Jurnal de bord. Crucișătorul Potemkin. Matrozul Ivan Beșoff scrie că a ajuns cu bine la Dublin. El trimite o depeșă în România. Elvira Popescu, din Constanța, primește depeșa și izbucnește în plâns. Tinel Ciobanu, omul Siguranței, o urmărește discret, de la distanță. Se preface că citește un ziar. A făcut două găuri în ziar și se binoclează prin ele la biata femeie. Elvira Popescu e croitoreasă și nu are nici în clin nici în mânecă cu Puterea Sovietelor, zău dacă vă mint. S-a giugiulit cu vajnicul matroz Ivan Beșoff în zilele acelea nebune când crucișătorul Potemkin a ajuns în rada portului Constanța. O poveste de amor acolo, nevinovată, zău dacă vă mint. Tinel Ciobanu nu e atent la ceea ce scrie în ziar. Dacă ar citi, ar muri pe loc de inimă.
Ziarul e din anul 2018, mai exact de acum trei zile. Pe pagina de gardă tronează o știre supărată despre pesediștii și peneliștii care nu reușesc să ducă la bun sfârșit o autostradă modernă. Ziarul a ajuns în Constanța printr-un vârtej electromagnetic ce a măturat Bucureștiul vreme de cinci zile. Crucișătorul Potemkin e dus acum de navele rusești înapoi în țară.
Matrozul Ivan Beșoff s-a refugiat la Dublin și îi scrie iubitei sale, iubita sa e urmărită de Siguranță, zău dacă vă mint. Siguranța n-a prins de veste despre schimbarea Axei Pământului și îi urmărește nervoasă pe cei 700 și ceva de matrozi ruși care s-au aciuat în Constanța. Unii dintre ei sunt oamenii bolșevicilor. Elvira Popescu nu are relații cu bolșevicii așa că Siguranța renunță s-o mai urmărească. Așa că, exact în acest moment electromegnetic, Elvira Popescu întinde rufe în curte și vede o pagină de ziar plutind prin văzduh.
O prinde din zbor și o citește plină de nesațiu. Ce zice la gazetă? Vecina ei, madam Calomfirescu, care lucrează la Căpitănia Portului Constanța moare de curiozitate. S-a dat cu ruj adus de la Paris și e geloasă pe Elvira Popescu pentru că a auzit ea de la un bulgar, care vinde parfumuri, că matrozii de pe Potemkin erau niște bărbați, mamă, mamă.
