cu două opere relativ scurte. Sunt două capodopere ce trebuie cunoscute de publicul din România. «Ora spaniolă» este o operă destul de greu de pus în scenă, pe parcursul căreia are loc o căutare febrilă a împlinirii, a fericirii, această căutare fiind motorul a tot ceea ce se întâmplă: situaţii comice, parodice, triste, dramatice. În «Copilul şi vrăjile» se reunesc şapte solişti, orchestra, corul mixt, corul de copii, muzica este extraordinar de diversă, soliştii sunt toţi de foarte bună calitate”, mărturisea Ruxandra Donose.
Renumitul dirijor Julien Salemkour şi-a însuşit un bogat repertoriu de operă, fiind asistent al unor reputaţi maeştri ai baghetei dirijorale, precum Christoph von Dohnanyi, Sir Georg Solti, Pierre Boulez.
Din anul 2001, el este angajat al Operei de Stat din Berlin ca dirijor şi asistent al celebrului Daniel Barenboim, iar dintre lucrările dirijate amintim: „Flautul fermecat”, „Don Giovanni”, o nouă producţie „Romeo şi Julieta”, „Le Sacre du Printemps”, „Giselle”, „Bărbierul din Sevilla”, „Der Ferne Klang” de F. Schreker, opera „Nasul” şi „Lacul lebedelor”. În stagiunea 2005-2006, Julien Salemkour a dirijat „Freischütz”, „Le Sacre du Printemps”, „Feuervogel”, „Flautul fermecat”, „Turandot”, „Katja Kabanowa”. Ca pianist, Julien Salemkour a evoluat alături de New Music Ensemble din Austria, a realizat numeroase prime audiţii şi înregistrări cu violonistul şi dirijorul Oswald Sallaberger, iar ca acompaniator de lieduri, colaborează cu Ruth Ziesak (Paris, Radio Classique, Stuttgart, SWR) şi Christine Schaefer.
Un recital de excepţie, de Ziua Unirii
Alexandru Tomescu şi Horia Mihail
Alexandru Tomescu (vioară) şi Horia Mihail (pian) vor susţine duminică, 23 ianuarie, un recital extraordinar, organizat de Orchestrele şi Corurile Radio şi de Fundaţia Radio România cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române. Invitata specială a serii este soprana Alexandra Coman, acompaniată de Livia Teodorescu-Ciocănea.
Evenimentul, care va avea loc la Sala Radio începând cu ora 19.00, va oferi publicului un program variat cu lucrări cunoscute din muzica clasică românească şi internaţională: Ciprian Porumbescu – „Balada pentru vioară şi pian”, Ludwig van Beethoven – „Romanţa în Fa major pentru vioară şi pian”, George Enescu – „Pavana din Suita op.10 pentru piano solo”, P.I. Ceaikovski – „Vals scherzo pentru pian şi vioară”, George Enescu – „Lăutarul pentru vioară solo”, Teodor Brediceanu – „Trei cântece româneşti pentru soprană şi pian”, F.J. Obradors – „El vito” şi Pablo de Sarasate – „Melodii lăutăreşti pentru vioară şi pian”.
„O personalitate matură, complexă, tot mai curioasă în descoperirea profunzimilor concertelor pe care le abordează”, Alexandru Tomescu este recunoscut drept unul din exponenţii de marcă ai şcolii violonistice româneşti. Interpretările sale pasionale, dublate de o tehnică impecabilă, poezie şi sensibilitate, au impresionat publicul din Europa, America şi Asia. Solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio din 2002, a susţinut concerte şi recitaluri în săli celebre precum Carnegie Hall din New York, Concertgebouw din Amsterdam, Théâtre des Champs Elysées şi Théâtre Châtelet din Paris, Metropolitan Art Center din Tokyo, în compania unor dirijori renumiţi: Kurt Masur, Christoph Eschenbach, Philippe Entremont, Valery Gergiev. Preocuparea sa pentru muzica de cameră îl determină ca, în 2003, împreună cu pianistul Horia Mihail şi violoncelistul Răzvan Suma, să formeze Romanian Piano Trio. În septembrie 2007, Alexandru Tomescu a câştigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani.
