De două săptămâni televiziunile difuzează de zor spoturi despre proiectul Roşia Montană. Nici o vorbă despre contestatarii proiectului, despre riscurile lui, despre cei care nu sunt de acord cu el şi despre consecinţele negative ale unei asemenea aventuri. De ce tac televiziunile şi ziarele? Nu se aud şi nu se văd decât susţinătorii sau binefacerile. Ba au ieşit la bătaie şi asociaţii care sprijină dezvoltarea mineritului şi care salută investiţia în conservarea patrimoniului cultural şi apropiata începere a lucrărilor. Chiar s-au găsit şi asociaţii nonguvernamentale formate din sătenii expropriaţi care să sprijine proiectul canadienilor. Ce mai, ca din tufişuri au apărut tot felul de voci şi organizaţii, toate orchestrate pentru susţinerea începerii exploatării aurului la Roşia Montană. De ce să nu rămână România o ţară cu buzele umflate şi cu buzunarele goale? Rezon, doar asociaţii de animale sălbatice hotărâte să urle începerea exploatării n-am văzut! În rest, de toate. Chiar şi partide politice! Verdele Răzvan Păunescu, progenitura lui George Constantin Păunescu, ajuns şi el un soi de mangaliţă la un partid ecologist, susţine ce comandă tati şi cu celălalt Tati de la Cotroceni, împreună cu Bogdan Baltazar. Adică începerea urgentă a lucrărilor de exploatare a minereului aurifer de la Roşia Montană. Că ţara are nevoie de locuri de muncă, de conservarea patrimoniului, de zeci şi sute de alte beneficii şi profituri în economia lărgită.
Buuuun! Ne va copleşi binele? Privind şi analizând toate aceste semnale de sprijin, nu poţi să nu bănuieşti că ele sunt toate orchestrate. Ca şi partidul verzilor a lui Păunescu, ca şi ONG-urile şi alte făcături de acest gen. Toate seamănă cu publicitatea rulată pe televiziuni. Ba aş zice că unele televiziuni au fost cadorisite cu asemenea difuzări şi pentru a prelua între ştiri făcăturile şi mesajele asociaţiilor, ONG-urilor, savanţilor şi militanţilor pro-Roşia Montană Gold Corporation. Ce mai, toată România să fie un cor în favoarea proiectului Gold Corporation. Cel puţin aşa să arate. Cei care nu sunt de acord, mucles! Cicul mic că mai aveţi ceva taxe!Dar la o privire mai atentă vom vedea că toţi susţinătorii au câte un beneficiu. Mai mic sau mai mare.
Pe unii, mai amărâţi, încerc să-i înţeleg. Pe ziarişti, nicidecum. Preluând numai publicitatea, ei nu fac din ea decât participarea la o formă de complicitate. Îngroapă strigătele şi argumentele celeilalte părţi şi oferă publicului larg doar o jumătate de adevăr. Cea a celor care plătesc publicitatea.
Cazul Roşia Montană şi felul în care este abordat în mass-media ne arată un lucru. Că, pe vremuri de criză, independenţa mass-media este un vis frumos. Pentru bani, mai toţi jurnaliştii s-au întors cu spatele la una dintre cele mai ruşinoase operaţiuni din economia românească de azi.
