Cât ne costă să vorbim la telefon în Europa

Începând cu data de 15 mai 2019, toate prețurile cu amănuntul (fără TVA) percepute consumatorilor pentru comunicațiile intracomunitare reglementate se vor situa în limita plafonului de 0,19 euro/minut în cazul apelurilor și respectiv 0,06 euro/SMS în cazul mesajelor text. Noile reguli privind plafonarea prețurilor cu amănuntul pentru comunicații intracomunitare (apeluri și mesaje SMS în rețelele fixe și mobile) au fost introduse prin Regulamentul UE 2015/2120 cu modificările ulterioare. Pentru a asigura o aplicare uniformă a Regulamentului, BEREC, organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice, a publicat un Ghid, prin care se stabilesc criteriile pe care Autoritățile Naționale de Reglementare (ANR) trebuie să le ia în considerare. Acest Ghid conține prevederi generale (domeniul de aplicare al Regulamentului, tarife alternative, unități de tarifare etc.), precum și reguli specifice, prin care BEREC definește procedurile și parametrii pentru evaluarea sustenabilității acestor prevederi.

Regulamentul acoperă toate statele membre UE, inclusiv regiunile ultraperiferice ale acestora, care fac parte din Piața Unică Europeană. Pentru apelurile efectuate din Norvegia, Islanda și Liechtenstein, Regulamentul devine aplicabil din momentul în care este încorporat în Acordul privind Spațiul Economic European (SEA). Regulamentul nu împiedică operatorii să aplice tarifarea la secundă. Totuși, întrucât aceste plafoane sunt exprimate pe minut, se consideră că unitățile de tarifare nu pot depăși 60 de secunde.

Pe lângă tarifele reglementate, furnizorii pot oferi tarife alternative, care să se aplice și în afara SEE (țări terțe) și care să includă comunicații intracomunitare la prețuri care pot depăși plafoanele reglementate. Consumatorii ar trebui să aibă opțiunea de a alege în mod deliberat aceste tarife. Plafoanele tarifare sunt stabilite în euro.

În cazurile în care operatorii doresc să facă excepții de la prevederile Regulamentului, BEREC consideră că evaluarea excepției ar trebui să se desfășoare în două etape: autoritățile de reglementare (ANR) ar trebui să înceapă cu analiza comparativă și apoi să evalueze impactul asupra modelului intern de stabilire a prețurilor. Acești doi pași trebuie să se desfășoare consecutiv și cumulativ.