Washingtonul a cerut guvernului italian sa ia legătura cu Muammar Gaddafi pentru a-i cere să retracteze declaraţia potrivit căreia Italia a furnizat arme opoziţiei libiene, informează „Corriere della Sera”, citând surse din guvernul de la Roma. Secretarul de Stat Hillary Clinton l-a sunat pe omologul Franco Frattini pentru a-i cere să-l convingă pe Berlusconi să discute cu Gaddafi.
Silvio Berlusconi a susţinut că Italia nu furnizat arme manifestanţilor. Berlusconi este unul dintre liderii mondiali apropiaţi de Gaddafi. În 2008, Berlusconi a forţat chiar o strângere de mână între Gaddafi şi Barack Obama, în timpul summitului G8, la Roma. În urmă cu un an, Berlusconi a permis chiar ca la Roma, Gaddafi să propovăduiască islamul în faţa a 500 de tinere selectate pentru a asista la discursul său.
În spatele acestor scene stau cifrele. Compania Eni obţine în Libia 14% din venitul de 98 de miliarde şi extrage 25% din petrol. Italia şi Libia sunt legate prin gazoductul submarin Greenstream, începând din 2003. Statul libian este acţionar la UniCredit, Juventus Torino şi Fiat. Enel, Tecnimont, Finmeccanica şi Iveco au afaceri în Libia.
În 2008, Berlusconi şi Gaddafi au semnat un tratat de prietenie în Benghazi, epicentrul actualelor revolte, prin care Italia se obliga să plătească 5 miliarde de dolari în urmatorii 25 de ani, ca daune pentru ocupaţia militară din perioada 1911-1943.
În Franta, presa începe să critice politica preşedintelui Nicolas Sarkozy faţă de Gaddafi şi politica sa externă în general, după eşecurile Franţei în Haiti, Coasta de Fildeş, Niger, Tunisia.
Sarkozy l-a primit pe Gaddafi la Paris, în 2007. „Ţara noastră nu este un preş pe care un lider, terorist sau nu, să-şi şteargă picioarele de sângele crimelor pe care le-a comis”, spunea în 2007 Rama Yade, secretar de stat pentru drepturile omului în guvernul de atunci. Nici ministrul de Externe Bernard Kouchner nu a primit bine vizita lui Gaddafi.
Acesta venea la Paris pentru a semna contracte în valoare de 3 miliarde de euro, pentru cumpararea mai multor avioane Airbus, şi alte sume pentru reactoare nucleare şi echipamente militare. Preşedintele Nicolas Sarkozy l-a primit cu braţele deschise pe Gaddafi, care şi-a instalat cortul în curtea palatului Elysee.
La trei ani de atunci, compaia Areva precizează că din contractele de 2 miliarde promise pentru construirea de reactoare pentru desalinizarea apei nu s-a ales nimic. Doar un contract de 300 de milioane de euro pentru transport de energie electrică a fost semnat. Nici compania Vinci nu a încheiat acordurile promise, la fel şi Dassault pentru mai multe avioane Rafale.
Doar Airbus a semnat pentru vânzarea a 21 de avioane, contra a 3 miliarde de dolari. „L’Express” concluzionează ca vizita lui Gaddafi a handicapat diplomaţia franceză, fără a umple măcar vistieria statului.
Deşi lipsita de contacte la nivel înalt cu Libia, România este plasata de telegramele diplomaţiei SUA printre furnizorii de arme ai regimului Gaddafi.
O firmă românească a vandut Libiei, în 2008, 100.000 de pistoale automate AK-47. Guvernul libian vroia să cumpere armele din Marea Britanie, dar nu a a reuşit. Dezvăluirea apare într-o noua telegrama diplomatica americana publicată de Wikileaks. Contractul cu firma românească ar fi fost semnat la Paris de un om de afaceri înrudit cu mai mulţi miniştri libieni. Armele erau destinate, oficial, unei unităţi speciale conduse de unul dintre fiii liderului de la Tripoli.
În Belgia, premierul Valoniei a „constatat o rupere unilatrală de către Libia a certificatului de folosire finală a armelor livrate de Valonia”, mai precis de fabricantul FN Wallonie, care în 2009 a livrat mii de arme regimului Gaddafi. Premierul valon a cerut ministrului de Externe de la Bruxelles să ceară o întrunire de urgenţă a autorităţilor europene responsabile de politica externă şi de securitate comună.
