Preţul monstruos pentru construirea Arenei Naţionale nu este nici acum definitiv. Mai creşte cu câteva milioane. Se schimbă iarba şi se revizuieşte acoperişul.
Aşa cum am publicat după meciul România-Franţa, greşelile de proiectare şi construcţie încep să se vadă. Nu vorbim despre piscinele cu rosturile îngălbenite, nici despre caloriferele şi lifturile ieftine, nici despre materialele de mâna a doua şi a treia folosite în spaţiile destinate sportivilor şi oficialilor. Arena Naţională capotează în primul rând la capitolul gazon. Suprafaţa de joc trădează încă o dată greşeala de proiectare a companiei Max Boegl. La Bucureşti a fost reeditată de fapt o greşeală de proiectare înregistrată la stadionul Commerzbank-Arena din Frankfurt. Şi acolo, după 3 ani, s-a recurs tot la instalaţiile pentru stimularea artificială a procesului de fotosinteză. În conferinţa de sâmbătă, Sorin Oprescu tocmai ne-a anunţat că Arena Naţională va beneficia de aceste instalaţii speciale pentru creşterea rădăcinilor (când a citit această precizare, Sorin Oprescu a răbufnit nervos. El credea că lămpile uriaşe sunt pentru noptierele din Primăria Capitalei!).
Ce se petrece acum pe Arena Naţională? Se schimbă gazonul pentru a treia oară. Prima dată a fost schimbat după meciul cu Franţa, a doua oară, înaintea meciului de Europa League (nu în întregime), iar acum, a treia oară. Dacă la prima înlocuire presau meciurile din primul tur al cupelor europene, acum ce încurcătură mai există? Asta pentru că nu ştim pe ce bază şi în urma cărei proceduri a fost acordat contractul? După meciul cu Franţa, schimbarea gazonului a costat 500.000 de euro. Acum, aproape un milion. Cu o asemenea sumă, în 2011 s-a construit toată suprafaţa de joc la aceleaşi standarde europene. Adică fundaţia terenului, sistemul de încălzire, irigaţie, staţie de pompare, stratul de suport pentru gazon, rulourile de gazon, inclusiv porţile demontabile pentru fotbal. La toate acestea, în acelaşi preţ de aproximativ un milion, au mai fost executate sistemul de canalizare pentru apă pluvială din tribune, sistemul de tuburi şi cămine pentru circuitele electrice şi zona de încălzire a jucătorilor acoperită cu gazon sintetic. De ce la Bucureşti schimbarea gazonului costă un milion de euro, iar în Italia, de exemplu, pe San Siro, schimbarea gazonului oscilează între 90.000 (când este folosit gazon italian) şi 150.000 (când gazonul este transportat din pepiniere aflate în Franţa, Olanda sau Danemarca)?
Ultima chiflă a constructorilor şi a primăriei este legată de instalaţia de fotosinteză, cea pe care cotidianul.ro a invocat-o încă de a doua zi după meciul cu Franţa. Nu ştim dacă Primăria Capitalei a cerut o despăgubire de la proiectantul Max Boegl. Este greu de crezut că nu, din moment ce directorul de la TitanMar, adică Romeo Boţocan, din perioada în care Adriean Videanu contracta construirea Arenei este acum director la… Max Boegl România (alo, DNA, puncte-puncte nu au apărut din greşeală!). Am aflat aşadar că instalaţia pentru stimularea fotosintezei se închiriază. De ce? Nu ar fi trebuit să fie imputată proiectantului din moment ce iarba nu prea creşte pe acest stadion, culmea, şi acoperit de fudulie şi fără nici un rost. De altfel, acoperişul retractabil a şi intrat în revizie, deşi nu a funcţionat niciodată. Instalaţia de stimulare a fotosintezei costă circa 800.000 de euro. Lacuri, parcuri şi vopsit garduri de la Primăria Capitalei o închiriază cu cât? Să zicem 100.000 pe an. Adică un milion pe 10 ani. Ar trebui precizat că în Europa (cazul stadionului din München) sistemul închiriat costă chiar 150.000 pe an. Aşadar, cumpărarea devine mai eficientă decât închirierea. Să fie însă închirierea acestei instalaţii o afacere? Pentru procurorii care vor să aprofundeze afacerea numită Arena Naţională punem la dispoziţie adresa unei firme (Hi-tech Grass Solutions) care oferă instalaţii de accelerat procesul de fotosinteză pe stadioane contractate de proşti şi executate de şmecheri sau de prieteni la cataramă ai acestora: www.http://sglconcept.com/en/mobile.htm.
