M-am dus direct la Institutul pentru studierea aprofundată a Complexității (IPSA). În Cotroceni, pe stânga, cum vii dinspre Sofia. Paznicul m-a oprit cu un semn. Stai pe loc, nu mișca, băiete. M-am conformat. Ce cauți, băiete? Unde te duci?
Cu cine vrei să vorbești? Nu apuc să-i spun. Îi sună telefonul. Paznicul izbucnește în râs, zice, dragă Viorica Dăncilă se zice Știința Complexității, nu Științirea Complexității. Așa, așa, lasă orgoliul la o parte. Da, băiete, unde ziceai că te duci? Păi, am citit o carte de curând. E scrisă de Robert Lanza. Se numește Biocentrismul. Sună telefonul. Paznicul mă oprește cu un semn. Da, dragă Traian Băsescu, nu se zice complexitățuri, se zice complexități. Ei, lasă orgoliul la o parte și dă-te cu lumea bună. Mai vorbim. Așa, și ziceai c-ai citit o carte, băiete. Și? Și la pagina 135, Robert Lanza scrie negru pe alb despre marginea lucrurilor. E o chestiune legată de percepții. Sună telefonul.
Paznicul răspunde amuzat, vezi, toți mă sună azi, nu știu ce li s-a întâmplat. Da, dragă Ion Iliescu, păi da, nu se zice, măi complexitate ci se zice complexitate. Așa, așa, tocmai așa, știu că vrei să vorbești corect acum că am intrat în Europa, lasă orgoliul la o parte. Bine, bine, mai vorbim. Așa, băiete, și la pagina 135 ai citit nu știu ce despre nu știu ce. La pagina 135, Robert Lanza scrie negru pe alb despre marginea lucrurilor. Robert Lanza a publicat cartea asta în 2009. Iar eu, eu am scris povestirea Orgolii în 1981. Alexandru Mironov mi-a publicat povestirea asta în revista Știință și Tehnică, în august 1981. Și eu scriu negru pe alb în povestirea asta despre marginea lucrurilor. E o chestiune legată de percepții. Sună telefonul. Da, dragă Călin Popescu Tăriceanu, se zice complexitate nu komplexitate, lasă orgoliul la o parte. Așa, așa, să mă suni când mai ai nelămuriri, sigur că da, nu mă deranjezi deloc.
Cum ziceai, băiete, cum ziceai? Ziceam că am scris lucrurile astea despre percepție și marginea lucrurilor în 1981. Cu aceleași cuvinte. Și citindu-l pe Robert Lanza mi-am adus aminte de povestirea mea „Orgolii“. Dar n-o mai găseam, nu mai știam unde am publicat-o. Și l-am rugat pe bunul meu prieten Dan Popescu, din Piatra Neamț, s-o caute. Dan Popescu e o enciclopedie vie a SF-ului românesc. Și el a găsit unde era publicată povestirea. Aha, adică vrei să spui că ești mai cu moț decât Robert Lanza care e un Einstein modern. Și ai venit la noi la institut ca să stai de vorbă cu domnii savanți. Păi, băiete, nu vezi ce ocupați suntem noi aici? Crezi că avem timp de bazaconii SF?
Aici muncim serios pentru dezvoltarea științei complexității. Nu pot să te las să intri. Domnii savanți stau de vorbă cu niște extratereștrii care vin de sus. De foarte sus! Înțelegi? Hai, valea. Gata, nu mai avem ce ne vorbi. Am spus, valea!