„Fineţe, delicateţe a frazării, un balans atent controlat, o bogăţie de nuanţe – atribute ale unui spectacol pianistic de înaltă clasă – un talent muzical de aleasă factură…”, astfel îl descriu criticii muzicali pe Horia Mihail. Pianistul, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, a concertat cu majoritatea orchestrelor simfonice din România, cu importante orchestre europene, iar în Statele Unite a fost solist al Boston Pops (sub bagheta lui John Williams şi Keith Lockhart), Topeka Symphony, Boston University Symphony şi University of Illinois Symphony. A susţinut recitaluri în diverse formule, alături de artişti cunoscuţi precum Lory Wallfisch, Peter Zazofsky, Nathaniel Rosen, Andres Diaz sau recitaluri solo. După ce a fost timp de trei ani lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Braşov (din toamna lui 2002) ca solist al Filarmonicii şi membru al cunoscutului ansamblu Romanian Piano Trio, alături de violonistul Alexandru Tomescu şi violoncelistul Răzvan Suma, cu care a susţinut concerte de mare succes în ţară şi în străinătate. În fiecare vară este invitat ca profesor la Festivalul Internaţional de la Tanglewood, organizat de Boston Symphony Orchestra în colaborare cu Boston University.
Alexandra Coman
„Soprana Alexandra Coman convinge publicul prin evoluţia vocală şi teatrală. Sunt remarcabile stăpânirea registrelor, siguranţa notelor acute, luminozitatea şi volumul vocii şi intenţiile expresive comunicate prin mixajul cânt-text.” Ea a colaborat, de-a lungul anilor, cu Luciano Pavarotti, Placido Domingo şi José Carreras.
A absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti cu rolul Magdei din „La Rondine” de Puccini – rol interpretat în premieră în România. Şi-a perfecţionat cunoştinţele muzicale şi interpretative cu un masterclass la care l-a avut profesor pe Luciano Pavarotti (2000 – 2003). Repertoriul sopranei include roluri precum Micaela din „Carmen”, Liu din „Turandot”, Hanna din „Văduva Veselă”, Zerlina din „Don Giovanni”, Manon şi Pousette din „Manon”, Mimi din „La Bohème” şi Susanna din „Nunta lui Figaro”.
A susţinut un recital în onoarea regelui Juan Carlos şi a reginei Sofia a Spaniei la Teatro dell’Opera de la Roma.
Felicidades, Maestro!
Placido Domingo
În 21 ianuarie, Placido Domingo va împlini 70 de ani, fiind serbat cu mare fast de lumea muzicală internaţională, la Teatro Real de la Madrid. Celebrul tenor Placido Domingo merită un prim loc în istoria muzicii. Dar el nu este numai un mare interpret, ci şi un apreciat dirijor, directorul general al Washington National Opera şi Los Angeles Opera. Din lunga sa carieră au rămas de neuitat concertele celor „Trei Tenori”, alături de Luciano Pavarotti şi Jose Carreras. Repertoriul său este unul dintre cele mai ample şi eclectice dintotdeauna. Placido înfruntă şi zarzuela, genul muzical de tradiţie spaniolă
Placido Domingo, tenorul tuturor recordurilor, este un mit viu. Peste 130 de roluri, 3.000 de reprezentaţii. La cei 70 de ani ai săi şi 40 de ani de carieră, după probleme de sănătate (operat în primăvară anului 2010 de cancer de colon), Domingo a revenit, într-o formă rară, pe marile scene ale lumii.
În vara trecută a fost ovaţionat în „Simon Boccanegra” la Covent Garden din Londra. Record de aplauze şi ovaţii şi la Madrid, la Teatrul Regal, alături de Diva Angela Gheorghiu, o prezenţă fantastică şi o voce pe măsură, în rolul Ameliei. Zeci de buchete de flori, aruncate pe scenă. Din păcate, din cauza unei răceli, Angela Gheorghiu a trebuit să-şi amâne cele două reprezentaţii din 25 şi 28 iulie, aşa încât alături de Placido Domingo au evoluat soprana albaneză Inva Mula şi italienii Marcello Giordani şi Ferrucio Furnaletto. 35 de minute de aplauze şi ovaţii. Opera a fost transmisă în direct, pe un ecran uriaş, în Plaza del Oriente, aflată în vecinătatea teatrului. La sfârşit, în mijlocul mulţimii care-i aclama în delir, Placido Domingo şi Regina Sofia au început să fredoneze arii din opere. O seară mirifică. Melomanii din întreaga lume l-au urmărit şi în transmisia directă de la Mantova cu „Rigoletto” la Curtea Ducilor de Gonzaga.
„Ca să devii cântăreţ trebuie mai întâi să ai un dar. Ca şi în ceea ce priveşte credinţa: o ai sau nu. Desigur, asta nu este de ajuns. Profesia de cântăreţ presupune studii îndelungate şi multă muncă. Apoi, trebuie să fii conştient de faptul că nimic nu este sigur. Dacă ai o diplomă de medic, e simplu. Ai toate şansele să rămâi medic toată viaţa. Cariera unui artist nu e niciodată garantată. Mii de cântăreţi obţin o diplomă, dar numai câţiva au şansa să facă carieră. Reuşita nu este numai o chestiune de talent sau de abnegaţie. Artistul trebuie să fie gata să-şi descopere şansa şi, din motive misterioase, nu toţi indivizii sunt la fel de pregătiţi pentru asta. Unii numesc asta destin sau hazard…”, mărturisea el.
