De o bună bucată de vreme, BNR nu mai este doar Banca Naţională a României, sau „banca centrală”, cum îi zic unii. Acolo se reglează şi diverse lucruri politice. Nu se rezolvă doar problema monedei naţionale şi tot ce ţine de ea. Multe alte lucruri au ajuns să treacă pe la BNR. De la numirile unor vicepreşedinţi până la angajările de paravan sau sinecuri de neveste. Chiar şi personaje prăbuşite politic au găsit un adăpost în stafful numeros, poate prea numeros şi prea costisitor al BNR. De la nevasta lui Patapievici (dusă acolo mai mult ca răsplată pentru contribuţia tatălui îmbârligatului filosof decât pentru serviciile propagandistice ale odraslei) la Hildegard Puwak sau Măriuca Vasile (soţia fostului prim-ministru Radu Vasile), BNR le-a adăpostit cu generozitate (lefuri sănătoase) la sânu-i. Ba în complexitatea rolului dobândit, BNR a dat un prim-ministru şi un candidat la Preşedinţie. Încurajată probabil de valorificarea credibilităţii instituţiei, BNR a mai încercat o lovitură de imagine. A fost la un pas de al doilea prim-ministru: Lucian Croitoru, fostul viitor ginere al lui Mugur Isărescu. Anvergura extrem de modestă a personajului şi situaţia încurcată ne-au ajutat să scăpăm. „Păpuşa” guvernatorului pe cale de a deveni marioneta preşedintelui a ratat spectaculos şi astfel recordul de demnitari oferiţi României a rămas acelaşi.
De mai bine de un an de zile, Traian Băsescu foloseşte BNR şi argumentaţia guvernatorului pentru a da credibilitate anumitor măsuri economice importante. Unii au ajuns să susţină că preşedintele este chemat la BNR pentru a i se livra următoarele sale decizii economice. Indiferent cine a stat deasupra acordului cu FMI şi a măsurilor luate (reducerea pensiilor şi a salariilor bugetarilor etc.), e clar pentru toată lumea că ele au fost decise în tandem. Aşadar, responsabilitatea tuturor iniţiativelor şi a situaţiei de acum stă cel puţin şi în mod egal pe umerii a două persoane: Mugur Isărescu şi Traian Băsescu.
Ultimele zile, când au început discuţiile despre un premier independent, Traian Băsescu a dat fuga la BNR, ca la un soi de livadă în care cresc şi înfloresc premieri. Ba chiar s-a întâlnit cu Cristian Popa, vicepreşedinte al BNR. Măi, să fie! Acesta e noul Croitoru chemat să ne salveze din infernul economic? Nu cred că acest nou Lucian Croitoru poate face mare lucru. În schimb, ne obligă să ne punem cu insistenţă cel puţin câteva întrebări. De ce BNR a devenit livada naţională de premieri salvatori? Tot BNR are specialişti capabili să se sacrifice la un ordin? Adică să joace rolul unor marionete, bune de folosit în câte o mişcare de şah politic? Dacă BNR este o pepinieră de cadre, de ce are aşa de multe dispuse să asculte şi să se poarte obedient pentru Traian Băsescu. Nu cumva capacitatea de expertiză economico-financiară este neînsemnată în raport cu cea de a primi şi a executa ordine? De aici, putem merge mai departe! Deciziile BNR sunt ale lui Mugur Isărescu? Sau reprezintă şi alte forţe? Ce alte afaceri se mai trec pe la BNR pentru a da forţă unei instituţii din care oamenii se implică şi în alte domenii?
Sigur, drumurile repetate ale preşedintelui la BNR (că de vizitele lui Isărescu la Cotroceni nu ştim încă prea multe!) au mai multe semnificaţii decât am putea crede. Un lucru ne este clar. Şi guvernatorul BNR, şi preşedintele României cântă la acelaşi pian. Şi când se află în locuri diferite, fredonează aceeaşi melodie.
