Nu știu dacă patronul de la Digi 24 știe semnificația cuvîntului „muie“ și dacă are un minim dispreț față de vulgaritate. Presupun că nu strigă în fiecare zi după secretară folosind un asemenea apelativ și nici nu-l apostrofează pe patinatorul Cosmin Prelipceanu cu același cuvînt.
După cum nu pot să îmi imaginez că atunci cînd un general îi spune președintelui de la sindicatul Europol: „Muie, măi Cosmin Andreica“, sindicalistul nostru (o să-i zicem numai în contextul declarației sale, „cu o cultură de rahat“, deși s-ar putea să aibă doar căpățînă de milițian) tremură de bucurie și plăcere.
Nu cred! O mai fi avînd el puțin obraz și decență. Probabil că alte rațiuni l-au făcut să se arunce în luptă și să declare la televiziunea Binomului, fericită de circulația acestui cuvînt vulgar, că româno-suedezul cu plăcuțele buclucașe „nu a săvârșit niciun fel de abatere de la legislația românească, în lipsa unor prevederi exprese care să interzică folosirea acestor numere“.
Porcăria scrisă pe numerele de mașină nu se pune. Nu se pune nici cînd este vorba de un partid. Nu se pune nici cînd este vorba de președinte sau de premier, căci sunt persoane publice și trebuie să îndure. Dar jurnaliștii ce au? Dar oamenii scîrbiți de politică? Dar scena publică de ce să decadă într-un asemenea hal? Poate că unii dintre noi nu suntem de acord și nu gîndim într-un asemenea limbaj. Dacă, după mintea lui Cosmin Andreica, a lui Prelipceanu și a Ioanei Ene Dogioiu, vulgaritatea, fiind pe plăcuțele destinate numerelor de mașini, nu se pune, mai ales dacă insul cu inițiativa este nemulțumit, atunci de ce nu vorbesc așa în familie, pe micul ecran sau la serviciu? Dacă scrie pe poarta instituției, a redacției sau se strigă pe stradă, de ce se pedepsește cu amendă?
Circul acesta stîrnit de niște plăcuțe vulgare, dincolo de derapajul disputei politice, trădează mult mai multe trăsături ale unor segmente de populație.
Principalii apărători ai vulgarității comise cu țintă politică sunt cei tineri din categoria #Rezist, plus propagandiștii partidelor anti-PSD și cîțiva jurnaliști dispuși să execute comenzi.
Citește editorialul integral în ziarul Cotidianul ediția digitală din 1 august.
Unor oameni, nu le mai ajunge nimic, cand trebuie sa se descarce vulgar. Si da, Romania este una din tarile in care violenta verbala, este de multe ori prea trecuta cu vederea. Va recomand un film de scurt metraj, in regia lui Marian Crisan, o productie ROVA Film pt. TVR2, filmul se numeste Amatorul. Tine numai ca.20 de minute, insa da 20 de ani de gandit.