Münchenul este un fascinant oraş german, conservator, elegant şi rafinat, care trăieşte cu vigoarea şi veselia latinităţii. Înscrisă pe harta Europei în 1158, când Heinrich der Löwe (Leul), Duce de Bavaria, a construit un pod peste râul Isar, localitatea a primit după o jumătate de secol statutul de cetate şi a fost fortificată. În 1806 a devenit capitala Regatului Bavariei, fiind numită şi astăzi „capitala secretă a Germaniei”. A fost şi a rămas una dintre cele mai populare reşedinţe pentru regi şi preşedinţi, scriitori, dirijori, savanţi şi compozitori, muzicieni, plasticieni, precum Elisabeta, împărăteasa Austriei, Maximilian, principe de Bavaria, compozitorul Carl Orff, filosoful Max Scheler, prinţesa Sofia de Bavaria, scriitorul Klaus Mann, compozitorul Richard Strauss…
Blondă şi spumoasă
Între 18 septembrie şi 3 octombrie, Münchenul sărbătoreşte 200 de ani de „Oktoberfest”. Sărbătoarea s-a născut la 12 octombrie 1810, când Regele Maximilian a vrut să sărbătorească căsătoria lui Ludwig I al Bavariei cu Therese von Hidburghausen printr-o o mare cursă de cai. Sărbătoarea a avut un succes extraordinar, încât, de atunci, în fiecare an, lumea vine în acel loc, numit Theresienwiese (Câmpul Theresei). Cursele de cai au fost prezente până în 1938. Participanţii, în costume tradiţionale, se revărsau râuri-râuri, după ora 17.00.
Oktoberfest este o mare sărbătoare şi în această perioadă se scot mese lungi de lemn pe care se bea berea în ritmul celor care cântă. Anul acesta sunt aşteptaţi peste 6 milioane de vizitatori. Organizatorii au pregătit milioane de litri de bere, cârnaţi şi alte delicatese. Sunt pregătite 16 mari corturi, precum cel de la Hippodrom, în care se vor strânge VIP-urile şi celebrităţile, cel de la Schottenhammel-Festhalle, în care se adună tinerii. Snobii se reunesc la Nymphenburg, unde se bea şi vin. Şi aceştia dansează pe melodia anului, „Schiky-Micky”. Bărbaţii poartă cunoscuţii pantaloni de piele, în timp ce fetele se întrec în costume tradiţionale, care de care mai frumoase. Se pot întâlni nenumărate mese cu dulciuri şi preparate gastronomice, dar sărbătoarea nu se opreşte numai la Theresienwiese, ci se întinde pe toate străzile şi în localuri, până şi la metrou. Acum s-a deschis şi „The Tower”, un imens parc de distracţii, cu jocuri, printre care „Flip Fly”, o atracţie care ridică adrenalina şi pune la încercare rezistenţa, te face să zbori prin aer cu o viteză incredibilă. Nu lipsesc nici spectacolele pentru cei mari şi cei mici.
Preferate sunt berăriile-grădină. Se vorbesc toate limbile pământului. Se cântă în toate limbile şi se trăieşte o „dolce vita”. Un cort „istoric” de 3.500 de locuri va acoperi epopeea celei mai faimoase sărbătoriri populare din Europa, la care şi-a anunţat participarea însuşi Buffalo Bill. Berea va fi servită în pocale de piatră. Dar nu sunt de ocolit nici celebra berărie „Brenner”, de pe Maximilianstrasse, cu ample săli separate de coloane antice, sau Hofbräuhaus, de pe Platzl, cu o vechime de peste 400 de ani, fondată de Ducele Wilhelm, ori „Augustiner Keller”, fondată de călugării augustini în 1328, „Löwenbräukeller” şi „Paulaner”. Atunci când berea curge în râuri, Münchenul este cuprins de o euforie colectivă. Berea face să dispară orice timiditate, se dansează chiar şi pe mese, dar, atenţie! Berea nu este servită decât celor care stau la masă, iar pentru mâncare se fac rezervări. Berea nu poate fi băută fără a gusta şi un würstel, un crenvurşt, un cârnat sau un genunchi de porc. Bineînţeles, totul acompaniat de muzică. Sărbătoarea Berii începe să devină o tradiţie şi în alte ţări europene, printre care şi România, atât la Bucureşti, cât şi la Braşov, Sibiu, Târgu-Mureş, Timişoara nu pierdeţi Oktoberfest!
