Iohannis are o mulțime de secrete neelucidate

Întreg peronul gemea de lume. Oamenii se îmbrânceau fără milă unii pe alții, suduiau printre dinți. Se călcau pe picioare. Strigau ca nişte împieliţaţi. Cine să mai tacă? Şi cum să obligi atâta amar de lume să se aşeze în rând, frumos, ca la paradă? Cum să-i îngheţi? Cum să-i disciplinezi? Să nu mai mişte în front. Să nu se mai zgaibere pe parapet. Să nu mai spurce aerul cu vânturile lor puturoase. Să nu mai vocifereze. Doar să-i hipnotizezi! Să-i pui în lanţuri. Să-i rânduieşti ca pe nişte sardele într-o conservă. Să-i pocneşti în moalele capului. Să-i ameţeşti cu formol. Altfel cum?

Se îmbrânceau de nebuni. Voiau să ajungă primii la vagonul în care se afla Iohannis. Să-i strângă mâna. Să-l pupe pe obraji. Să-i dăruiască o chestie, acolo. Să-i smulgă vreo promisiune. Da, da, erau gata să urce în vagon din mers. Să sară pe fereastră! Să năvălească peste pelerin în compartiment. Să-l sufoce. Să-i mărturisească dragoste eternă. Prostii, ce să mai vorbim? Şi uite-l pe Iohannis! Cel care reuşise să comunice cu lumea virtuală! Ne aducea, de bună seamă, mesaje importante din lumea de dincolo de ecran. Ha, ha, ha! Nici nu ne-a băgat în seamă. Vivaldi, tambur-majorul, a rămas cu bastonul lui de argint spânzurat în aer.

Poetesa Carmen a scăpat foile pe care-şi scrisese discursul. Primarul Terente a fost luat de puhoiul de lume. Iohannis a trecut valvârtej. Se tot juca cu un telefon mobil de ultimă generație. Râdea şi fluiera! A coborât într-o gură de canal. Chiar în faţa gării. Şi-a dispărut într-un hău temporal electromagnetic. Na, am rămas fără candidat. Ne-am dezumflat, ne-am risipit. Televiziunile otrăvite nu ne-au luat în seamă. Am sunat la 112. Nu ne-au răspuns. Da, Iohannis avea multe secrete neelucidate. Cum de-a reușit să comunice cu lumea virtuală? De unde știa el că e un univers virtual paralel cu al nostru?

I-au spus cei de la Turnu Măgurele sau pesediștii de la SIE? Ce întâlnire electorală ratată! Bebe de la Sculerie a adus o porta-voce. A strigat în hăul temporal electromagnetic. Noi am adus, care cum a putut, vuvuzele și trompete. Nimic. Până la urmă, a venit nu știu care și ne-a zis că ne-a dat Hrebe cu flacăra violet, adică, mă înțelegi, am fost complet halucinați.