A cântat în întreaga lume fără să înţeleagă niciodată ce i s-a întâmplat.
S-a născut la 21 ianuarie 1941 în cartierul Barrio de Salamanca din Madrid, într-o familie de muzicieni. Părinţii săi, stele ale zarzuelei, se mută în Mexic, iar Placido studiază pianul în particular, apoi atât canto, cât şi arta dirijorală la Conservatorul Naţional din Mexico City. „M-am născut de fapt de două ori: prima dată în 1941 şi a doua oară, câţiva ani mai târziu, când m-am trezit la arta sunetelor şi la viaţa muzicală. Atmosfera casei noastre era scăldată în muzică”. A cântat un timp roluri de bariton şi de acompaniator al altor cântăreţi în cadrul companiei de zarzuela şi operetă a părinţilor săi. Între acestea s-au numărat un rol de bariton în zarzuela lui Manuel Fernandez Caballero, „Gigantes y cabezudos”, şi un rol minor în prima producţie mexicană a operetei „My Fair Lady” de Loewe, unde a fost şi asistent dirijor. Cu această companie a susţinut peste 185 de spectacole, între care rolurile Camille şi Danilo din opereta lui Lehar „Văduva veselă”. În aceeaşi perioadă, în 1958, a fost vocalist în formaţia mexicană de rock and roll a lui César Costa, Los Black Jeans. În 1959 a fost examinat în „audition” pentru Opera Naţională Mexicană în calitatea de bariton, dar juriul a constatat că este şi un talentat tenor. „La început nu ştiam foarte bine cum să-mi dezvolt vocea şi ezitam între tenor şi bariton. Alegând prima posibilitate, a trebuit să lucrez din greu, pentru că nu aveam, ca alţii, o voce de tenor din naştere. Puţin câte puţin, am învăţat diferite roluri, până când am stăpânit 130. Vocea mi-a devenit, de-a lungul timpului, mai dramatică, iar repertoriul a evoluat către roluri mai grele, până la Wagner, pe care nu m-a gândit niciodată la debut că îl voi cânta.” Adevăratul debut l-a realizat însă la Teatrul Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12 mai 1959. Interpretează în 1961 Alfredo din „Traviata”, pe scena operei din Monterrey. Împreună cu soţia sa, soprana Marta Ornelas, cântă la Opera din Tel Aviv. A dat aproape 300 de reprezentaţii, uneori în ebraică. Apoi a fost invitat să participe, la Opera din New York, la crearea unui „Don Rodrigo” de Ginastera, un mare compozitor argentinian. Şi de atunci, contractele au început să vină unele după altele…
Un Rigoletto planetar
„Îmi amintesc de fiecare debut, de la Opera din Viena, de la cele din New York, Scala, Paris sau Londra. Madridul şi Spania, ţara mea natală, au venit abia după aceea.”
Renumit pentru vocea sa puternică şi versatilă de cântăreţ liric sau tenor lirico-dramatic, prin virtuozitatea artei sale vocale şi calitatea interpretării sale dramatice, Placido Domingo a strălucit în opere precum „Boris Godunov”, „Andrea Chénier”, „Tosca”, „Madama Butterfly”, „Così fan tutte”, „Adriana Lecouvreur”, „Lucia di Lammermoor”, „Faust”, „Evgheni Oneghin”, „Cavalleria rusticana”, „Samson şi Dalila”, „Povestirile lui Hoffmann”, „Bărbierul din Sevilla”, „Carmen”, „Otello”, „La Traviata”, „Anna Bolena”, „Don Carlo”, „Aida”, „Manon Lescaut”, „Hernani”, „Roberto Devereux”, „Luisa Miller”, „Trubadurul”, „Elixirul dragostei”, „Werther”, „Damnaţia lui Faust”, „Parsifal”, „Idomeneo”, „Simon Boccanegra”, „Fidelio”, „Cyrano de Bergerac”, „Tristan şi Isolda”.
A descoperit apoi repertoriul baroc, a cântat opere mai puţin cunoscute.
