S-a întors roata: acum preşedintele Traian Băsescu ştie de frică! Până acum s-a dovedit atât de sigur pe el, că-şi luaseră cu toţii (cei din opoziţia parlamentară şi civică sau populaţia majoritară de rând sărăcită programat) gândurile că mai poate fi stopat din abuzuri.
Nu şi-a putut nimeni imagina că pot reacţiona şi autorităţile statului, în cadrul sistemului, că se pot opune. Pe 24 septembrie Traian Băsescu a tremurat serios, anunţat fiind de serviciile secrete că protestatarii poliţişti (protejaţi de jandarmi) se îndreaptă spre Palatul Cotroceni! Pur şi simplu Traian Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni în grabă şi s-a ascuns… Incredibil, curajosul Băsescu a crezut că poate avea loc o lovitură de stat? Că numai minerii au mai făcut ce-au mai făcut poliţaii, să sperie de moarte Preşedinţia ţării.
După ce discreditatul Băsescu n-a avut bărbăţia să se confrunte cu nemulţumiţii din cadrul sistemului – invitat să vină la Palatul Victoria (unde protestau poliţaii), el a refuzat să vină să dea socoteală în locul premierului Emil Boc (plecat în SUA să sfideze protestele din stradă, anunţate din timp). De fapt, aşa cum s-a observat, poliţaii l-au chemat la Palatul Victoria pe Băsescu fiindcă ştie tot poporul că Băsescu e premier… Băsescu nu şi-a putut imagina nici o clipă că poliţaii se ţin de cuvânt: dacă nu vine el la Palatul Victoria, vin ei la Palatul Cotroceni! După ce s-au retras poliţaii paşnic, Băsescu, încolţit, a început să strige ca din gură de şarpe, ieşit din ascunzătoare, că Poliţia şi Jandarmeria au subminat autoritatea statului! Că toţi cei ce-şi manifestă nemulţumirile sociale subminează securitatea statului, sunt un pericol pentru stabilitate… Băsescu a intrat în pielea lui Ceauşescu, de aici înainte va trăi cu frica punerii la zid, a executării lui constituţionale pentru subminarea economiei României şi a prăbuşirii nivelului de trai al poporului. Băsescu e cel ce a subminat autoritatea statului, mai exact.
Se apropie ora plăţii pentru sfidarea intereselor naţionale pentru Băsescu? Să dea Dumnezeu. Fiindcă românii n-au mai păţit de pe vremea lui Ceauşescu să fie într-atât de înjosiţi şi umiliţi, furaţi pe faţă, călcaţi în picioare. Faptul că PSD a anunţat deja adunarea a 2 milioane de semnături pentru suspendarea preşedintelui Băsescu este un semnal de alarmă semnificativ, că se poate! Asta, după ce am fost asiguraţi tot anul că Băsescu e de neatins, că opoziţia parlamentară nu poate avea majoritate să dea jos guvernul iresponsabil Băsescu-Boc-PDL, care a adus România şi românii în pragul falimentului, pe toate planurile, sau să-l suspende pe preşedinte Băsescu. Iată că zilele acestea ne-am trezit cu o surpriză: UDMR a anunţat că e gata să părăsească pe termen scurt (eventual, la depunerea bugetului pe anul viitor, care va ascunde drama României) coaliţia de guvernare! De ce i-a fost frică lui Băsescu tot anul n-o să scape. Dintr-odată opoziţia parlamentară (pe fondul demolării autorităţii lui Băsescu) poate aduna voturi majoritare în Parlament şi poate alunga peste noapte guvernul Băsescu-Boc, ba chiar îl poate suspenda şi pe Băsescu (chiar dacă ar putea fi apărat de Curtea Constituţională, majoritatea parlamentară poate repeta procedura de suspendare) şi poate declanşa alegerile anticipate parlamentare şi prezidenţiale!
În acest moment, populaţia majoritară a României (o spun toate sondajele la zi) nu-şi mai doreşte decât să scape de Băsescu-Boc-PSD, să-i arunce la coşul de gunoi al istoriei, dovedindu-se la putere incompetenţi, corupţi, de rea-credinţă. Băsescu, Boc şi PDL sunt în degringoladă şi trebuie bătut fierul cât e cald, presiunea protestatarilor ieşiţi în stradă ar putea grăbi revenirea la normal, alungându-i din fruntea României. O guvernare de serviciu, pe termen scurt a PSD-PNL-UDMR, până la alegerile anticipate, ar fi acceptată cu orice preţ de către majoritatea românilor, inclusiv dacă ar aduce tehnocraţi. Serviciile secrete îl pot scăpa din braţe acum pe Băsescu, fiindcă interesul naţional le-o va cere. Faptul că ambasadorul SUA (şi sunt sigur că şi Uniunea Europeană e la curent) a vizitat PSD să se intereseze de urmările suspendării lui Băsescu şi a răsturnării guvernului PSD-Boc, e un semnal că străinătatea e pregătită de o schimbare radicală, în limitele democraţiei, în România. Personal, regret că, nici în acest ultim ceas de salvare a aparenţelor în România postcomunistă, mişcarea creştin-democrată nu a reapărut la orizont cu un partid viabil, ideologia creştină s-ar plia acum pe aspiraţiile naţionale, în cadrul Uniunii Europene – şi absenţa ei consider că e un ghinion pentru România. Aveam ocazia acum să o luăm de la capăt şi cu steagul credinţei în steaua noastră de români, după atâta suferinţă cotidiană îndurată şi atâtea eşecuri politice.
Dacă ar fi după mine, pentru a mai avea un viitor, aş decupla acum PDL definitiv de Traian Băsescu.
