Festivalul MITO SettembreMusica a debutat vineri seară, la Teatro alla Scala, din Milano, cu un program Schumann şi Mendelssohn-Bartholdy, susţinut de Orchestra de la Gewandhaus, din Leipzig, dirijată de Riccardo Chailly, solist pianistul Kit Armstrong.
„Văzut din Germania, MITO se prezintă ca un festival de anvergură europeană. Nu numai că place, dar trezeşte curiozitatea, prin calitatea sa de punte între două oraşe. Şi apoi, propune alternative programelor obişnuite, fie ca repertoriu, fie prin spaţiile pe care le oferă. În concluzie, merită atenţie, admiraţie… Pentru a merge înainte este nevoie de curaj”, declara Riccardo Chailly. Creată în 1743, Gewandhaus Orchestra a prilejuit primul mare succes al lui Robert Schumann, executând Simfonia „Primavera”, sub bagheta lui Felix Mendelssohn-Bartholdy. La MITO ea oferă patru concerte, la Milano şi la Torino, cu Uvertura în do minor la „Genoveva”, Concertul în la minor pentru pian şi orchestră op. 54, Simfonia nr 1 în Si bemol major, op. 38 Simfonia „Primavera” de Robert Schumann şi Uvertura „Meeresstille und glückliche Fahrt” op. 27, de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Duminică seară, la Torino, Gewandhaus Orchestra îl va avea solist pe excelentul violinist Frank Peter Zimmermann.
Riccardo Chailly dirijând Gewandhaus Orchestra
Lorin Maazel cucereşte Torino
Cald şi solemn, Lorin Maazel a început concertul inaugural de la Torino, sâmbătă seară, la pupitrul Orchestrei din Paris, cu un apel în favoarea iranienei Satineh Ashtiani, condamnată la lapidare. Sala del Lingotto din Torino a fost arhiplină, biletele fiind sold out cu multă vreme în urmă.
Programul a cuprins suita pentru orchestră „Mama mea gâsca”, „Rapsodia spaniolă”, poemul coregrafic „Vals”, de Maurice Ravel, şi „Ucenicul vrăjitor” de Paul Dukas.
Născut din festivalul milanez „SettembreMusica”, cu patru ani în urmă, MITO SettembreMusica se desfăşoară între 3 şi 24 septembrie în cele două importante oraşe din nordul Italiei. A fost gândit ca o posibilitate de integrare urbană, organizatorii considerând că trăirea împreună a unor emoţii ale sufletului şi gândirii va optimiza celelalte forme de apropiere: geografică, istorică, economică, pentru că, aşa cum spunea Strindberg, citat de muzicianul Enzo Restagno, directorul manifestării, „imaginaţia desemnează motive noi: un amestec de amintiri, experienţe, invenţii, improvizaţii”.
Muzica, de la cea clasică, veche şi contemporană, la jazz, rock şi etno şi la cantautori, invadează timp de trei săptămâni teatrele, bisericile, pieţele, gările, aeroporturile, transformând cele două oraşe într-o imensă scenă. Încă din 1978, „SettembreMusica”, iniţiat de muzicianul de origine română Roman Vlad, împreună cu Enzo Restagno, avusese ideea scoaterii muzicii culte în afara sălilor de concert, pentru a atrage, prin programe bogate, un public nou.
De-a lungul timpului, „SettembreMusica” a beneficiat de prezenţa unor muzicieni prestigioşi, cum ar fi Claudio Abbado, Marta Argerich, Vladimir Ashkenazy, Daniel Barenboim, Stefano Bollani, Goran Bregovic, Myung-Whun Chung, Paolo Conte, Chick Corea, Colin Davis, Richard Galliano, Lorin Maazel, Kurt Masur, Zubin Mehta, Riccardo Muti, Michel Petrucciani, Mstislav Rostropovic, Hanna Schygulla.
Începând cu anii ’90, organizatorii au acordat o atenţie sporită muzicii etnice, dedicând adevărate sesiuni tradiţiilor din Africa Centrală, China, Himalaya, Java, Cambodgia, Iran, Vietnam, Coreea sau din zone cu importanto componentă gitană.
MITO SettembreMusica a dezvoltat structura festivalului, invitând alături de numele cele mai importante tineri promiţători şi culturi muzicale dintre cele mai diverse, creând o panoramă antropologică sub semnul muzicii.
Pianistul Lang Lang
De la Josquin Des Près la Wolfgang Rihm
Anul acesta, în cele două oraşe sunt programate peste 200 de concerte, susţinute de 3.400 de artişti aparţinând a 33 de naţiuni, punând la grea încercare puterea de decizie a melomanilor. Ce să aleagă un iubitor al muzicii baroce între „Sacrificium: la scuola dei castrati”, cu mezzosoprana Cecilia Bartoli, şi „Messa în si minor” de Bach, de la San Marco din Milano, în interpretarea „Akademie für Alte Musik” din Berlin. Numărul orchestrelor simfonice nu este nici el în măsură să uşureze situaţia: în afara celor două care au inaugurat evenimentul, sunt prezente la Milano şi Torino „Philharmonia”, cu Esa-Pekka Salonen la pupitru, Orchestra Simfonică din San Francisco, condusă de Michael Tilson Thomas, Filarmonica della Scala sub bagheta lui Semion Bychkov, care va oferi luni un concert la Pala Sharp din Milano, cu Lang Lang la pian… Lang Lang, un adevărat „star” al muzicii clasice, un campion al adveritisingului, a cărui artă este apreciată nu numai în revistele de specialitate, dar şi în emisiunile TV sau pe internet, şi ale cărui recitaluri atrag melomani, dar şi un public de neofiţi din Europa, SUA sau China.
