O vară de neuitat. Sigur că da. Asa ar trebui să fie, nu?! A, dar, uite, peste drum, tocmai intră la Oprea niște jurnaliști în travesti, securiși, kaghebiști, CIA-iști. Care Oprea? Ăla care face vin din apă chioară? Ăla care le știe pe toate despre extratereștri? Ăla care s-a bătut cu rușii, cu ungurii, cu austriecii, cu aztecii și egiptenii, cu grecii și cu franțujii în toate războaiele patriei din toate timpurile contemporane? Ăla care e mare iubicios de se dau fetele și femeile în vânt după el?
Sau o fi Oprea de la Komenduire? Ăla care s-a bătut cu spionii ruși în ’89?! Sau o fi Oprea de la frizerie care mai trage una mică, după colț, la bodega lui Gore, să știi frate! Sau o fi Oprea în travesti, adică, pardon, o fi Mița Pampon, nebunateca! Ea trebuie să fie, că numai ea rămâne prin urbea noastră la vreme de vară. Iar celelalte frumuseți? Le găsești prin Dubai, prin Monte Carlito, prin Hawai. Acolo sunt. La plimbăreală. La giugiuleală. Le-am văzut la Otopeni. Ah, simandicoasele, pupăcioasele, sfioasele noastre femei de promenadă pe Calea Victoriei! Dar lasă-le, lasă-le un pic, se duc așa, în zare, ca o boare. Să vedem ce e cu Oprea. Cine e? Care e? O fi Oprea care s-a întâlnit cu extratereștrii în vara trecută, la Cabana Drumeților pe Muntele Albastru, dincolo de Techerghiol?! N-o fi el? Poate că e Oprea din Botoșani care se are pe bune cu venusienii de la corporațiile din Moscova?!
Sau Oprea din Nasăud care se are pe bune cu marțienii de la corporațiile din Berlin? Parcă n-ar fi. În definitiv, cine e Oprea? Și de ce ne batem capul cu el, zău așa?! Și de ce intră la el, pe furiș, mai toți jurnaliștii din urbea noastră? Are Oprea niște secrete? N-are, n-are el secrete, așa, doar niște bumbăceli acolo, învârteli, babardeli. Nu cred că are secrete secretoase.
Parcă îl știu eu de pe undeva, trebuie să-l știu eu de undeva, de la o electorală mincinoasă, de la o electorală perversă, de la o electorală ipocrită. Poate că am făcut armata împreună la artilerie, sau la subacvatică. Hai, că nu era nimic de capul lui, se împiedica în baionetă. Își tot pierdea arma la instrucție, cădea de fazan la popotă, lua leapșa. Și acum? Să fie el așa de important, general zici? Nu pot să cred, din caporal s-ajungă general? Stai că a venit alde Muratu’ și a zis că prin curtea lui Oprea se poate ajunge mai repede la cafeneaua aia a americanului. Asta era, vezi, că ne-am bătut capul de pomană!