„Mi-a făcut mare plăcere să înregistrez opere de Puccini şi de contemporanii lui, ca Leoncavallo sau Giordano”. Este vorba despre „Puccini ritrovato”, „La nuit de mai” şi „I Medici” de Ruggero Leoncavallo, editate de Deutsche Grammophon, sub bagheta lui Alberto Veronesi, care va dirija şi discul, anunţat pentru 2011, cu „Fedora” de Giordano, având-o în rolul titular pe Angela Gheorghiu. „Nici nu-mi dau seama astăzi, la 70 de ani, că vorbesc despre cel care eram la 20 de ani ca şi cum ar fi fost ieri”, explica Placido Domingo. De un deosebit succes s-a bucurat volumul semnat de el, „Rolurile mele de operă”, de la Editura Grasset.
După 40 de ani în care a cântat pe scenele tuturor teatrelor mari de operă, le-a studiat programele şi a cunoscut toate meseriile din domeniu, a devenit director artistic al Operei din Washington şi al celei din Los Angeles, convins că experienţa lui se va împlini în felul acesta. „Opera va continua să existe. Chiar dacă nu s-ar mai scrie partituri noi, există destule capodopere pentru a o face să trăiască veşnic. Emoţiile provocate de operă sunt cu adevărat unice. Este forma de artă cea mai complexă şi, în acelaşi timp, cea mai directă. Există în ea totul: cântul, muzica, drama, teatrul, decorurile, luminile, baletul. O lume specială care va exista întotdeauna.”
Placido le-a cerut cineaştilor William Friedkin şi David Cronenberg puneri în scenă care să apropie cinematograful de muzica lirică. „Cred că cineaştii pot propune noi abordări”. Woody Allen a făcut un extraordinar „Gianni Schicchi” de Puccini. Recent, Domingo a interpretat rolul marelui poet Pablo Neruda din opera „Il Postino”, compusă de mexicanul Daniel Catan, care a deschis stagiunea Operei din Los Angeles, sub bagheta dirijorului James Conlon.
„Opera nu este o artă a trecutului. Am devenit o minoritate, o insulă în oceanul muzicilor populare. Dar această minoritate este numeroasă. Există în lume zeci de mii de persoane care nu se pot lipsi de arta lirică.
Opera este viaţa văzută printr-o oglindă care măreşte. Prefer rolurile romantice, ca Otello, pe cele de idealişti, de mistici, cum ar fi Parsifal, Samson sau Cidul. Ei simbolizează prin luptele şi speranţele lor, destinul uman. Să joc asemenea personaje eroice îmi dă forţa de a înfrunta teama de propria moarte. Cred că există o formă de transcendenţă, oricare ar fi aceea. O prezenţă dincolo de realitatea materială a lucrurilor. Altfel, ar putea avea viaţa vreun sens?”.
Bon compleano, Mozart!
Era 27 ianuarie 1756 când, la Salzburg, Anna Maria Perti, soţia lui Leopold Mozart, autorul unui apreciat manual de vioară, îl aducea pe lume pe Wolfgang Amadeus Mozart. În fiecare an, din 1956, în oraşul natal al marelui comozitor austriac are loc săptămâna Mozartiana. Opere, concerte pentru orchestră, concerte de cameră, pentru solişti, workshopuri ale tinerilor muzicieni răsună în tot oraşul. Locaţiile sunt prestigioase, de la Grosser Saal del Mozarteum la Haus für Mozart sau Grosses Festspielhaus. Excepţionale şi prezenţele de calibru, precum dirijorul Nikolaus Harnoncourt, la pupitrul Wiener Philharmoniker şi Orchestra de Cameră a Europei, ansambluri precum Österreichisches Ensemble für Neue Musik şi celebrii pianişti precum Andras Schiff şi Maurizio Pollini.
Joanna Newsom, harpista din Nevada
Joanna Newsom
Auditorium Casa Muzicii din Porto, Portugalia, creată de cunoscutul arhitect olandez Rem Koolhaas, va răsuna cu siguranţă, în 24 ianuarie, de aplauzele melomanilor la concertul de muzică pop al apreciatei cantautoare americane Joanna Newsom, din Nevada, cu vocea sa între pop-ul de ieri şi cel de mâine. Ea va interpreta la harpă melodii de la bluegrass la muzică folk, îmbinând muzica clasică cu cea modernă.
Folles Journées
Nantes îi celebrează într-un festival pe titanii romantismului prin zeci de concerte. Misiunea lor este ambiţioasă: să sărbătorească un secol de muzică germană postromantică de la 1850 la 1950. Se pleacă de la muzicieni precum Max Bruch şi Mex Reger, influenţaţi de Brahms, ultimul mare romantic, şi se ajunge la Şcoala de la Viena, fondată de Arnold Schonberg la începutul secolului al XX-lea şi la discipolii săi Berg şi Webern, care au suferit şi o influenţă a lui Wagner, Mahler şi Strauss. Nu pierdeţi, între 2 şi 6 februarie, Concertul Titanilor.
