Câinoasă vreme pentru o demonstraţie şi pentru aşteptat atâtea ore o dezbatere şi un vot pentru sau împotriva moţiunii de cenzură! Adică un calendar total neinspirat, ca să nu zic prost. De fapt, de două săptămâni, site-urile meteo au dat ziua de miercuri ca fiind una ploioasă şi cu vreme urâtă. Aşa că nu e cum s-au lăudat oamenii opoziţiei, că Roberta Anastase n-a ştiut ce a votat. Probabil, dar uneori şi berzei chioare îi face Dumnezeu cuib! Pe vremea de luni sau de marţi sau pe cea de joi sau de vineri, la demonstraţia de miercuri ar fi participat 100-150.000. Şi aşa, pe o vreme de iubit şi respectat maidanezii şi pisicile pierdute, în Piaţa Victoriei s-au adunat 40.000 de oameni. Poate ceva mai mulţi, poate ceva mai puţini. Dar în raport cu aşa vreme blestemată, o populaţie mânioasă, revoltată, venită de departe, cu două-trei-patru haine şi pulovere luate unul peste altul, cu ceai şi cafea la sticlă, cu pancarte şi cu umbrele, protestând în cel mai cinstit mod, a trecut examenul. Jos pălăria! Există o sintagmă a unui rus. Trei mii de protestatari în Piaţa Roşie fac cât o sută de mii la Paris. Corect! La inerţia şi sictirul din Bucureşti, la lehamitea, blazarea şi băşcălia românilor, 30-40.000 pe o asemenea vreme înseamnă o mare de oameni la Paris. În Europa de Vest, demonstraţia e un fapt de civilizaţie şi de democraţie. Tuşeşte preşedintele, imediat francezii bosumflaţi ies cu căţelul sau cu copilul la demonstraţie. Românii se mişcă abia după ce statul ia zece piei de pe dânşii! Şi după ce primăria le taie apa, le opreşte gazul şi le zideşte intrarea în bloc. Aşa că miercuri, pe vreme de mers la spitalul de nebuni, mobilizarea a fost mai mult decât impresioantă. Iar mersul pe jos din Piaţa Victoriei până la Parlament, un soi de Golgota politică parcursă cu toate suferinţele acestor vremuri.
Cu ce a fost răsplătit acest efort? Cu discursuri! Cu vorbărie lungă şi chioară! Cu tupeul Coanei Joiţica vorbind cu limba pantofilor săi de lux şi cu mâna în şold, arătând hoţiile celorlalţi de parcă s-ar fi uitat la afacerile bărbatului ei! Cu şiretlicuri politice! Cu măsuri de speriat şi de inhibat demonstranţii. Cu cifre de tinichea. Cu glasuri drese şi cu camere de luat vederi! Cu aplauze şi cu poveşti de adormit copiii.
Nu ştiu încă rezultatul votului. Oricare ar fi, mi-e clar doar faptul că n-avem alternativă politică şi nici proiect de ţară. Populaţia a trecut examenul protestelor, dar demonstranţii n-au încă un om pe care să-l iubească şi să-l împingă în fruntea ei.
