A circulat o ştire despre un gest manifest. Vineri după-amiază, bucureştenii promiteau să vină în Piaţa Victoriei şi să arunce monede de zece bani pe peluza din faţa Guvernului. Mărturisesc că gestul mi s-a părut extrem de interesant. Nevinovat, simbolic, dispreţuitor la adresa unor guvernanţi care recurg la banii oamenilor pentru a supravieţui la putere şi pentru a salva ţara de la situaţia dificilă în care au adus-o. Şi imposibil de interzis. Nici dacă ar fi umplut trotuarele cu activişti, sepepişti şi sereişti, tot n-ar fi putut împiedica oamenii să treacă şi să arunce cu dispreţ acel tain ca pentru găini.
Ei bine, vineri seară, mişcarea anunţată pe net s-a dovedit a fi nespus de firavă. S-au prezentat extrem de puţini. Cum zice românul: un fâs! Tot joi şi vineri s-au mai clarificat câteva lucruri.Taromul este solidar cu greviştii din 31 mai doar simbolic. Angajaţii companiei vor purta banderole în semn de solidaritate. CFR-iştii, la fel. Doar Metrorex şi RATB-ul vor intra în grevă. Ba şi din învăţământ unii au început să renunţe. Nu cred nici în procentele ministrului (75 la sută nu fac grevă), nici în anunţul sindicatelor (toţi profesorii susţin greva!). Adevărul trebuie să fie undeva pe la mijloc.
Un alt adevăr iese însă la iveală. Că protestul categoric anunţat în cursul acestei săptămâni care se încheie începe să se înmoaie. Se anunţa ca o furtună socială şi se arată a fi mişcare nehotărâtă. O ia pe româneşte! Unii s-au speriat de ameninţări, alţii au dat bir cu fugiţii pentru că leafa lor nu este atinsă, unii s-au plictisit, alţii au fost cumpăraţi. Nu merge. Nu-i nici protest în adevăratul sens al cuvântului, nici solidaritate naţională pentru a susţine măsurile propuse pentru ieşirea ţării din criză. E un fel de două feluri sau alt fel de n-ar mai fi.
Cu asemenea indecizie, tupeul celor care alcătuiesc legiunile puterii nici că se clinteşte. Cu spiritul de privilegiaţi al celor din energie electrică, gaz şi transporturi nu există o Românie socială compactă şi nu va exista niciodată. În alte ţări, o decizie de grevă sindicală luată din cauza unor asemenea amputări salariale ar îngheţa totul. La noi, dimpotrivă! O energie ce se anunţa devastatoare se scurge pe ici şi pe colo. Se duce pe copcă, în cel mai românesc stil.
Nu sugerez nimic. Nici aşa, nici aşa! Dar atitudinea aceasta scăldată face rău şi unora, şi altora. Şi celor care anunţă protestele şi nu le pot duce cum trebuie până la capăt, şi guvernanţilor care nu ştiu ce să facă. Să-şi strângă bagajele sau să se apuce de treabă!