Metropola în care se trăieşte cel mai bine
Principala revistă de turism englezească, „Monocle”, considerată o „Biblie a stilului”, care în fiecare an alege, dintr-un număr de 25, localitatea în care este cel mai confortabil de trăit, a numit capitala bavareză München oraşul cel mai minunat din lume. Directorul acestei reviste, Tyler Brulle, comenta: „Am ales această metropolă pentru că deţine cele mai bune legături cu aeroporturile, are cele mai importante spaţii verzi şi ambiente, economia este în creştere, criminalitatea este minimă, transporturile publice sunt excelente. La acestea se mai adaugă pasiunea şi investiţiile pentru artă şi cultură. Münchenul e un oraş de copiat pentru mixajul dintre dragostea pentru tehnologiile de informaţie, biotehnologie şi cele privind sectorul editorial. Este oraşul care a votat o lege prin care numărul de zgârie-nori este limitat, încurajând astfel extinderea spaţiilor verzi şi investiţiile în spaţii culturale. Realizat recent, ca un fel de cutie multicoloră, cu 36.000 de bare din ceramică în 23 de culori, «Muzeul Brandhorst», deschis în acest an, face ca vestitul Kunstareal, cartierul muzeelor, semnat de Studioul berlinez «Sauerbruch Hutton», să ia o mare extindere”. Întrebat în ce oraş i-ar plăcea să trăiască, el a replicat: „Mi-ar plăcea să lucrez la Londra, vara să stau în Elveţia, iarna în Brazilia, să merg la mare în Italia, dar să călătoresc la Tokyo şi Hong Kong”.
A treia metropolă din Germania din punctul de vedere al populaţiei, după Berlin şi Hamburg, München este considerat oraşul cel mai bogat, cu chiriile cele mai scumpe şi, cu toate acestea, marile firme, precum Microsoft, l-au ales ca sediu pentru cercetare. Münchenul se mai poate lăuda şi cu natalitatea crescută. Primul motiv al nominalizării îl constituie parcurile. Oraşul se extinde pe 31.043 de hectare, 36% dintre ele fiind constituite din spaţii verzi. Creat în 1869, primul parc german realizat nu pentru un rege, ci pentru locuitorii oraşului, „Englischer Garten”, se întinde pe o suprafaţă de 364 de hectare.
I se adaugă „Parcul Olimpic”, realizat în 1972, pe o suprafaţă de 160 de hectare, care constituie plămânul verde al oraşului, oferind nenumărate activităţi sportive (de la yoga la jogging şi skyline), „Parcul Nymphenburg”, de 200 de hectare, care începe în vecinătatea reşedinţei de vară a suveranilor bavarezi, „Hofgarten”, creat în secolul al XVII-lea în stil francez, în care se poate juca chiar şi un petanque. Al doilea motiv al clasificării ar fi apa provenind din fântânile de la Mangfall şi de la Werdenfelserland, bogate în calciu, coborând din Alpii Bavarezi la robinete fără a mai fi nevoie de staţie de filtrare. Râul Isar curge pe o distanţă de 13 kilometri alimentând 17 afluenţi, printre care celebrul Eisenbach (Râul de gheaţă), pe care se poate face surf. Dincolo de acest râu, oraşul mai contează şi pe 18 mici lacuri. Trăgând linie am putea spune că 82 de metri pătraţi de spaţiu verde revin fiecărui cetăţean. Să mai adăugăm 1.907 ore de soare de care oraşul se bucură în medie pe an, 1.200 de kilometri de piste pentru biciclete, cu 17% în creştere pentru 2011. Spectaculos este noul stadion de fotbal, „Allianz Arena”, de la Fröttmaning, casa echipei naţionale. Alături de cursurile de înot pentru cei de vârsta a treia şi pentru copii, în Westpark se poate face gimnastică. München este locul ideal pentru cei care iubesc sporturile: schiul, mountain bike, trekking, bicicleta, schiul pe iarbă. Pe malul lacurilor artificiale, vara, au loc numeroase concerte rock şi pop. Şi în Pavilionul de la Hofgarten sună muzica live, iar lumea vine să danseze vals.
An die frische Luft
„Love Munich”, proclamă un T-shirt dintr-o vitrină de pe Hohenzollernstrasse, artera cu buticuri artizanale şi creative, nu departe de „Dolce&Gabbana” şi „Louis Vuitton” şi „Escada”, cu cafenele ispititoare, multe create într-un stil foarte modern, care îşi primesc oaspeţii pe o terasă la soare pentru a savura o cafea, un sandviş, un covrig Brezn şi, de ce nu, pentru a răsfoi unul dintre jurnale, precum „Süddeutsche Zeitung”.
„An die frische Luft” (Cu toţii în aer liber) este un laitmotiv al münchenezilor pentru această toamnă însorită. Peste tot întâlneşti cafenele deschise în faţa „Neue Pinakothek”, ca şi în grădinile Muzeului Branhorst. La cafeneaua „Florian” se poate asculta muzică italiană, la „Coccodrillo” se cântă jazz, pop şi blues, la „Jazzbar Vogler”, un bar în stil newyorkez, răsună jazzul, „Cohibar” primeşte clienţii cu o atmosferă cubaneză fierbinte, „Nektar” este o cafenea cu ambiente minimaliste şi instalaţii artistice, „Schumann’s” e un bar „trendy” şi „cool”, în care se şi poate dansa. Canalele precum Eisenbach sunt ocupate de surferi care aşteaptă pentru a găsi un val bun, dar mai presus de toate, suveran aici este Gemütlichkeit (calmul, liniştea). Pe pajiştile din vecinătatea Münchenului, vacile trăiesc împreună cu computerele şi cu cerbii, văcarii fiind dotaţi cu laptopuri. Principalul mijloc de locomoţie în oraş este bicicleta, copiii învăţând de la 4 ani să respecte regulile în trafic. Se poate traversa oraşul fără a te întâlni cu automobile, când îţi iei pauza de prânz poţi ieşi fără haină şi fără cravată, pe care trebuie să le porţi însă obligatoriu la o întâlnire de afaceri.
