Ironia, forţa, senzualitatea au caracterizat baletul Îmblânzirea scorpiei de Jean-Christophe Maillot, prezentat zilele acestea la Scala de Compania Teatrului Bolşoi. O companie care continua să fie în top nu numai prin excelenta pregătire tehnică, întotdeauna apreciată, dar şi prin forţa expresivă demonstrată de ani de zile chiar şi într-un repertoriu care se distanţează de cel clasic (în care s-a desăvârşit prin tradiţie), ca în acest caz.
Baletul lui Maillot care trădează inspiraţia atât din textul aşa numit “experimental” al lui Shakespeare, cât şi din muzica lui Dmitri Şoştakovici, şi-a găsit expresia maximă în acele elemente ale Companiei Bolşoi, cu perspicacitate intuite de coregrafului şi directorul Baletelor din Montecarlo când s-a dus la Moscova pentru a comanda acest balet, la începutul anului 2014.
Interpreţii sunt extraordinari în rolurile lor, în care îşi etalează din plin întregul potenţial. Maillot, pe de altă parte, nu încetează să uluiască prin talentul său de a releva atât capacităţile balerinilor cât şi analisa profundă a dramaturgiei, repropunând astfel publicului o poveste nouă, proaspătă, care nu se mulţumeşte să aducă în scenă ceea ce este deja cunoscut, ci scoate la lumină aspecte noi.
Caterina gândită de el este scorpie până când găseşte o scorpie masculină ca şi ea, de care, atenţie, nu este îmblânzită, dar cu care împărăşeşte felul ei de a fi, agresiv şi nonconformist.
La fel cum Bianca, dulce şi sensibilă, nu poate decât să cedeze ispitelor celor care îi seamănă. Desigur, nu este sedusă de banii şi giuvaerurile lui Gremio cărora le preferă cartea de poezie a politicosului Lucenzio.
Personalităţile diferite ale celor două cupluri, Caterina-Petruccio şi Bianca-Lucenzio sunt abordate de Maillot în variate pas-de-deux care antrenează publicul în două tipuri opuse de pasionalitate: bogata în senzualitate şi sexualitate noapte de dragoste a Caterinei cu Petruccio şi timida şi rafinata căsătorie a Biancăi şi a lui Lucenzio.
Ekaterina Krysanova şi Vladislav Lantar oferă o evoluţie plină de bravură, în rolurile principale, alături de, într-un joc al oglinzilor, armonia duetului adus în scenă de Olga Smirnova şi Semyon Chudin.
Totul se termină pe notele din Tea for Two, într-o ironică schimbare de ceşti de ceai care în spectacol nu există fizic, dar care servesc drept pretext confirmării faptului că nu există nicio supunere din partea Caterinei în faţa figurii masculine. Scorpia, luând teiera din mâinile Biancăi, arată că nu trebuie să fie servilă cu soţul ei, pe genunchii căruia răstoarnă întregul conţinut al vasului. Alternând certurile şi tandreţea pentru Petruccio, ea va pleca cu soţul ei, lăsându-i încă odată uimiţi pe invitaţii la nunta surorii ei.