În ceea ce priveşte muzica contemporană, organizatorii s-au oprit la această ediţie asupra Germaniei: două portrete ale compozitorilor Helmut Lachenmann şi Wolfgang Rihm, cu o primă interpretare în Italia a recviemului „Et lux”, scris pentru Arditti Quartet şi the Hilliard Ensemble, cărora li se adaugă câte un concert pentru Franco Donatoni, Niccolo Castiglioni, Luigi Nono, Fabio Vacchi şi Francesco Dall’Ongaro. Un „festival în festival” este dedicat „primului dintre moderni”, cum îl numeşte Enzo Restagno pe Josquin Des Près, compozitor franco-flamand din a doua jumătate a secolului al XV-lea, considerat cel mai faimos din Europa Renaşterii, cu „Missa de L’Homme armé”, în Biserica San Ambrogio.
În fiecare zi, o oră este rezervată unor recitaluri de pian, cu muzică de Chopin şi Schumann, marcând bicentenarul naşterii celor doi compozitori. 20 de tineri pianişti vor cânta piesele lor preferate. Şi un recital de excepţie, susţinut în ambele oraşe de celebrul pianist Maurizio Pollini. De altfel, una dintre calităţile festivalului este forţa de a contamina, de a prilejui prieteniile şi întâlnirile muzicale, invitând interpreţi tineri alături de somităţi ale acestei arte, cum ar fi violonistul Salvatore Accardo, de exemplu.
Scena din „Soția turcoaică” de Fatih Akim
Noile frontiere muzicale turceşti
Tradiţionala „Fereastră spre lume” s-a deschis anul acesta către Turcia. Duminică seară, la Veneria Reale, începe stagiunea turcă, printr-un concert, sub bagheta dirijorului Mattia Rondelli, cu muzică de secolul al XVII-lea, dar şi piese de Haydn, Mozart şi Emre Araci. În cele trei săptămâni, publicul va putea asculta muzică otomană, interpretată de Corul Muezinilor, dirijat de Kudsi Erguner, muzică europeană inspirată de Turcia, compusă de Lully, Mozart, Haydn şi Beethoven. În 22 septembrie, sub titlul „De la Bizanţ la Istanbul” va avea loc un concert de cântece liturgice ortodoxe şi şi musulmane, în care Corului Muezinilor i se alătură Corul Bizantino, sub bagheta lui Lykourgos. Muzica vechii Smirna este adusă în nordul Italiei de grupul „Kirika” din Izmir, alături de care au sosit alte două formaţii ce au cucerit tinerii din toată Europa, „Orient Expression”, grup de muzică urbană, bazată pe folk şi electro, şi „Session”, care propune un jazz cu sonorităţi moderne. Amestecul de ingrediente muzicale tradiţionale turceşti şi ultimele descoperiri ale muzicii electronice a dus la sonorităţi rafinate, la frontiera dintre fusion, electro-music şi lounge. În afară de muzică au sosit la „SettembreMusica” şi dervişi rotitori. Şi tot Turciei îi este dedicată o sesiune cinematografică de două zile, în care se remarcă „Retrospectiva Fatih Akin”.
Jazzul intră în festival cu Billy Cobham, John Cale, Phill Niblock, Nicole Mitchell, iar muzica pop va atrage desigur publicul pentru care muzica clasică „e prea puţin atractivă”. În această zonă merită amintit grupul englez „Mumford and Sons”.
Grupul Mumford and Sons în secţiunea de muzică pop
Fringe, dans festival pentru copii
Festivalul nord-italian are şi o componentă Fringe. Pieţele, grădinile publice, gările devin spaţii de comunicare prin muzică. Tineri muzicieni care doresc să se facă ascultaţi propun programe alese de ei. În piaţa Mercanti din Milano, o scenă este pregătită pentru recitaluri oferite de părinţi şi copiii lor, în dorinţa de reaminti timpurile în care se făcea muzică în familie. Şi tot în acest segment, interpreţii vor duce muzica celor care nu pot ajunge altfel la ea: bolnavilor din spitale şi deţinuţilor.
Urmând o mai veche iniţiativă, două întâlniri vor sunt destinate aprofundării relaţiei dintre muzică şi teatru şi dintre muzică şi literatură, cu participarea scriitorilor Amos Oz şi Michele Serra şi a compozitorului Fabio Vacchi. În fiecare weekend, un alt „festival în festival” este pregătit pentru copii. Spectacole în care muzica lui Ceaikovski este însoţită de video imagini focalizate asupra biografiei compozitorului sau comedii cu marionete prezentate de companii italiene sau cu acţiunea situată pe străzile Istanbulului, un show intitulat „Scene din copilărie” şi „Playtoy Orchestra”, formată din păpuşi de plastic, şi chitare, tobe sau acordeoane, cu un repertoriu de jazz, precum şi piese de Ennio Morricone, Mozart, Beethoven sunt menite să amuze şi să instruiască în acelaşi timp.
N-au fost uitaţi nici iubitorii dansului. În cadrul proiectului „Torinodanza”, realizat de Teatro Stabile în colaborare cu Fondazione Teatro Regio, coregrafii semnate Balanchine şi Jiri Kylian, pe muzică de Ceaikovski şi Benjamin Britten, vor fi prezentate de Baletul Regal al Flandrei, iar Compania Emio Greco propune „PARA | DISO” de Emio Greco şi Pieter C, Scholten, în scenografia lui MinSuk Cho, încheind astfel o trilogie după Dante.