Perla Europei
Münchenul are o viaţă culturală impresionantă. Grupul artistic „Der Blaue Reiter” (Cavalerul Albastru) s-a dezvoltat aici, cu artişti precum Franz Marc, Wassily Kandinsky, Gabriele Münter, Alexej Jawlensky şi August Macke. În această perioadă se pot vizita două expoziţii reprezentative pentru această mişcare, care proclama libertatea în imitarea trecutului, o artă abstractă, cu culori puternice şi forme expresive impregnate de melancolie şi nostalgie. Pânzele expresioniştilor se umpleau de viziuni comice, de fantasme, peisaje mitice, animale care parcă traversau un magic caleidoscop. Una este la „Städische Galerie im Lenbachhaus”, o frumoasă vilă în stil florentin, construită în 1887, de arhitectul Gabriel Seidl, pentru prinţul pictor, deschisă artei contemporane, iar alta la „Kunstbau”, care se află în subteran, în apropiere de Köningsplatz, înconjurată de monumente şi edificii clasice, proiectată în 1816 de Leo von Klenze, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai neoclasicismului.
Centrul istoric al Münchenului este influenţat de Renaştere, alături de care convieţuieşte arta modernă, cu edificii de arhitectură spectaculoase. Cu albul ei pur şi splendida înşiruire de coloane ionice, cu nişele ascunzând statui dăltuite în cel mai mai pur stil clasic, „Glyptotheka”, realizată de arhitectul Klenze, a fost deschisă oficial în 1830, fiind primul muzeu german construit să adăpostească doar sculptură.
Nu departe te întâlneşti din nou cu arhitectul Klenze, căci între 1826 şi 1836 el construia „Alte Pinakotheke”, una dintre cele mai spaţioase galerii din Europa, vizavi se află „Neue Pinakotheke”, construită de Alexander von Branca, ce cuprinde în colecţiile sale pictura secolului al XIX-lea, cu pânze de la Secession la Jugend Still. „Haus der Kunst” (Casa Artei), ridicată la 1933, îţi prilejuieşte marea aventură a cunoaşterii avangardei, cu lucrări de Dali, Picasso, Klee, Nolde, Braque, Magritte, Chagall… La „Akademie der Bildenden Künste” (Academia de Belle Arte) au studiat Giorgio de Chirico, Paul Klee şi Kandinski.
O altă bijuterie este Palatul Justiţiei, o construcţie în stil neobaroc şi gotic, în Piaţa Karlsplatz. Domul „Frauenkirche”, în stil gotic târziu, cu impresionante vitralii colorate, pare că taie cerul cu înaltele sale turnuri gemene, de 99 de metri. Rafinată este faţada catedralei „Michaelkirche”, înălţată de iezuiţi în 1538. Marienplatz este considerată „salonul” oraşului. Aici se află şi „Neue Rathaus” (Primăria), un arabesc în stil neogotic, împodobit cu mii de flori, cu un orologiu cu carillon, ce mişcă figurine prezentând scene medievale. Piaţa este delimitată de „Peterkirche”, în stil gotic, fondată în 1181, şi „Spielzeugmuseum” (Muzeul Jucăriilor). În apropiere se pot găsi luxoase magazine cu galerii realizate din sticlă şi oţel, în jurul arborilor seculari, care au înlocuit palatele istorice cu galerii de artă, în care se află „Hypo-Kunsthalle”, un gigantic spaţiu expoziţional, ce găzduieşte manifestări de nivel internaţional. Te poţi opri la „Literaturhaus” sau în „Odeonsplatz” cu somptuoasa biserică „Theatinerkirche”, în stilul Barocului bavarez, sau, de ce nu, la cafeneaua „Tambosi”, unde se cântă operă live. În preajma hotelului Kempinski poţi admira vitrinele marilor stilişti, iar în apropiere, localul „Brenner”, cu o imensă curte interioară, este locul de întâlnire al actorilor, jurnaliştilor şi oamenilor de afaceri. Şi tot aici atrage privirea magnificul „Maximilianeum”, sediul Senatului, ridicat în 1852. La „Isartor”, ce reprezintă cea mai veche poartă a oraşului, poţi ajunge în Tal, o altă stradă a shopping-ului, unde se află şi istorica berărie „Hofbräuhaus”, deschisă de dimineaţa până dimineaţa în Oktoberfest.
